Posibilitatea angajaților concediați ilegali de a fi reintegrați în muncă poate fi un avantaj serios pentru aceștia, din cauză că, printre altele, nu ar mai trebui să caute alte locuri de muncă și nu ar trebui să se obișnuiască cu o situație nouă.
Totuși, prevederea din Codul muncii care permite reintegrarea în muncă, în cazul concedierii ilegale, este una abstractă și, din cauza situațiilor foarte multiple și diverse care pot apărea, este greu pentru cineva să își dea seama dacă ar putea recurge la ea sau nu.
De aceea, am ales să vă prezentăm, în cadrul acestui articol, o serie de exemple concrete în care un angajat concediat ilegal a fost reintegrat în muncă, pentru a înțelege, orientativ, în ce cazuri s-ar putea dispune o astfel de măsură.
Bineînțeles, cum spuneam mai sus, situațiile practice pot fi foarte diverse. De aceea, exemplele pe care le dăm nu ar trebui înțelese, sub nicio formă, ca limitând aplicarea potențială a măsurii reintegrării în muncă.
1. O concediere disciplinară
Primul exemplu se referă la reintegrarea unei angajate concediate ilegal prin aplicarea unei sancțiuni disciplinare, în mod nejustificat. Practic, angajata a fost concediată în 2009, în mod ilegal. Contestând această decizie, o instanță a hotărât în favoarea angajatei concediate ilegal, dispunând reintegrarea acesteia în muncă.
Totuși, angajatorul a reintegrat-o în muncă într-un alt loc decât cel în care lucrase anterior. Angajata a refuzat acest lucru, fiind vorba, în esență, de o schimbare unilaterală a locului muncii, o astfel de măsură fiind interzisă. În baza refuzului și în considerarea neprezentării angajatei la locul de muncă, angajatorul a concediat-o a doua oară pe angajată, de data aceasta disciplinar, pentru absențe nemotivate.
Cea de-a doua concediere este una ilegală pentru ilegala aplicare a unei sancțiuni disciplinare, ceea ce a dus la reintegrarea în muncă a salariatei concediate ilegal.
2. Încetarea contractului în baza unei cereri inexistente
Următorul exemplu de reintegrare în muncă este ușor atipic, întrucât nu are la bază o concediere ilegală. E vorba de o speță soluționată de Tribunalul Ilfov, unde s-a dispus reintegrarea unui angajat pentru desfacerea ilegală a contractului de muncă. Practic, angajatorul a considerat, în mod eronat, că i s-a solicitat încetarea contractului de muncă, de către angajat. Cel din urmă a susținut, în fața instanței, că nu a solicitat așa ceva, lucru care a fost confirmat de către angajator.
Astfel, deși, în acest caz, încetarea contractului individual de muncă a fost nelegală, aici nu era vorba de o decizie de concediere, ci de o decizie netemeinică de încetare a contractului de muncă, bazată pe fapte inexistente. Exemplul este relevant pentru că demonstrează faptul că reintegrarea în muncă nu este limitată la deciziile de concediere propriu-zise.
Totuși, trebuie menționat aici că măsura reintegrării, astfel cum este formulată în Codul muncii, presupune existența unei concedieri ilegale. Astfel, nu există nicio garanție că alte instanțe ar hotărî la fel ca instanța de mai sus, în stări de fapt asemănătoare. Totuși, faptul că a existat o asemenea hotărâre arată că este posibilă și o asemenea interpretare (deși criticabilă).
Pe de altă parte, o astfel de încetare a contractului de muncă ar putea fi considerată și o concediere mascată, întrucât angajatorul a recunoscut că nu a existat nicio solicitare, din partea angajatului, în sensul desfacerii contractului de muncă. Totuși, primul a așteptat ca disputa să ajungă în fața instanței, neacționând, inițial, în vederea remedierii problemei. Acest lucru ar putea sugera o posibilă concediere mascată.
3. Decizie incompletă de concediere
Un alt exemplu este reintegrarea în muncă în urma nerespectării condițiilor de formă pe care trebuie să le respecte decizia de concediere. Mai exact, o astfel de decizie trebuie să conțină, printre altele, motivele care au determinat concediere.
Într-o speță soluționată de Tribunalul Galați, instanța a anulat o decizie de concediere și a dispus reintegrarea în muncă a angajatului, din cauză că angajatorul a omis să menționeze, în decizia de concediere, motivele care au dus la această măsură.
Exemplul arată că instanțele se uită în mod egal atât asupra condițiilor de fond, cât și asupra celor de formă, atunci când vine vorba de concediere. Astfel, dacă se emite o decizie de concediere, față de dumneavoastră, uitați-vă nu numai la temeinicia concedierii, ci și la respectarea condițiilor de formă, când vine vorba de decizie, în sine.
Prin exemplele de mai sus, puteți vedea că o posibilă concediere ilegală poate avea loc nu doar atunci când motivele care au determinat-o sunt inexistente, ci și atunci când condițiile de formă nu sunt respectate. Mai mult, se poate ajunge la o reintegrare în cadrul vechiului loc de muncă până și când nu vorbim, tehnic, de o concediere propriu-zisă (deși, cum am menționat și mai sus, o astfel de decizie poate fi criticată pentru ignorarea limitărilor textuale ale normei din Codul muncii), informează avocatnet.ro
Vezi și
Banca Transilvania scrie istorie! Lovitură imensă pe piața bancară – De 19 ani nu s-a mai întâmplat asta
Lovitură pentru toți clienții RCS&RDS! Ce se întâmplă în această noapte
Lovitură puternică pentru acești români! Se scumpește de la 1 martie
