Jurnalistul și publicistul Ion Cristoiu afirmă că ”Pentru ca Ludovic Orban să obțină postul de președinte al Camerei Deputaților, PNL a dat USRPLUS toate ministerele aducătoare de bani clientelei politice”.
”Demiterea brutală, ostentativ brutală, a lui Vlad Voiculescu de la ministerul Sănătății, refuzul premierului Florin Cîțu de a-i anunța pur și simplu pe cei care se cheamă parteneri de Guvernare și, mai apoi, încăpățînarea de a nu le explica fie și-n particular de ce l-a demis pe Vlad Voiculescu, s-a constituit într-o lovitură administrată URSPLUS în gură de PNL cu bocancul murdar de noroi.
Lovitura a făcut ca USRPLUS să-i dea borșul, cum se spun în popor, izbucnirii în direct a sîngelui.Așa cum am mai scris, actul de forță al PNL prin intermediul lui Florin Cîțu a constat în încălcarea Acordului de constituire a Coaliției care prevedea că fiecare partid își desemnează și-și demite miniștrii din posturile obținute în urma negocierilor. În urma acestor negocieri, Florin Cîțu a devenit premier, iar Ludovic Orban, președintele Camerei Deputaților. În nici un moment de la investirea Guvernului, Grupului parlamentar al USRPLUS nu i-a trăsnit prin cap să se angajeze într-o procedură de demitere a lui Ludovic Orban, invocînd Constituția. Nu numai în Guvernul de colaborare, cum e cel alcătuit de Coaliția PNL, USRPLUS și UDMR, dar și în orice alt Guvern, premierul nu e altceva decît rezultatul unor negocieri. Între partide sau în interiorul unui partid. Florin Cîțu n-a fost ales de români și nici n-a fost uns de Dumnezeu în funcția de premier. A devenit premier în urma unor negocieri. Prin urmare, ajuns la concluzia că vrea să scape de un ministru, premierul se adresează în chip obligatoriu conducerii partidului care a dat ministrul. Florin Cîțu, liderii PNL și Presa pe cale de a fi din nou Miluită, susțin că premierul are dreptul constituțional de a revoca un ministru fără să întrebe partidul care a dat ministrul respectiv. Ar putea revoca Florin Cîțu un ministru PNL fără să obțină acceptul conducerii PNL? Ludovic Orban, președintele PNL, susține că e dreptul constituțional al lui Florin Cîțu să revoce pe cine vrea. Cum ar reacționa însă dacă Florin Cîțu ar revoca un ministru PNL fără măcar să-l informeze pe Ludovic Orban?
Ar fi fost greu pentru un om politic, pe deasupra și premier, să obțină acordul USRPLUS pentru revocarea lui Vlad Voiculescu?
Firește că nu.
După demiterea lui Vlad Voiculescu, Presa în curînd miluită (Florin Cîțu a anunțat că vor fi dați bani presei pentru ca această să sprijine campania de vaccinare!) s-a grăbit să demonstreze că Vlad Voiculescu a fost nu numai un ministru prost, dar și unul criminal. Judecînd după această presă, care ne-a oferit spectacolul Ioanei Ene Dogiu luptînd umăr la umăr cu Bogdan Chiriac împotriva USRPLUS, a Antenei 3 luptînd umăr la umăr cu Digi 24 împotriva lui Vlad Voiculescu, fiecare clipă care trecea fără ca Vlad Voiculescu să fie demis înseamnă o adîncire a unui dezastru național. Dacă ar fi să credem unele publicații, Vlad Voiculescu se pregătea chiar să vîndă străinilor Sistemul nostru de Sănătate, cu tot cu TIR-urile ucigașe ale lui Raed Arafat. Dacă așa stau lucrurile, oricît de mult ar fi ținut liderii USRPLUS la Vlad Voiculescu, o întîlnire în care Florin Cîțu le-ar fi prezentat documentele potrivit cărora Vlad Voiculescu era un Pericol Național, ar fi convins pînă la urmă pe colegii ministrului să accepte revocarea. Admițînd că Florin Cîțu n-avea puterea de convingere cerută de împrejurări, cei de la USRPLUS puteau fi convinși de Klaus Iohannis. De la investirea Guvernului, Klaus Iohannis a intervenit în cîteva rînduri pentru a rezolva disputele din Coaliție, chemînd la Cotroceni cînd o parte, cînd cealaltă. Poziția USRPLUS în chestiunea PNRR s-a îndulcit după o întîlnire cu Klaus Iohannis.
Nu s-a întîmplat nimic din ceea ce se cheamă într-o Coaliție respect, încredere reciprocă, voință de dialog.
Unul dintre membrii Coaliției, PNL, și-a asumat o poziție de Partid Dominant, de Partid Șef, printr-un act de forță împotriva USRPLUS.
Principalul motiv pentru care a procedat astfel PNL l-a constituit nevoia unei răsturnări a relațiilor de putere din Cadrul Coaliției. Alegerile parlamentare au fost pierdute de PNL. În aceste condiții, pentru a face un Guvern, PNL a acceptat să împartă Puterea cu USRPLUS și cu UDMR. De reamintit că timp de un an PNL a fost singur la Guvernare.
A fost singur la o masă gemînd de fripturi.
Alegerile i-au obligat să facă loc la masă și altor doi flămînzi:
USRPLUS și UDMR.
Pentru ca Ludovic Orban să obțină postul de președinte al Camerei Deputaților, PNL a dat USRPLUS toate ministerele aducătoare de bani clientelei politice.
Toată lumea s-a mirat de faptul că, la masa de după alegeri, PNL i-a dat USRPLUS felul doi, el rămînînd doar cu antreul.
PNL a acceptat situația asta doar temporar. La un moment dat urma să-și ia revanșa. Guvernul de colaborare PNL-USRPLUS urma să devină Guvernul format în jurul PNL.
Lovitura de forță împotriva USRPLUS a avut drept scop punerea la respect a partenerului de Guvern.
Pentru PNL USRPLUS nu mai e un partener cu drepturi egale, ci o slugă.
Sesizînd momentul de răscruce, URSPLUS a reacționat virulent cerînd plecarea lui Florin Cîțu, o cerere legitimă, pentru că premierul fusese cel care-i tratase pe USRPLUS-iști cu sictir. Cererea era legitimă și pentru că USRPLUS avertiza astfel PNL să nu mai trateze de pe poziții de forță partenerul de Guvernare.
PNL a făcut imediat scut în fața lui Florin Cîțu. Nu de dragul lui Florin Cîțu, ci de dragul noii poziții dobîndite în relația de putere din Coaliție.
Cererea USRPLUS dădea seama însă de un partid imatur, lesne de mîncat cu fulgi cu tot de un partid ca PNL, maestru al jocului politic. Înainte de a lansa cererea, USRPLUS trebuia să-și stabilească o strategie, să-și asume pașii de urmat dacă PNL refuza debarcarea lui Florin Cîțu. USRPLUS s-a mulțumit să se curcănească. Și-a satisfăcut fanii din bula de pe Internet. Aceștia au aplaudat. Cînd au ieșit din Bulă, fericiți c-au obținut din nou un număr însemnat de like-uri, liderii USRPLUS s-au trezit în fața României din afara Bulei.
PNL n-a cedat un singur centimetru. Împotriva USRPLUS, PNL a năpustit întreaga presă, inclusiv cea care părea a cocheta cu USRPLUS.
În Coaliție, UDMR s-a solidarizat cu PNL. Pe scena politică, PSD s-a manifestat de partea PNL.
Klaus Iohannis era din start de partea PNL.
USRPLUS ar fi trebuit în aceste condiții să iasă de la Guvernare, angajîndu-se în fața electoratului de Centru Dreapta că va vota punctual cu PNL cînd proiectele legislative vor corespunde Programului USRPLUS.
Pentru a face asta, ar fi trebuit ca USRPLUS să joace dur cu PNL, așa cum în 1998, a jucat dur PD retrăgîndu-și miniștrii din Guvern și obligînd astfel CDR să renunțe la Victor Ciorbea.
Repet, n-a luat în calcul o clipă ipoteza plecării de la Guvernare.
S-a curcănit pur și simplu.
Și PNL, care a simțit asta, a jucat la rupere.
USRPLUS s-a văzut obligată să renunțe la cererea de plecare a lui Florin Cîțu.
S-a pus atunci problema pentru cei de la USRPLUS a unei ieșiri din încurcătură.
Și-au găsit-o.
Semnarea unui act adițional la Acordul de Guvernare.
Numai că prin acest Act adițional, USRPLUS nu obține nimic în schimbul renunțării la plecarea lui Florin Cîțu. Nici măcar garanția că un ministru USRPLUS nu va putea fi revocat fără acordul USRPLUS.
Iată ce prevede punctul pentru care USRPLUS a renunțat să mai ceară sacrificarea lui Florin Cîțu:
„Dat fiind că prim-ministrul a fost învestit cu încrederea membrilor acestei coaliții, prerogativa constituțională a prim-ministrului privind trimiterea cererii de revocare a unui ministru către Președinte se exercită după informarea prealabilă a formațiunii care l-a propus pe ministru, pe baza unor argumente cuprinse într-o evaluare obiectivă făcută de premier și după o dezbatere în coaliție. Premierul va acorda un interval de timp rezonabil pentru asigurarea tranziției între titularii portofoliului ministerial.”
Așadar, din punct de vedere practic, premierul poate revoca orice ministru din partea USRPLUS chiar dacă USRPLUS se opune. Pentru a-l revoca – să zicem – pe Cătălin Drulă de la Transporturi, minister rîvnit de PNL pentru banii care ar putea fi dați camarilei, premierul PNL trebuie să-i anunțe pe cei de la USRPLUS, să facă o evaluare obiectivă ( cine confirmă că e obiectivă sau nu?), să supună dezbaterii Coaliției propunerea. Atenție nu votului, ci dezbaterii. În schimbul renunțării la demiterea lui Florin Cîțu, cei de la USRPLUS au obținut dreptul de a participa la un talk show!
Dar nu numai atît.
PNL a introdus în Act o prevedere care îi dă practic posibilitatea să treacă prin Parlament legi pe care USRPLUS nu le va vota:
„În lipsa consensului în Coaliție pe anumite proiecte legislative sau pe alte teme decît cele cuprinse în programul de guvernare, grupurile parlamentare ale partidelor componente pot acționa în afara Coaliției, cu anunțarea prealabilă a partenerilor, și după refuzul lor de a susține respectivele inițiative.”
Dacă vrea să treacă o Lege pentru clientela sa politică, PNL nu va mai avea nevoie de votul USRPLUS. Prin Act primește dreptul de a se adresa PSD.
Întreaga istorie e plină de Acorduri care s-au dovedit petice de hîrtie.
Nici măcar dacă ar fi fost scris pe piatră, Actul nu garantează că PNL va trata USRPLUS potrivit regulilor unui Guvern de colaborare.
Actul adițional are valoarea unei bucăți de hîrtie igienică parfumată cu care USRPLUS și-a șters sîngele după bocancul dat în gură de PNL.
Lovitura i-a zburat USRPLUS toți dinții din gură.
Actul adițional a șters sîngele.
Da, dar n-a pus dinții la loc.
De acum încolo, USRPLUS va fi în raport cu PNL un partid fără dinți”, a scris Ion Cristoiu pe blogul său
