Decizia CEDO privind plățile eșalonate
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a anunțat joi respingerea plângerii magistraților care cereau ca statul român să fie obligat să le plătească drepturile salariale restante. Mii de magistrați câștigaseră procese împotriva statului, dar autoritățile amânaseră plata integrală.
Autoritățile interne stabiliseră eșalonări succesive, invocând presiunea asupra bugetului. Reclamanții au contestat această practică, considerând că întârzierile sistematice încalcă drepturile lor.
CEDO s-a pronunțat în cauza Pușcașu și alții împotriva României, formată din 5 dosare conexate. Decizia a fost pronunțată la 13 octombrie, iar comunicatul a fost publicat la 22 octombrie. Curtea a analizat convenționalitatea mecanismului de eșalonare a plăților rezultate din hotărâri judecătorești pronunțate în litigiile salariale.
Reclamanții au contestat amânările repetate și refuzul sistematic sau tergiversat al autorităților de a executa aceste titluri executorii. Aceste practici fuseseră instituite prin ordonanțe de urgență succesive încă din anul 2009.
Argumentele Curții Europene a Drepturilor Omului
În decizia sa, Curtea a reafirmat că statul nu se poate baza pe lipsa fondurilor pentru a evita onorarea unei datorii bazate pe o hotărâre judecătorească. Cu toate acestea, magistrații europeni au constatat că speța prezintă circumstanțe excepționale.
Judecătorii au reținut amploarea și natura imprevizibilă a obligațiilor financiare impuse statului. De asemenea, au avut în vedere constrângerile economice și bugetare cu care autoritățile au trebuit să se confrunte.
Curtea a apreciat că autoritățile interne au depus eforturi pentru a găsi un echilibru între interesele publice și cele private. În aceste condiții, CEDO a considerat că nu poate concluziona că executarea parțială a afectat substanța dreptului reclamanților.
În motivarea actuală, Curtea a subliniat executarea progresivă a hotărârilor, prin ajustări succesive. A luat în calcul și necesitatea menținerii funcțiilor și serviciilor publice esențiale, într-un context de criză acută și prelungită.
Motivarea legală a respingerii
Curtea a decis că plângerile sunt în mod vădit nefondate. Acestea trebuie respinse în temeiul articolului 35, alineatele 3 (a) și 4 din Convenție. Decizia a fost luată în unanimitate de către judecătorii CEDO.
Textul motivării subliniază că, deși întârzierile au fost considerabile, durata acestora nu a fost suficientă pentru a se constata o încălcare a dreptului la executarea hotărârilor judecătorești. Prin urmare, cererile au fost declarate inadmisibile.
Motivarea actuală se referă la situația particulară a reclamanților și la circumstanțele excepționale analizate. Curtea nu a concluzionat că executarea parțială le-a impus o sarcină individuală excesivă, în ciuda duratei considerabile a întârzierilor.
Constatarea este legată de cauzele examinate. Ea nu înlătură principiul reafirmat de Curte: simpla lipsă a fondurilor sau a altor resurse nu poate justifica evitarea onorării unei datorii stabilite prin hotărâre judecătorească.
Precedentul stabilit în 2012
Decizia actuală se înscrie în linia jurisprudenței CEDO din septembrie 2012. Atunci, în cauza Dumitru și alții împotriva României, Curtea a dat o decizie de inadmisibilitate pentru o situație similară.
În cauza din 2012, reclamanții erau angajați din sectorul public care obținuseră hotărâri definitive privind drepturi salariale restante. Prin Ordonanța de Urgență nr. 71/2009, Guvernul decisese ca sumele să fie plătite eșalonat, pe mai mulți ani.
La vremea respectivă, CEDO a respins cererea ca vădit nefondată. Curtea a reținut că statul nu contestase datoria, ci doar amânase plata. Măsura urmărea un scop legitim de interes public, anume protejarea echilibrului bugetar în plină criză economică.
Judecătorii au mai constatat că s-a păstrat un just echilibru între interesul general și drepturile reclamanților. Această concluzie a fost reluată și în decizia de acum privind magistrații.
Ce înseamnă respingerea cererilor
Hotărârea privește plângerile împotriva executării întârziate și parțiale a unor decizii judecătorești. Respingerea cererilor de către CEDO nu trebuie confundată cu anularea drepturilor salariale recunoscute de instanțele interne. Curtea a examinat felul în care autoritățile au răspuns obligațiilor de plată.
În evaluarea judecătorilor europeni, ajustările succesive au permis executarea progresivă, concomitent cu o politică pe termen lung de consolidare a finanțelor publice. Acestea sunt împrejurările reținute în motivare, nu o permisiune generală pentru neexecutarea oricărei hotărâri împotriva statului.
Prin declararea cererilor inadmisibile, în unanimitate, Curtea nu a dat câștig de cauză reclamanților în acest demers. Obligațiile recunoscute prin hotărârile interne rămân distincte de concluzia privind plângerile adresate instanței europene.
Cererile au fost declarate inadmisibile.
Decizia a fost luată în unanimitate.
Datoriile stabilite de instanțele interne nu sunt anulate.
Surse: Antena 3 CNN; Știrile PRO TV; Economedia
