Președintele Societății Academice din România (SAR), Alina Mungiu-Pippidi, a vorbit despre evoluția războiului din Ucraina și cum influențează situația economică și politică din lume.
”Există o singură certitudine zilele astea – timpul frumos va trece și toamna ne va găsi cu aceleași probleme nerezolvate. Nu există o mie de feluri în care conflictul ucrainean poate evolua. Nu sunt decât trei. Propun să examinăm ce știm despre ele și care e în interesul nostru, al UE și al Occidentului, tabăra noastră.
Să începem de la situația actuală. Ambele tabere își dau lovituri fără menajamente, mor sute de militari pe zi și zeci de civili, deși cifrele sunt neclare, se distruge infrastructură (drumuri, poduri, căi ferate) și se cheltuiește o avere pe arme, pe care fabricații au probleme de unde să le mai scoată. Americanii au cumpărat muniție de pe piață pentru ucraineni, adică au luat rezerve din terțe țări ca să nu se atingă de ale lor, strategice, pentru că se așteaptă ca rata de consum (cât trag ăia unii în alții) să depășească rata normală de producție de arme și muniții. În schimb, au intrat în rezerva lor strategică de petrol, ca să țină prețul petrolului să nu urce și mai mult.
Macron a venit cu ideea că economia franceză trebuie reorientată spre război, că francezii nu reușesc să dea ucrainenilor armele promise pentru că nu produc destul și stocurile s-au epuizat. Rușii plantează mine anti-personal când își retrag trupe de pe undeva, să le țină locul cald până când se întorc.
Sancțiunile fac ca rușii să ducă lipsă de piese de schimb, dar creșterea prețurilor la energie afectează greu Europa, unde ne pregătim de recesiune. Economia care trage continentul și bugetul UE, cea germană, se vede brusc în situația de a pierde energia ieftină din Rusia și piețele de export din China, ceea ce pentru tot UE e semn de împotmolire economică și probabil a doua criză a euro, aflat la minim istoric față de dolar și francul elvețian.
Ucrainenii au declarat că războiul continuă până recuperează ei Crimeea, singurul loc din Ucraina unde – ca și în Transnistria – lumea preferă să trăiască în Rusia chiar dacă se organizează o consultare pe bune – pe motivul evident că sunt mai mult ruși, tot ca în Transnistria, mulți pensionari din Armata Roșie și FSB etc. Șeful serviciului britanic de informații a spus BBC că nimeni nu poate avea vreo victorie definitivă în Ucraina, cel puțin nu în acest an. Dar ”reconstrucția” a început deja, deși rușii, influenți pe la FMI cum nu te-ai aștepta, au oprit vreun mare ajutor pentru Ucraina, dar banii se adună din alte părți de parcă am ști ce să facem cu ei. Nu trece zi să nu mă invite careva la reconstrucție, de-oligarhizarea de după și alte fantezii.
În această opțiune, banii intră la cine vinde petrol și gaze, ca și armament, și cum la ruși asta e producția lor de bază ei compensează pierderile datorate sancțiunilor cu câștigurile din energie. Pierd statele occidentale, mai ales cele care nu sunt și producătoare, adică europenii, și cetățenii lor. Pierd oamenii uciși, deplasați, și familiile lor. În Italia vine extrema dreaptă la putere și în America, la legislative, democrații sunt serios amenințați de republicani, că nimeni nu câștigă vreodată alegerile cu asemenea prețuri la petrol. Joe Biden a pierdut enorm din aprobarea publicului, cu o majoritate clară la 54% care nu sunt de acord cu politicile lui.
Asta e opțiunea de bază, baseline, opțiunea 1, să nu facem nimic și să lăsăm să continue situația actuală, dacă nu se schimbă nimic putem deja calcula fiecare lună cu câți morți în plus, falimente, distrugere economică și costuri pentru viitor, când vom recolta minele plantate azi, după ce nu terminasem nici cu cele neexplodate din al doilea război mondial. Nu mai vorbesc de conflicte colaterale care se umflă profitând de acesta, Kosovo-Serbia, Bosnia, Turcia-kurzi etc.
Să trecem la opțiunea doi, care ar fi să se negocieze o încetare a focului astăzi, pe pozițiile de acum sau minime mișcări. Să numim opțiunea aceasta înghețarea conflictului ucrainean, cum s-a întâmplat în 2014. Sau cu Transnistria, Osetia de Nord, Abhazia etc. Dacă se ridică sancțiunile și rușii reiau tranzitul la gaze, economia răsuflă rapid.
Se pot reconstrui unele lucruri, nu toate. Se rezolvă și cu criza cerealelor. Dar există dezavantaje mari. Precedentele înghețări nu s-au rezolvat niciodată, au rămas înghețate. Cele două războaie din ultimul an, cel din Ucraina și cel din Caucaz au fost primele dezghețări, au dus la schimbări de frontiere, dar atât. Cât incertitudinea continuă, continuă și înarmarea, rata de refugiați care revin în regiuni disputate e mică și investitorii sunt rezervați.
Opțiunea trei este să se negocieze o pace de fond, în care discutăm frontierele Ucrainei, tratatele nucleare și relația noastră cu Rusia, după ce Rusia a văzut că nu merge totul cum vor ei, și noi am văzut cât e de scump să dai lecții Rusiei. În acest scenariu Rusia păstrează Crimeea, într-un statut oarecare, se negociază pentru Donbas un statut de autonomie și ce mai e în planul italian, nu l-am văzut, dar am auzit că e bun și mai ales cuprinzător, e acea discuție pe fond cu Putin care demult trebuia să aibă loc. La fel, se ridică sancțiuni și economiile se reîntorc la normal, chiar dacă Rusia pierde Nord Stream 2, șpaga pe care nu am vrut să le-o dăm ca să nu intre în Ucraina.
Există evident și scenariul patru, pe care nu îl pot numi o opțiune, pentru că spre deosebire de alternativele de mai sus, care sunt toate la îndemâna decidenților, pentru scenariul 4 nu e destul să hotărască cineva că așa facem și asta alegem, e nevoie de Deus ex machina, ne trebuie un act al lui Dumnezeu, trăsnet, dronă, orice.
E scenariul în care Putin dispare cumva. Nu știm la cine ar trece armele nucleare în acest scenariu, nici cine ar veni la putere, și șansele să vină unii care să ne sune să ceară pace nu sunt mari. Dar, în sfârșit, oricine vine va fi precum conspiratorii de la 20 iulie contra lui Hitler, care voiau pace cu Occidentul, dar păstrând mare parte din cuceririle Wehrmacht, echivalentul ar fi Crimeea, Donbasul. Nu există nici în această opțiune cineva plauzibil care să ajungă la butoane după moartea lui Putin și să vrea pacea cu prețul să ni le dea înapoi.
În opțiunea 3, producătorii de energie și de arme pierd serios. Nu e în interesul lor să se negocieze o pace stabilă, care să nu fie doar o pauză spre războiul viitor. Opțiunile 2 și 3 au o tentă de injustiție, de asemenea, adică e clar că pentru a salva, vieți, economii și pe noi toți nu vom putea face tabula rasa, să pedepsim pe invadator și să îl deferim curții de la Haga. Acest lucru s-ar întâmpla doar în scenariul 4, an act of God, pe care nu o includ în analiza noastră, că e opțiunea lui Dumnezeu, nu a noastră, atrag doar atenția că nu destul să dispară Putin.
Votanții români, ca peste tot în Europa, să ne spună ce vor. 1, și să cumpărăm pastile de iod? 2, ca să îi dăm timp lui Dumnezeu să se hotărască de partea cui e și să trăsnească odată pe Vladimir Vladimirovici? 3, ca să ne plănuim viitorul altfel decât ca baze militare și cumpărători de echipament militar vechi cu comisioane mari?”, romaniacurata.ro.
