Luându-i apărarea lui Dragnea, Pavelescu îl întreabă pe Pașcu ce sprijin a primit de la Moscova, în februarie 1991, „atunci când, în calitate de consilier al lui Ion Iliescu, depunând eforturi ca România să rămână în sfera de influență a URSS, ați cerut sprijin statal de la Kremlin pentru contracararea PNȚCD”.
Mai mult, Pavelescu susține că Ioan Mircea Pașcu îl atacă azi pe Dragnea pentru că fostul lider PSD l-a tras pe linie moartă și l-a invitat la pensie.
„IOAN MIRCEA PAȘCU, CE SPRIJIN AȚI CERUT LA MOSCOVA ÎN FEBRUARIE 1991 PENTRU DISTRUGEREA PNȚCD? RĂMÂNEȚI ÎN TRECUT!
Ioan Mircea Pașcu a devenit foarte prezent pe televiziuni, expertul în chestiuni de politică externă, război și moralitate în genere, un fel de guru, al doilea sau, nici chiar așa, al treilea Silviu Brucan.
Înțeleg bine ce și cum, dar postarea de azi în care-i ceartă pe Liviu Dragnea și Codrin Ștefănescu, la pachet, că sunt ”mafioți”, are nevoie de replică. Oameni ca Pașcu ar fi trebuit să dispară de mult din politică, îmbătrânit în rele.
De aceea, vă întreb, dle Pașcu, ce sprijin ați primit de la Moscova în februarie 1991 atunci când, în calitate de consilier al lui Ion Iliescu, depunând eforturi ca România să rămână în sfera de influență a URSS, ați cerut sprijin statal de la Kremlin pentru contracararea PNȚCD? Și, sunt convins, nu doar pentru că PNȚCD condus de Corneliu Coposu a pus atunci problema denunțării Pactului Ribbentrop-Molotov și realipirea Basarabiei la patria mamă.
Probabil n-o să răspundeți și nici un este nevoie. Răspunsul se află în istoria PNȚCD, puternic infiltrat și distrus, componenta kaghebistă fiind cu certitudine primordială. Iar dvs nu doar că știați, dar ați și solicitat-o expres, cum reiese din documente oficiale.
De aceea ați devenit ministru apărării? De aceea ați fost europarlamentar vreo 4 mandate, cu o privilegii uriașe, căștigând numai din indemnizație câteva milioane de euro și pensie de miliardar? Ce altceva ați făcut pentru România? Câtă vreme ați ocupat cele mai înalte funcții n-am văzut ceva remarcabil, iar românii au dus-o rău de tot.
Vă spun eu de ce-l atacați azi pe Liviu Dragnea: pentru că nu v-a mai pus pe lista de europarlamentari în 2019, invitându-vă la pensie. Știa Dragnea ce știa. De aceea îl urâți și vreți să-i plătiți polițe. Decizia lui Dragnea a fost absolut corectă, nu mai aveați de mult loc în politică și sinecurile au fost suficiente. Și, mai mult, este posibil ca Dragnea să fi plătit cu închisoarea și astfel de decizii, de neiertat prin zonele rarefiate pe care le cunoașteți.
În final, o simplă rugăminte personală: să nu îndrăzniți să mai afirmați ceva public despre PNȚCD, pentru că nu sunteți un om liber și sunteți părtaș la distrugerea acestui uriaș partid istoric cu slugi la Moscova. Oameni ca dvs. au distrus această țară și nici măcar n-au rușinea să dispară. Din contră, fac pe salvatorii de azi și mâine, cum au făcut-o și acum trei decenii și de când se știu”, spune Pavelescu.
Vezi și După trei ani de tăcere, Ioan Mircea Pașcu, fost europarlamentar PSD, vorbește despre Liviu Dragnea și Codrin Ștefănescu: ‘Răfuială tipic mafiotă. Tot ce ating acești indivizi se usucă și moare instantaneu’
Mircea Pașcu i-a ironizat pe „marii patrioți” Dragnea și Codrin
„Marii “patrioți” Dragnea și Codrin!? Despre asta vorbim!
Am decis sa îmi încalc regula de a nu comenta despre oameni ca Dragnea și Stefanescu, cei care au imparatit ani de-a rândul PSD-ul!? Dar porcaiala in care au intrat brusc de curând, ma obliga sa îmi încalc propria regula. Este o răfuiala tipic mafiota, cu dezvăluiri bănuite, între doua personaje … “de trista amintire”. Un spectacol gotesc, nedemn de partidul in vârful căruia au stat cocoțați atâția ani!?
Iar dacă acest Stefanescu îndrăznește sa vorbească in numele APP, pot sa le spun ca injghebarea politica purtând acest nume nu avea nicio șansa nici înainte sa se rupă caruta între cei doi, pentru simplul motiv ca tot ce ating acești indivizi se usucă și moare instantaneu. Din cauza nocivității atingerii lor!
Gata, m-am “răcorit” după trei ani de tăcere!”, a fost mesajul postat pe Facebook de Ioan Mircea Pașcu.
