O întrebare care frământă multe cupluri în divorț
Una dintre cele mai controversate probleme în procedura de divorț o constituie modul în care se împart bunurile. În timp ce majoritatea oamenilor știu că locuința, mașina și economiile acumulate în timpul căsătoriei se împart, există o zonă gri care generează dispute majore: moștenirile primite de unul dintre soți în timpul căsătoriei. Sunt acestea supuse partajului sau rămân proprietate exclusivă a celui care le-a primit? Răspunsul, oferit de Codul Civil, este unul clar, dar adesea interpretat greșit sau contestat în instanță.
Moștenirea primită în timpul căsătoriei este bun propriu
Nu intră la partajul de divorț, cu anumite excepții
Probleme apar când bunul moștenit este investit în bunuri comune
Ce spune Codul Civil despre moștenire și partaj
Conform articolului 356 din Codul Civil, bunurile dobândite prin moștenire, legat sau donație, în timpul căsătoriei, sunt considerate bunuri proprii ale soțului care le-a primit. Aceasta înseamnă că ele nu fac parte din masa bunurilor comune și, prin urmare, nu intră la partajul de divorț. Regula este valabilă indiferent de momentul la care moștenirea a fost primită, cu condiția ca aceasta să fi avut loc în timpul căsătoriei. Scopul legiuitorului a fost de a proteja dreptul de proprietate al celui care a primit bunul, păstrându-i caracterul personal.
Excepția de la regulă: comunitatea de bunuri prin convenție
Regula generală se aplică doar în cazul regimului matrimonial legal de separație de bunuri sau al comunității legale, care este regula în România. Cu toate acestea, soții pot încheia, înainte sau în timpul căsătoriei, o convenție matrimonială prin care stabilesc un alt regim. Dacă în convenție se prevede expres că moștenirile intră în masa bunurilor comune, atunci acestea vor fi supuse partajului. Astfel de convenții sunt rare, dar nu imposibile, și trebuie înscrise în Registrul Național Notarial al Regimurilor Matrimoniale pentru a produce efecte față de terți.
Când moștenirea poate deveni bun comun
Chiar și fără o convenție matrimonială, există situații în care un bun moștenit poate pierde statutul de proprietate exclusivă. Cel mai frecvent caz este amestecul bunurilor. Dacă soțul care a primit moștenirea investește acei bani într-o casă de familie, într-o afacere comună sau îi depune într-un cont comun, iar ulterior nu mai poate face dovada originii sumei, instanța poate considera că bunul a devenit comun. De asemenea, dacă bunul moștenit este vândut, iar banii obținuți sunt folosiți pentru achiziția unui alt bun în timpul căsătoriei, noul bun poate intra la partaj, cu excepția situației în care se probează proveniența fondurilor.
Importanța dovezii și a evidenței
Pentru a-și proteja moștenirea, soțul care a primit-o trebuie să păstreze toate documentele care atestă proveniența bunului: certificatul de moștenitor, actul de donație, contractul de vânzare-cumpărare a bunului inițial, extrasele de cont etc. Dacă nu există dovezi clare, iar bunul este folosit în comun sau integrat în patrimoniul familial, celălalt soț poate invoca prezumția de proprietate comună. Instanțele românești au dat, de-a lungul timpului, numeroase hotărâri în acest sens, iar tendința este ca, în caz de dubiu, bunul să fie considerat comun și supus partajului.
Cum se apreciază valoarea bunului la partaj
Dacă moștenirea rămâne bun propriu, nu intră la partaj, dar eventualele plusvalori sau fructe obținute din exploatarea acelui bun în timpul căsătoriei pot fi luate în calcul. De exemplu, dacă soțul a moștenit un teren agricol, iar în timpul căsătoriei terenul a fost arendat și au fost obținute venituri, aceste venituri pot fi considerate bunuri comune. De asemenea, dacă ambii soți au contribuit la renovarea unei case moștenite, iar valoarea imobilului a crescut semnificativ, partea din plusvaloare atribuibilă efortului comun poate fi supusă împărțirii.
Practica judiciară în România
Instanțele de judecată din România sunt frecvent sesizate cu litigii privind statutul moștenirilor. Judecătorii aplică strict regulile Codului Civil, dar acordă o atenție deosebită dovezilor prezentate de părți. În multe cazuri, soțul care invocă caracterul propriu al moștenirii pierde procesul pentru că nu poate face dovada originii bunului sau pentru că acesta a fost „contaminat" prin amestec cu bunuri comune. Recomandarea specialiștilor este ca, încă de la primirea moștenirii, soțul să clarifice regimul juridic al bunului și, dacă este posibil, să încheie un acord scris cu partenerul de viață.
Sfaturi practice pentru soți
Pentru a evita dispute costisitoare și emoțional consumante, avocații specializați în dreptul familiei recomandă câteva măsuri preventive. În primul rând, păstrarea unui dosar cu toate actele moștenirii. În al doilea rând, evitarea amestecului fondurilor moștenite cu cele comune, prin deschiderea unui cont separat. În al treilea rând, discutarea deschisă cu partenerul despre intențiile privind bunul moștenit. Transparența financiară în cuplu, deși poate părea necomodă, este cea mai bună metodă de a preveni conflicte la despărțire.
Concluzii
Moștenirea primită în timpul căsătoriei este, de principiu, un bun propriu și nu intră la partajul de divorț. Cu toate acestea, există numeroase excepții și capcane juridice care pot transforma un bun personal într-unul comun. Codul Civil oferă protecție, dar aceasta este eficientă doar dacă este însoțită de prudență, documentație și, acolo unde este cazul, de convenții clare între soți. Cei care se confruntă cu o astfel de situație ar trebui să consulteze un avocat încă de la primele semne de divorț.
Surse: Capital.ro, Storia.ro, E-juridic.manager.ro, Notariate.ro, Codul Civil.
