Jurnalistul și publicistul Ion Cristoiu a precizat că ”Fără Pandemie, AUR n-ar fi intrat în Parlament. Ba chiar cutez să spun, ar fi obținut un scor pe care nimeni nu l-ar fi luat în seamă”.
”Indiscutabil, evenimentul numărul unu al anului și unul din evenimentele spectaculoase ale celor 30 de ani de postdecembrism rămîne intrarea în Parlament, cu un scor de aproape 10%, a unui partid absolut necunoscut în spațiul public pînă la anunțarea exit-poolurilor din seara lui 6 decembrie 2020: Alianța pentru Unirea Românilor, prescurtat AUR.
Sesizat de Rareș Bogdan, care avea acces la sondaje nedate publicității, dar și de semnalele venite dinspre Internet (Cora Muntean, redactor șef al cristoiublog.ro, mi-a atras atenția că orice postare a liderului George Simion e urmărită de un număr uriaș de români), i-am luat un interviu lui George Simion la cristoiuTv. Ulterior Marius Tucă l-a invitat la emisiunea sa de la Aleph News. Dacă prin interviul luat de mine, George Simion beneficia în premieră de atenția unui lider de opinie, prin dialogul cu Marius Tucă, George Simion era prezent, în premieră, pe o televiziune din prim plan.
După interviu, care mi-a dat ocazia să descopăr un politician cu carismă, dar și cu o viziune bine definită asupra lumii și vieții, lucru rar în deșertul de personalități de pe scena noastră politică, am vorbit entuziast unor confrați din presă despre George Simion, profețind că va fi marea surpriză a scrutinului din 6 decembrie 2020. Nu e nevoie – cred – să dezvălui scepticismul lui care era întîmpinată profeția mea. Cum eram la telefon, nu-i vedeam interlocutorului mimica, dar îi bănuiam zîmbetul ușor ironic, dacă nu chiar ducerea degetului la tîmplă, pentru a sugera c-am luat-o razna.
Și-a venit seara de 6 decembrie 2020, seara anunțării exit-pool-urilor:
- PSD – 30,5%
- PNL – 29.0%
- USR-PLUS – 15,9%
- UDMR – 5,7%
- AUR – 5,2%
- PRO România – 5%
- PMP – 5%
Un partid absolut necunoscut pînă la scrutin, AUR, intra în Parlament.
Doar prin calcularea voturilor din țară.
Partidul era puternic în diaspora. Se aștepta o mărire a scorului.
Rezultatele numărătorii oficiale a sporit și mai mult uluirea.
AUR obținuse la Senat 9,17% din voturi, iar la Camera Deputaților, 9,08% din voturi.
Două partide de mare vizibilitate în perioada anterioară scrutinului – PMP și ProRomânia – conduse de vedete ale scenei politice, Traian Băsescu, în cazul PMP, și Victor Ponta și Călin Popescu Tăriceanu, în cazul pro România, nu trecuseră pragul de 5%, al intrării în Parlament.
Un partid necunoscut, condus de un politician necunoscut (George Simion avea o oarecare faimă doar ca activist civic), surclasase două partide celebre, conduse de personalități celebre.
M-am uitat pe statistica alegerilor parlamentare din 1990 pînă în 2020. Niciodată pînă acum România n-a cunoscut o asemenea surpriză:
Victoria unui partid absolut necunoscut pînă la scrutin.
Au fost surprize în cazul fiecărui scrutin. Ele țineau însă de rezultate spectaculoase obținute de partide cunoscute cu mult înainte de alegeri:
PSD, PDL, PNL, UDMR, PRM, PUNR.
În nici un caz un partid necunoscut n-a obținut aproape 10% la prima participare la un scrutin.
După anunțarea rezultatelor, publiciști, sociologi, politicieni s-au precipitat să caute cauzele. Din nefericire, explicațiile raționale au fost împinse în plan secund de o campanie de diabolizare a Alianței pentru Unirea Românilor. Naționalist extremistă, legionară, habotnică, penală, conspiraționistă. Unul dintre motive ține de vanitatea marii prese. Deși candidații AUR nu beneficiaseră de prezențe la televiziunile de știri și pe site-uri, cum se întîmplase cu cei ai partidelor cunoscute, parveniseră în Parlament. Rataseră intrarea în Parlament Victor Ponta și Călin Popescu Tăriceanu.
Intrase în schimb Diana Șoșoacă!
Să mori nu alta!
Un alt motiv al antipatiei presei ține de parale. Partidele tradiționale plătiseră bani grei ca să fie luate în seamă de televiziunile de știri și de site-uri. AUR nu dăduse un sfanț. Se înțelege că presa tradițională încerca un fel de jenă. Îi și vedea pe cei de la partidele tradiționale bătîndu-i obrazul.
Cauzele momentului numit AUR sînt multe și complexe.
Dintre acestea eu mă voi opri asupra unei singure cauze, pe care o consider crucială în victoria AUR:
Pandemia.
Fără Pandemie, AUR n-ar fi intrat în Parlament. Ba chiar cutez să spun, ar fi obținut un scor pe care nimeni nu l-ar fi luat în seamă.
Cum și prin ce a contribuit Pandemia la victoria AUR?
- Prin renunțarea la anticipatele din vară, ținute în condiții normale. Abia prin ținerea alegerilor în 6 decembrie 2020 s-au creat condițiile surprizei numite AUR.
- Prin apariția fenomenului numit de mine Presa miluită. Inițiativa Guvernului PNL de a milui presa cu un bacșiș consistent sub pretextul Campaniei pentru respectarea restricțiilor a dus la decredibilizarea presei în materie de tratare a Pandemiei. Românii, considerînd (nu totdeauna pe drept) că presa minte, s-au dus pe Internet. Și aici au dat peste AUR. AUR a dus o campanie excepțională pe Internet. O campanie care a ținut cont de cîteva note ale presei pe Internet:
Să lase impresia de presă subversivă, underground, care publică adevăruri cenzurate în presa mare.
Să folosească transmisia live de evenimente create dinadins, cu misiunea de a sări în ochi prin violență.
Să abordeze violent, extremist chestiunile controversate ale momentului. - Prin lepădarea PSD-ului condus de Marcel Ciolacu de politica tradițională a PSD: naționalismul, cultivarea familiei, sprijinirea Bisericii.
Renunțarea la temele tradiționale, dar mai ales la violența atacurilor la adresa Guvernului și a lui Klaus Iohannis, a făcut ca o parte a electoratului să se îndrepte către AUR. Partidul lui George Simion și Claudiu Tîrziu își asumase atitudini părăsite de PSD și de celelalte partide de Opoziție. Mult mai important, din teama de a nu fi acuzat că zădărnicește lupta împotriva Pandemiei, PSD n-a luat poziție față de încălcările libertăților de către regimul Klaus Iohannis.
Rolul Opoziției, al Opoziției violente, a fost preluat de AUR. Toți cei nemulțumiți de încălcarea drepturilor individuale, de cenzurarea îndoielilor privind Pandemia, și-au găsit în campania AUR pe Internet satisfacție. În timpul Pandemiei, regimul Klaus Iohannis s-a remarcat printr-o aroganță ciocoiască unică în felul ei în postdecembrism. Disprețul fățiș al lui Klaus Iohannis față de români, tratați ca niște slugi, sfidarea Constituției, apărarea unui Guvern corupt și incompetent, cereau o reacție violentă a PSD. PSD a dus însă o politică de Opoziție cu mănuși. I-a luat locul AUR. De altfel, cercetările arată că PSD ar fi avut 40% dacă se manifesta ca un partid de Opoziție.
Diana Șoșoacă mi-a spus într-un interviu luat de mine la Aleph News că AUR a fost strigătul de mînie al națiunii față de călcarea cu bocancii a sufletului românesc.
Ipostaza asta a dus la victoria AUR în alegeri.
Victoria la scrutin n-a fost a unui partid.
A fost victoria unei stări de spirit.
Mînia populară care s-a exprimat la vot și nu printr-o revoltă spontană.
De la mînie pînă la politică mai e însă drum lung.
Dacă nu-l face, AUR va avea soarta tuturor emoțiilor colective din România.
Va lăsa locul altei emoții.
P.S.: Având în vedere că cele șapte zile de penalitate au trecut, din seara aceasta „Jurnalul meu video” poate fi urmărit pe canalul de YouTube cristoiuTv”, conform cristoiublog.ro.
Citește și:
Vești triste continuă să vină de la Guvern pentru români. Plata acestor sume de bani a fost amânată pentru anul 2022
Scandalul dintre polițiști și Guvern continuă: ‘Este mai gravă decât înghețarea drepturilor salariale’
Bătaie de joc? Clotilde Armand trebuie să dea explicații! Parcul Elisabeta Rizea, inaugurat de Armand pe final de 2020, se află în litigiu?
