Vânzările de haine, mobilă sau electronice pe internet pot ajunge în evidențele autorităților fiscale fără ca sumele încasate să devină automat impozabile. Pentru raportarea prin platformele digitale contează pragurile de 30 de tranzacții și 2.000 de euro pe an. Pentru taxare, în schimb, trebuie analizată natura activității desfășurate.
Când se transmit informații despre vânzători
Regulile europene cunoscute sub denumirea DAC7 impun obligații de raportare operatorilor de platforme care intră în sfera lor de aplicare. Mecanismul permite administrațiilor fiscale să primească informații despre anumite operațiuni. Nu instituie, prin el însuși, un impozit nou pentru fiecare obiect vândut.
În cazul vânzărilor de bunuri, excluderea de la raportare are 2 condiții cumulative. Vânzătorul trebuie să fi realizat mai puțin de 30 de tranzacții, iar valoarea totală a contraprestațiilor să nu depășească 2.000 de euro. Ambele limite se raportează la un an calendaristic și la platforma respectivă.
Dacă sunt realizate cel puțin 30 de tranzacții sau dacă suma încasată depășește 2.000 de euro, această excludere nu mai poate fi aplicată. Nu este necesar ca ambele praguri să fie atinse simultan. Este suficient ca una dintre condițiile care permit excluderea să nu fie îndeplinită.
De ce raportarea nu înseamnă automat impozitare
O informație trimisă către autoritatea fiscală și o obligație de plată stabilită în sarcina vânzătorului sunt lucruri diferite. Datele pot fi folosite pentru analizarea situației fiscale, însă transmiterea lor nu decide, singură, regimul juridic al veniturilor. Acesta trebuie stabilit potrivit regulilor aplicabile fiecărei situații.
Pragul de 2.000 de euro nu este, așadar, o scutire generală de impozit. Nici un număr de tranzacții mai mic de 30 nu garantează că veniturile sunt neimpozabile. Limitele descriu excepția de la raportarea DAC7, nu condițiile universale pentru vânzări fără taxe.
În sens invers, ieșirea din această excepție nu dovedește că persoana desfășoară o activitate impozabilă. Trebuie stabilit ce bunuri au fost vândute și în ce împrejurări. O eventuală analiză fiscală nu poate fi înlocuită doar prin numărarea anunțurilor sau prin compararea încasărilor cu pragul de raportare.
Obiecte personale sau activitate economică
Analiza fiscală realizată de EY România diferențiază vânzarea bunurilor din patrimoniul personal de activitatea cu caracter economic. Renunțarea la haine ori la mobilier care nu mai sunt folosite nu este identică cu realizarea continuă de tranzacții pentru obținerea unor venituri.
Codul fiscal prevede neimpozitarea anumitor venituri din vânzarea bunurilor personale. Totuși, pentru încadrarea concretă contează regularitatea operațiunilor, continuitatea și circumstanțele în care sunt realizate. Veniturile unei activități economice pot intra în categoria activităților independente, cu implicații privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale.
Nici lipsa continuității nu rezolvă automat încadrarea fiscală. În anumite situații, sumele pot fi tratate drept venituri din alte surse. Specialiștii atrag astfel atenția că nu există o regulă simplă potrivit căreia orice vânzare rară este, indiferent de împrejurări, exclusă de la impozitare.
Platforma aleasă nu decide tratamentul fiscal
Un bun folosit nu devine neimpozabil numai pentru că este prezentat astfel în anunț. Legislația privind veniturile persoanelor fizice nu conține reguli distincte pentru toate vânzările de produse la mâna a doua. Contează dacă obiectul provine din patrimoniul personal sau este comercializat în cadrul unei activități economice.
La fel, alegerea unui anumit site nu stabilește singură dacă există obligații fiscale. Diferența relevantă este între ceea ce vinde persoana și modul în care își desfășoară activitatea. Regulile de raportare trebuie însă analizate separat, pentru operatorii care intră sub incidența DAC7.
Aceste distincții explică de ce evidența operațiunilor este utilă. Informațiile despre obiectele vândute, prețuri și tranzacții pot susține explicațiile oferite autorităților. Documentele relevante ajută la clarificarea situației concrete, în locul unor presupuneri bazate exclusiv pe valoarea totală încasată.
Sub 30 de tranzacții și cel mult 2.000 de euro: condiții cumulative ale excluderii de la raportare.
Cel puțin 30 de tranzacții sau peste 2.000 de euro: excluderea respectivă nu se mai aplică.
Impozitarea se analizează separat, în funcție de natura veniturilor.
Ce arată cifrele controalelor ANAF
În primele 6 luni din 2026, ANAF a analizat elementele patrimoniale pentru 1.214 persoane fizice identificate cu risc de neconformare. În 104 situații au fost considerate necesare investigații suplimentare. Datele sunt prezentate în analiza fiscală, dar nu descriu exclusiv vânzătorii de bunuri pe internet.
În același interval, instituția a finalizat 180 de verificări ale situației fiscale personale și 475 de verificări documentare. Constatările suplimentare s-au ridicat la aproximativ 255 de milioane de lei. Aceste rezultate privesc activitatea mai largă de verificare a persoanelor fizice.
Sumele nu pot fi prezentate ca taxe stabilite numai pentru haine, mobilă sau electronice vândute prin platforme. Pentru cei care fac asemenea tranzacții, recomandarea este verificarea obligațiilor proprii și păstrarea informațiilor justificative. Pragurile DAC7 explică raportarea, în timp ce situația fiscală depinde de activitatea efectivă.
Sursă: Capital.
