Partidul lui Traian Băsescu îl ironizează pe Florin Cîțu: 'Nu contează că s-a ambetat acum 20 de ani, pare că nu și-a revenit nici acum'

Marius Pașcan (PMP) lansează un atac dur la adresa premierului Florin Cîțu, după ce acesta din urmă a recunosct că a fost prins băut la volan, în urmă cu 20 de ani.

Pașcan îl ironizează pe Cîțu, despre care spune că nu contează că s-a „ambetat” acum 20 de ani, ci că „pare că nu și-a revenit nici acum.

„Nu contează că s-a ambetat acum 20 de ani, pare că nu și-a revenit nici acum
Problema nu este arestul de două zile din SUA al premierului Florin Cîțu (de acum 20 de ani) pentru conducere sub influența alcoolului, deși această poveste poate spune multe despre un anume profil moral. Toți însă, de-a lungul vieții, suntem supuși greșelilor, avem căderi, prăbușiri lăuntrice, fapte rușinoase pe care le putem regreta. Ne putem însă căi, putem regreta, ne putem din nou ridica... „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra." (Ioan 8,7)
Problema de fond este însă alta, minciuna pe care o perpetuează Florin Câțu de la vârful guvernării. Zice că o ducem mai bine, că economia crește și sporește, pe când realitatea stă taman invers. Inflația e tot mai mare iar puterea de cumpărare tot mai mică, au sporit prețurile la energie, combustibili, materiale de construcții, alimente de bază... Zice că nu avem a ne face griji în privința Programului Național de Redresare și Reziliență, că vor veni banii europeni (bună parte tot împrumuturi) în sprijinul economiei și, chiar de ar fi așa, o aprobare teoretică a PNRR în luna septembrie transferă aceste resurse pentru proiectele anului viitor. În acest timp, guvernul continuă consecvent să se împrumute masiv, cu dobânzi foarte mari, pentru a acoperi uriașul deficit bugetar, iar îndatorarea pe termen lung de acum o vor achita dacă vor putea până și strănepoții noștri.
Evident, e criză sanitară și economică, suntem înțelegători, dar în afara unor promisiuni nu se văd reforme de fond, impresionante, de dreapta, în statul român. Profitorii și privilegiații cam aceiași, cohorta suprapopulării din administrație este neatinsă, pensiile speciale „uitate”, sistemul sanitar și spitalicesc în aceeași agonie, proiectele din educație o veșnică poveste nedepășind faza de declarații și speranță, pe când marile investiții în infrastructură au rămas la stadiul micilor și clasicelor sfâșieri de la nivelul clientelei politice. În rest demagogie, vorbe...
Prin urmare, nu contează că s-a ambetat acum 20 de ani, pare că nu și-a revenit nici acum.”, spune Pașcan.