sursa foto:  http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/3927/12205094/1/world-press-freedom-day-index-cover.jpg?width=630

Justiție?! Amenințări, intimidări, interceptări – s-a întors vechea Securitate în România?

În anul 2014 am plecat la Bruxelles, unde am lucrat în cadrul unei instituții europene până în 2016, când am decis să mă întorc în România tehnocrată. În sfârșit mă simțeam reprezentată. În sfârșit părea că lucrurile urmează drumul binelui și pentru muritorii de rând din această țară minunată, dar atât de tristă.

A trecut un an de atunci. Și astăzi trăiesc intens senzația întoarcerii în timp. Eram foarte mică înainte de 1989 și cunosc doar istoria vieții de atunci. Dacă te opuneai sistemului, erai imediat linșat de securitate… de vechea securitate. Tehnicile lor erau crude și abuzive. Nu aveai libertatea de exprimare, iar dacă încercai să ai o opinie împotriva curentului, imediat ți se punea călușul în gură.

Acum aproximativ o săptămână am scris un articol despre mega mediatizatul caz al doctorului Burnei. A fost un articol opus valului. Spre deosebire de mulți alții, eu citind prima poveste intitulată în stil PR „A fost un experiment”, mi-am pus întrebarea „de ce?”. Și apoi am căutat răspunsuri. Pe unele le-am găsit, pe altele încă le mai caut.

Dar ce s-a întâmplat după ce am scris acest ARTICOL, m-a convins că în anul în care am lipsit, România a fost din nou asediată de cei de altă dată sau de copiii lor. Cel puțin tehnicile utilizate sunt similare. Doar modernizate și un pic ascunse de dragul falsei democrații.

Intimidări de la actori cu conturi consistente în bănci care defilează în ochii celor mulți sub umbrela binelui, linșaj public în online atât a mea, cât și a site-ului pe care îl coordonez, amenințări voalate, urări macabre în ziua sfântă de Crăciun, monitorizare și interceptare… pentru ce? De ce anume sunt acuzată? Pentru că am scris un ARTICOL? Oare o să-mi construaiască cineva un dosar sub acuzația de „libertate de exprimare” și o să se ceară arest preventiv pentru asta? Cum am ajuns în punctul în care EU să mă întreb asta? Ce se întâmplă cu Justiția aceea premiată? Am expus un alt scenariu al poveștii și pentru că nu am fost de acord cu o rețea bine legată sunt acum o țintă a unora și altora, pe care nu îi voi numi în acest articol.

Dacă doctorul Burnei este vinovat sau nu, nu decidem eu sau oamenii pe care i-am menționat în articolul pentru care astăzi sunt pusă la zid într-un stil pe care îl credeam uitat deja. Decid dovezile, faptele, nu vorbele unora cu agende clare sau poveștile expuse într-un mod propagandistic. Să nu dăm verdicte din fața laptopurilor scriind pe facebook. În viața reală, lucrurile capătă alte dimensiuni.

Ce anume a deranjat atât de mult în acel articol? Aceasta este întrebarea pe care ar trebui să și-o pună în primul rând INSTITUȚIILE ABILITATE ALE STATULUI. De ce amenințări că voi fi târâtă în instanță și-mi vor lua mulți bani în locul unui drept la replică cu acte doveditoare? Ce bani? Vreți bursa mea de 1000 de lei de la doctorat? Voi câștigați de vreo 100 de ori mai mult. Dar dacă o vreți și pe aceea…

 Puteți plăti toți avocații din lume. Eu am de partea mea doar adevărul și voi veni singură să îl prezint. Nu mi-e frică și nu o să-mi pună nimeni căluș la gură pentru că în 1989 au murit oameni pentru ca eu astăzi să pot vorbi fără frică.

Gândesc liber și scriu liber. Nu am agendă și nimeni nu mi-a spus vreodată ce și cum să scriu. Sunt independentă și mă bucur de asta. Voi, vă știți voi care sunteți, cum puteți acționa la comanda când se apasă un buton? Bani, funcții, sponsorizări, vacanțe… Merită? Iar celor care sunt doar victimele unei manipulări înspăimântătoare nu le pot dori decât să se trezească mai repede la realitate… deși nu poți trezi din somn un om care se preface că doarme, vorba lui Dan Puric.

O minciună repetată suficient de des devine adevăr, dar un adevăr demonstrat nu va putea fi nicicând îngropat de un val de mizerii chiar dacă sunt aruncate din multe părți. Eu încă mai cred în sintagma binele învinge până la urmă.

Mereu voi scrie ceea ce gândesc, simt… ceea ce voi afla în urma investigațiilor, chiar și atunci când voi fi împotriva valului. Important este ca atunci când merg la culcare să mă simt împăcată cu mine însămi.

Și mai cred și că este timpul unei legi pentru răspundere a magistraților. Unii dintre ei și-au bătut joc de tot ce înseamnă Justiție și e păcat ca pentru câțivă să fie murdăriți toți.

SHARE

COMENTEAZĂ

articole similare



Nu uitaţi să daţi „Like”. În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.