Mai mult, profesorul de economie a oferit și o soluție pentru Guvernul PNL-PSD-UDMR, pentru a reduce, cu adevărat, prețul la benzină și motorină: anume să renunțe temporar și parțial la operațiunea pe care Executivul o face, de a îmbogăți bugetul prin TVA și accize mari la carburant.
Totodată, Mircea Coșea a subliniat, pentru Bugetul.ro, că nu e momentul acum pentru a aplica o cotă de impozitare progresivă.
Mai mult, Coșea a explicat, pentru Bugetul.ro, că până la sfârșitul acestui an, din perspectiva sancțiunilor impuse de Occident Federației Ruse, în contextul invaziei în Ucraina, vom vedea efecte foarte grave asupra economiei rusești, care este deja în cădere liberă.
Vezi și EXCLUSIV Profesorul Mircea Coșea, despre ieftinirea carburanților cu 50 de bani: ‘Nu va avea niciun fel de eficacitate’
Eugen Dinu: Domnule profesor, cum vedeți această ieftinire a carburanților pe care urmează să o facă Guvernul, cu 50 de bani? Considerați că va avea efectul scontat?
Mircea Coșea: Nu, nu va avea efectul scontat, pentru că nici nu e o măsură. E o declarație politică, care nu are încă niciun fel de precizie, din punct de vedere al aplicabilității. Este o măsură care se aplică în mod opțional de către cei de la pompe. Deci, nu văd niciun fel de aplicabilitate, în sensul unui efect cât de cât vizibil asupra prețului carburantului.
Ideea pe care Guvernul o are, aceea că, dacă unul sau doi distribuitori sau producători vor dona cei 25 de bani, vor reduce prețul pe piață și asta va obliga celelalte companii să țină cont de această reducere, e greșită.
Pentru că cererea pentru carburanți e cea care pune în aplicare așa-numitul coeficient de elasticitate, care înseamnă că, la anumite produse, printre care și carburantul, mai ales în condițiile actuale, de începere a concediilor, orice variație a prețului nu are efect asupra cererii.
Asta înseamnă că, chiar dacă prețul e mai mare sau mai mic, cererea rămâne aproximativ la același nivel. În momentul în care anumite stații de benzină vor reduce, să zicem, cu 25 sau cu 50 de bani prețul, în condițiile în care noi vom asista, în această perioadă, la o creștere a prețurilor – asta-i altă variabilă -, dar în aceste condiții, anumiți distribuitori, care vor avea cereri de carburant, nu vor fi obligați să aplice această compensare.
Deci, este o măsură care este la nivelul unei propuneri, la nivelul unor declarații, la nivelul unei încercări de a liniști populația, dar, din punctul meu de vedere, nu va avea niciun fel de eficacitate, mai ales că, la nivelul Coaliției, PSD-ul nici nu susține această măsură. Deci, nici măcar nu este o unitate în Guvern.
PSD-ul merge pe o plafonare. Plafonarea nu este o metodă infailibilă, dar, de fapt, nicăieri în lume nu s-a găsit o metodă corectă și eficientă de a reduce prețul la carburanți, în actualele condiții. Toate măsurile au părțile lor bune și părțile proaste. În condițiile în care Guvernul va ajunge, până la urmă, să preia inițiativa PSD-ului – nu știu dacă va fi așa, e doar o ipoteză – în aceste condiții, va trebui să ne gândim dacă nu cumva vom avea o penurie de carburanți, pentru că, probabil, se va aplica plafonarea doar la anumite sortimente și atunci se va ajunge, ca în cazul Ungariei, la o anumită contingentare a consumului.
Mai sunt și alte elemente care trebuie puse în aplicare și pe care România nu are capacitate să le optimizeze, și anume controlul asupra modului în care plafonarea prețurilor este respectată de distribuitori. Acest control ar trebui să fie făcut de către Consiliul Concurenței, în sensul depistării unor înțelegeri de piață, și de ANAF, și Protecția Consumatorului, în sensul încălcării acestei măsuri, dar, la noi, nici Protecția Consumatorului, nici Consiliul Concurenței și nici ANAF-ul nu au aceste capabilități de control, nu sunt bine organizate și nu funcționează în direcția unui control eficient.
Deci, orice măsură am lua, pe această perioadă de 3, 6 sau 9 luni, trebuie să o luăm printr-un echilibru între părțile ei bune și părțile ei proaste, deoarece nu există, deocamdată, așa cum spuneam, nicăieri în lume o metodă care să fie considerată ideală pentru reducerea prețului la combustibil. Prețul combustibilului este în legătură cu factori de natură globală, de natură militară, războiul din Ucraina. Deci, e greu să găsești, la nivel național, măsuri bazate pe o anumită optică fiscală, pentru a reduce costurile.
„Aș propune o renunțare temporară și parțială - subliniez TEMPORARĂ și PARȚIALĂ - a acestei operațiuni pe care Guvernul o face de a îmbogăți bugetul prin TVA și accize mari la carburant”
E.D.: În opinia dumneavoastră, care ar fi cea mai bună variantă? Ați merge pe o plafonare acum sau ce ați alege? O reducere a TVA-ului?
M.C.: Eu aș propune o renunțare temporară și parțială - subliniez TEMPORARĂ și PARȚIALĂ - a acestei operațiuni pe care Guvernul o face de a îmbogăți bugetul prin TVA și accize mari la carburant. Bugetul este cel care beneficiază de prețul mare la carburant, bugetul României, Statul Român, pentru că el include în buget venituri care nu sunt bazate pe un efort de dezvoltare și de relansare a economiei.
Guvernul, în acest moment, nu are nicio măsură economică, niciun program economic anti-criză și atunci se bazează doar pe veniturile care îi vin facil din accize și TVA. Dacă Guvernul are face un calcul de eficiență și ar vedea cu cât se poate reduce temporar TVA-ul și accizele, în așa fel încât să urmeze un principiu al priorităților, atunci eu aș fi pentru această metodă, și anume reducerea cu anumite procente a TVA-ului și a accizelor, nu reducerea totală, nu excludere. Asta nu se poate! Bugetul are nevoie de bani, dar, așa cum spuneam, această schemă de priorități ar însemna ca, la nivelul guvernamental, să se înțeleagă ce este prioritar în acest moment. Este prioritar să aduc bani la buget, prin impozite și taxe mari, pe care acești bani să-i folosești, prioritar, pe pachete sociale, în interes electoral sau trebuie ca să salvezi anumite ramuri economice care sunt de interes vital în acest moment?
Aceste ramuri sunt, în principal, transportul internațional și agricultura. Agricultura consumă enorm de mult combustibil, cu lucrările de recoltare care au început acum și este vital pentru noi să avem o recoltă cât de cât bună, chiar dacă a fost secetă.
Deci, pe o anumită perioadă, Guvernul ar putea să renunțe, de bunăvoie, la intrările mari și fără niciun efort de venituri la buget, pentru a-i putea permite economiei, în anumite domenii, să se relanseze. Deci, eu asta aș susține. Aș susține un calcul foarte precis cu cât se pot reduce TVA-ul și accizele pe o perioadă limitată, pentru a favoriza funcționarea economiei în această perioadă extrem de complicată.
Sigur că și aceste metode sunt pe jumătate bune, pe jumătate rele. Reducerea TVA-ului și a accizei nu înseamnă că se poate reglementa prețul energiei într-o manieră stabilă și sustenabilă. Prețul energiei, adică al carburantului, așa cum spuneam, vine în principal din factori externi, dar s-ar atenua această povară foarte mare care apasă acum pe economie și la nivelul consumatorului individual, și la nivelul economiei reale.
E.D.: Sunteți de acord cu o cotă unică de impozitare sau cu impunerea unor cote progresive? Din ce înțeleg de la dumneavoastră, nu credeți că e momentul acum să fie introdus impozitul progresiv, în această situație de criză.
M.C.: Da, eu sunt de părere că-n situațiile de criză ar trebui să fie cât mai mult amânată tot ceea ce înseamnă modificarea Codului Fiscal. Pentru că orice modificare, chiar dacă pare minoră la început, cum este cea, să zicem, pentru băuturile carbogazoase, distorsionează mediul de afaceri, în sensul predictibilității. Așa că, pe perioade de criză, trebuie făcute eforturi în primul rând pentru supraviețuire economică, nu pentru dezvoltare și creștere economică, pentru că suntem într-o economie de război, care are ca principală sarcină supraviețuirea populației și a economiei. Orice schimbare a Codului Fiscal eu aș amâna-o, până când economia ar începe să se relanseze.
Dar, pentru că vorbim despre impozitul pe venitul global, nu cred că este momentul, nu suntem pregătiți pentru așa ceva. România nu are logistica și informatica necesară pentru a cunoaște valoarea și ponderea veniturilor globale. Deci, ar fi o aventură cu foarte multe greșeli, poate chiar și abuzuri, iar această idee de a penaliza veniturile mai mari este discutabilă, pentru că ea este o idee care alunecă spre un comunism primitiv, și anume că orice venit mare este un venit nemeritat, ceea ce nu e adevărat. Noi suntem într-o economie în care trebuie să stimulăm libera inițiativă, crearea de valoare, îmbogățirea populației, un trai mai bun.
Deci, cei care lucrează bine, cei care au informație, își valorifică capitalul, sunt manageri buni trebuie să fie încurajați, pentru că, la rândul lor, cu venituri mai mari, forțează dezvoltarea economică. Dacă sunt penalizați, li se iau banii, pentru că așa zice PSD-ul că trebuie, cei care au venituri mari să fie penalizați și să fie încurajați cei cu venituri mici, deocamdată, e o greșeală. În situațiile de criză, ai nevoie de cei care produc și trebuie să-i stimulezi, trebuie să-i protejezi pe cei care nu produc și trebuie să rămână în viață, dar nu poți să-ți bazezi strategia economică doar pe pachete sociale. Trebuie neapărat să ai și niște stimulente pentru dezvoltarea economiei. Ori, aceste stimulente, în momentul de față, nu fac casă bună cu impozitul progresiv.
E.D.: Pe fondul crizei alimentare ce ne așteaptă, ați declarat recent că „România are marea șansă de a deveni un mare exportator de produse alimentare”. Care ar fi pașii concreți pe care ar trebui să-i parcurgă Guvernul în această direcție?
M.C.: Trebuie să existe un program de țară pe agricultură. Din punctul meu de vedere, agricultura este cea mai mare șansă pe care România o are de a deveni o țară modernă și bogată. Dar asta înseamnă schimbarea opticii, și anume trebuie să existe un raport de echitate în dezvoltare între producția de materie primă agricolă și industria alimentară, adică în România trebuie să existe o pondere cât mai mare de procesare internă a marii producții cerealiere pe care o avem. Faptul că nu avem industrie alimentară, că ea a fost desființată ca urmare a interesului unor cumpărători străini din industria de panificație, ulei, zahăr de a pune România în situația de consumator, nu de producător, deocamdată nu putem să devenim mari exportatori. Pentru că o țară care vrea să devină un actor important în piața crizei alimentare trebuie să fie un producător de alimente în principal și nu doar producător de materie primă agricolă.
„Criza alimentară, incontestabil, va lovi România”
E.D.: Va lovi această criză alimentară și România, în ciuda potențialului pe care țara noastră îl are? Mă uit, de exemplu, la prețul uleiului și văd că a crescut enorm.
M.C.: Tocmai vă spuneam că România nu are potențial, pentru că, dacă ea produce floarea-soarelui în cantitate enormă și suntem pe primul loc în Europa, nu înseamnă că noi mâncăm semințe de floarea-soarelui. Noi trebuie să prelucrăm. Or, nu prelucrăm. Potențialul României, deocamdată, nu este la nivelul cerințelor și nici la nivelul capacității pe care o are. Din acest punct de vedere, criza alimentară trebuie să o tratăm cu atenție și ea, incontestabil, va lovi România, pentru că noi importăm din alimentele zilnice ale populației până la 70%. Or, acest import atât de mare se face la prețurile globale care sunt din ce în ce mai mari, ca urmare a inflației și a efectelor războiului din Ucraina. Deci, importul pe care noi îl facem, de alimente, este și un import de inflație. Atâta timp cât noi nu vom putea să reducem importul, ca urmare a unei producții interne de care tocmai vorbeam, suntem și vom fi afectați de criza alimentară.
E.D.: Ieri (n.r. - miercuri), euro a fost cotat de Banca Națională a României la 4,9430 lei, iar dolarul american, la 4,7005 lei. Ne putem aștepta în viitorul apropiat cu dolarul să depășească euro?
M.C.: Nu fac niciun fel de comentariu în legătură cu cursul valutar, pentru că din partea unui analist un comentariu înseamnă o veste pe care o dai pieței și piața poate să acționeze, ceea ce nu este corect. Deci, părerea mea în legătură cu această situație v-o prezint în termeni globali. Atâta timp cât economia mondială este în derută, ea nu poate să rezolve marile probleme legate de efectele războiului din Ucraina și asta se vede foarte bine și prin incapacitatea sancțiunilor de a opri războiul. Ne putem aștepta la orice pe piața monetară. Pot să existe de la zi la zi surprize, iar una dintre ele este politica pe care Banca Națională a Elveției a început să o aplice de acum două zile. Altceva, din acest punct de vedere, nu vreau să comentez.
E.D.: Dar românilor ce le-ați recomanda? În ce monedă ar trebui să-și păstreze economiile?
M.C.: Deși există această tendință de a-ți păstra economiile într-o valută pe care o consideri forte - în momentul de față euro, hai să zicem și dolarul -, eu îi sfătuiesc ca economiile să fie ținute în moneda națională. Faptul că România are acum monedă națională, că nu este în zona euro, este un avantaj. Este un avantaj că BNR poate să reglementeze cursul în așa fel încât să stabilizeze piața pe de-o parte, iar pe de altă parte poate să influențeze o strategie de import și de export. Deci, nu există niciun fel de teamă ca economiile pe care le faci să le ții în moneda în care ești plătit, pentru că e mai multă siguranță în legătură cu viitorul.
E.D.: Din punctul dumneavoastră de vedere, Federația Rusă va fi lovită de o criză economică în curând?
M.C.: Federația Rusă e deja lovită. Lucrurile în economia Rusiei merg foarte prost, în ciuda propagandei care arată fel de fel elemente prin care Rusia se apară. Și unele sunt chiar interesante: temporar, rubla are o dinamică crescătoare, se câștigă foarte mult din exportul de gaz și de petrol.
Federația Rusă este într-o mare criză și va fi din ce în ce mai mult în criză, pentru că Federația Rusă este o economie slab dezvoltată, care trăiește din export din materie primă - energie, în cazul de față, și nu numai. Deci, în momentul în care Europa va găsi o cale pentru a reduce acest import, lucrurile se vor agrava pentru Rusia.
În al doilea rând, Rusia este o țară care trăiește din import mare de completare. Ce înseamnă asta? Înseamnă că produsele pe care ei le fac au o marjă mergândă între 25 până la 40% import de completare tehnică modernă, mergând de la informatică, cip-uri și așa mai departe. Deci, sistarea importului de asemenea produse va reduce capacitatea industrială a Rusiei în câteva domenii-cheie, cum ar fi auto, aeronautică, înarmare. Dar nu numai atât, nu numai că o va reduce, o va duce pe un stadiu inferior de dezvoltare, pentru că produsele lor vor fi din ce în ce mai primitive, dacă nu beneficiază de tehnica modernă.
Deci, pe termen mediu, eu spun până la sfârșitul acestui an, vom vedea efecte foarte grave asupra economiei rusești, chiar dacă în anumite domenii ea poate să facă față, mizând pe capitalul care l-a ascuns în diferite bănci, sub nume străin, în lume, pe vânzarea de aur, care nu mai merge atât de bine, și pe vânzarea de materii prime, care, chiar dacă va ceda în Europa, se va mări în Asia, la principalii cumpărători care sunt India și China.
E.D.: Vă mulțumesc!
