Conform Guiness Book, cea mai mare dispariție din istorie a fost creată de iluzionistul David Copperfield, pe 8 aprilie 1983, când a făcut să dispară, iar apoi să reapară Statuia Libertății din New York.
Asta doar pentru că încă n-au aflat de scamatoriile financiare prin care Hotelul Lido din București ba apare, ba dispare din conturi – nu chiar clădirea, ci milioanele de euro valoare contabilă! Iar cel care a orchestrat toate acestea este Alexander Adamescu, ce dovedește calități de mare scamator, nu doar de dramaturg fără operă.
Căci, așa cum nici Copperfield nu a demolat Statuia Libertății, ci doar s-a jucat cu mințile telespectatorilor din întreaga lume, la fel și Adamescu nu a contribuit cu nimic la fabulosul complex Hotelieră din centrul Bucureștiului, ci doar se joacă cu provizioane și cesiuni, pe seama miilor de mici și mari acționari ai societății pe care o prezidează: Compania Hotelieră Intercontinental România SA (indice bursier RCHI).
Acest prim episod din serialul dedicat omului de afaceri german care operează în România vă prezintă povestea, plină de răsturnări de situație și controverse, a unuia dintre simbolurile turistice ale Bucureștiului, răspunzând la o întrebare concisă: „Cum poți face să dispară 10 milioane de euro, când toți ochii sunt pe tine?” Trebuie să recunoașteți nu oricine este capabil de așa ceva!
_____________________________________
Pentru cei grăbiți, vom rezuma aici operațiunea:
Ajuns în 2009 Președinte al Consiliului de Administrație din Compania Hotelieră Intercontinental România (CHIR), Alexander Adamescu a primit și un cartof fierbinte, reprezentat de SC Hotel Lido București SRL, la care CHIR era asociat unic. Acesta reprezenta ceea ce cunoscătorii numesc un „empty shell”, o firmă ca o cochilie golită de conținut care, însă, se putea umple cu mai bine de 10 milioane EURO cash. Bani ce fuseseră deja declarați pierduți în anul 2007, prin constituirea unui provizion.
La începutul anului 2014, cochilia a dat semne că se trezește la viață și se poate umple cu bani. Și atunci, ne putem închipui că marele scamator a sesizat oportunitatea unui număr senzațional: să facă să dispară definitiv ceea ce încă nu reapăruse, fără să observe cei de la ANAF sau ASF.
Cum a procedat? Simplu, în câțiva pași:
1. și-a adus aminte că nu notificase la ONRC scăderea încă din 8 martie 2007 a capitalului social al companiei Hotel Lido București SRL, de la 33.264.800 RON la 200 RON,
2. fiind vorba de numai 200 RON, Consiliul de Administrație a putut decide vânzarea (cesionarea) cochiliei încă goale spre Savile Estate Investments BV, un offshore olandez condus, culmea, de același Herm Holding BV ce administrează și The Nova Group Investments BV, trustul ce cuprinde majoritatea firmelor familiei Adamescu, fără a fi nevoie de avizul Adunării Generale a Acționarilor CHIR SA,
3. apoi, când Înalta Curte de Casație și Justiție a decis ca Statul român, prin AVAS, să despăgubească compania Hotel Lido București SRL cu o sumă actualizată de ordinul a 10 milioane EURO, cochilia ajunsese deja pe mâini „străine”, adică tot ale lui, dar fără să mai să dea socoteală acționarilor CHIR, păgubiți de această sumă pe care o compensează de 10 ani din profitul realizat de Intercontinental, în această perioadă primind doar o mică parte din dividendele meritate,
4. iar pentru a-i convinge pe acționari că nu ar fi avut nicio șansă să încaseze banii de la Statul român, le prezintă dovezi extrase dintr-un dosar de executare deschis de avocata care i-a reprezentat și care ar fi trebuit să primească 1 milion de EURO comision, nu obținute de CHIR!
De genul: Uite, iepurele a fugit, jobenul este gol, tu nu știi că s-a întors iepurele, deci nu vrei jobenul, așa că îl iau eu, cu iepurele cu tot!
Important era ca ceilalți acționari să nu afle de dedesubturile de afacerii și, mai ales, de faptul că în prezent Alexander Adamescu conduce atât Intercontinentalul, cât și firma olandeză.
Numai că, ce să vezi, ca și în cazul altor scamatori, schemele sale au fost descoperite și acționarii care dețin circa 27% din acțiunile de la Intercontinental l-au dat în judecată, cerând anularea contractului de cesiune pentru cauză ilicită.
Orice scamator știe că dacă ți s-au văzut firele sau buzunarele secrete, este mai bine să o dai pe glumă și să spui că n-ai vrut decât să te joci cu atenția celuilalt. La fel a încercat și „scamatorul” Alexander: la 4 zile după primul termen din procesul intentat de acționarii minoritari, Savile Estate Investments BV a decis rezilierea contractului din 2015.
Dar, ghinion! Noul Cod de Procedură Civilă pune limite foarte clare unor asemenea operațiuni, impunând prevederi care, în realitate, lipsesc cu desăvârșire din contract. Fiindcă nu a ținut cont de aceste detalii, Alexander riscă să se trezească cu jobenul plin de găinaț pe cap și cu iepurele nedorind în niciun fel să dispară din mâinile lui! Iar scamatoria nereușită are și aspecte cu iz penal, pe care îi va fi foarte greu să le justifice.
Când ai 8-12 ani și te joci de-a scamatorul este suficient să plângi și părinții vin să te scape. După 8- 12 ani de gestionat afaceri în România, Alexander Adamescu se poate plânge oricui și oricât: este major și pe deplin responsabil pentru actele pe cale le semnează (cel mai adesea prin fax). Iar „tăticii” și „mămicile” care l-au protejat anii trecuți sunt prea ocupați să-și salveze pielea pentru ca să le mai pese de smiorcăiala lui.
Tot ce am relatat aici pe scurt se bazează pe documentele ce sunt prezentate în continuare. Ne vom limita la prezentarea datelor, lăsând în sarcina avocaților, inspectorilor ANAF și procurorilor să le interpreteze și să le valorifice cum consideră de cuviință.
O ultimă informație tehnică — orice iluzionist are nevoie de câteva elemente:
- un obiect prețios sau emoționant, care să atragă atenția,
- o pânză neagră sau un paravan care să ascundă momentul mișcării iscusite,
- o ascunzătoare în care să pună sau din care să scoată ceea ce dispare sau apare,
- o asistentă care să facă ceva care să distragă atenția publicului în momente cheie.
Citind în continuare, veți descoperi, rând pe rând, toate aceste elemente cu care Alexander Adamescu și-a realizat scamatoria „Uite Lido, nu e Lido – ți-am luat banii de la Lido”!
Un hotel cu piscină ce face valuri
Din 28 iunie 1930, Hotelul Lido și faimoasa sa piscină cu valuri (prima din Europa!) și proiectoare subacvatice au atras și fascinat lumea bună a Bucureștiului.
Căci aduceau pe malurile Dâmboviței un stil de viață specific „anilor nebuni”: frumuseți de genul Miss Austria, Miss Serbia, Miss Turcia, Miss București plătite pentru a se scălda în valuri și a scălda privirile celor ce făceau plajă îmbrăcați în costume de baie Jentzen (extrem de mulate și conturând minunat corpul, similare celor din Lycra din prezent), muzică de jazz cântată live, dansatoare înfocate ce se dezlănțuiau pe scenă, iar seara proiecții cinematografice pe ecranul rulant.
Și, nu în ultimul rând, ocazia de se întâlni cu Marele Voievod de Alba Iulia, viitorul Rege Mihai, cu toate celebritățile vremii, precum și cu cei mai importanți vizitatori străini ai orașului.
Această perlă a Bucureștiului, proiectată de arhitectul francez Ernest Doneaud, a fost construită de Societatea în Nume Colectiv (SNC) Lido, care a comasat două terenuri pentru a putea găzdui întregul complex:
• hotelul a fost ridicat pe terenul concesionat pe o perioadă de 15 ani de Primăria București prin contractul nr. 5.091/1930, prin care SNC Lido s-a obligat să ridice în locul vechilor construcții o clădire formată din subsol, parter și patru etaje (în au fost șase etaje, în buna tradiție dâmbovițeană), pe o suprafață de 900 mp,
• ștrandul și Casa Lido, ce permite accesul dinspre strada CA Rosetti și găzduiește restaurantul și terasa, au fost construite pe terenul pus la dispoziție de doctorul Constantin Angelescu, achiziționat de acesta prin trei tranzacții din perioada 1904-1913.
Contractul de concesionare încheiat cu Primăria prevedea că, după trecerea celor 15 ani, hotelul urma să intre în patrimoniul Uzinelor Comunale București, lucru dovedit de o serie întreagă de contracte cu furnizorii de utilități din perioada 1938-1944. Dar nu menționează nimic în legătură cu ștrandul și cu Casa Lido, construite pe terenul doctorului Angelescu.
Probabil că de la atâta șampanie revărsată în valuri și atâta frumusețe concentrată pe fiecare metru pătrat, autoritățile vremii au început să vadă dublu, căci atestă doi proprietari ai Companiei Lido! În procesul de revendicare început în 1993, a fost prezentată o altă serie de acte, și anume două Procese-verbale de carte funciară, ambele cu data de 2 iulie 1940:
• nr. 7261, care atestă dreptul de proprietate al doctorului Constantin Angelescu asupra Hotelului Lido, a Bazinului Lido precum și a terenului aferent acestora, în suprafață de 3.674 mp,
• nr. 7282 ce îi atestă dreptul de proprietate și asupra Casei Lido, precum și a terenului aferent acesteia, în suprafață de 1.773 mp.
Gurile rele spun că, deloc întâmplător, aceste procese-verbale datează din 1940, căci din 1938 până în toamna lui 1940 doctorul Angelescu a făcut parte din Consiliul regal al lui Carol al II-lea. Și din această poziție a contribuit la instaurarea dictaturii regale, fiind unul dintre membrii marcanți ai Frontului Renașterii Naționale, transformat din 22 iunie 1940 în Partidul Naţiunii, partidul-stat totalitar și ultra-autoritar aflat sub controlul direct al lui Carol al II-lea. Deci, nu i-ar fi fost greu să obțină de la notar o „extindere” a drepturilor sale de proprietate, de la terenuri la construcțiile aflate pe acestea (nimic nu-i nou sub Soarele dâmbovițean!).
Tăvălugul naționalizărilor neclare
Pe 19 aprilie 1949, Decretul nr. 92 al Consiliului de Stat prevede că:
„Se naţionalizează imobilele prevăzute în listele anexe (…) care fac parte integrantă din prezentul decret şi la a căror alcătuire s-a ţinut seama de următoarele criterii:
1. Imobilele clădite care aparţin foştilor industriaşi, foştilor moşieri, foştilor bancheri, foştilor mari comercianţi şi celorlalte elemente ale marii burghezii.
2. Imobilele clădite care sunt deţinute de exploatatorii de locuinţe.
3. Hotelurile cu întreg inventarul lor.”
În felul acesta se presupune (dar nu se știe cu siguranță) că a fost naționalizat și Compania Lido, căci numele lui Angelescu Constantin apare la poziția 370 cu „6 apartamente – București, str. Gen. Magheru 3-57”, iar profilul social social corespunde pe deplin descrierii din decret. Numai că adresa corectă era General Magheru nr. 5-7 și putem presupune că este vorba despre o greșeală de tipar (lista având peste 300 de pagini). Dar 6 apartamente în locul a 120 de camere, câte are hotelul? Doar dacă am considera fiecare etaj ca fiind un apartament, ne apropiem de realitate.
Oricum, dictatura proletară nu se prea încurca cu astfel de amănunte minore. Totul trecea „în proprietatea Statului ca bunuri ale întregului popor, fără nici o despăgubire şi libere de orice sarcini sau drepturi reale de orice fel” (art. 3). Totul însemnând „atât terenul cu construcţiunile, cât şi instalaţiile aferente, cu întreg utilajul existent pentru întreţinerea imobilului” (art. 4) Deci și piscinele, motoarele de făcut valuri, proiectoarele subacvatice sau ecranul derulant de la Lido.
Aflat inițial în administrarea Societăţii comerciale de stat pentru exploatarea hotelurilor şi restaurantelor, în anii ’50 ajunge în curtea O.N.T. „Carpaţi”, care l-a reamenajat şi reintrodus în circuitul turistic pe 3 septembrie 1957.
Hotelul a păstrat vechea denumire a bazinului cu valuri, fapt ce a stârnit nemulţumirea dr. Petru Groza, preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale, care semnalează „grozăvia” într-o notă adresată Comitetului Central al PMR:
„N-am înţeles de ce O.N.T.-ul „Carpaţi” a numit noul său hotel, după numele unui bazin de înot ce avea în trecut un renume destul de dubios – Lido. Acest loc era pe vremuri cunoscut ca un loc unde oamenii de afaceri luau dejunul pe terasă, privind diverse frumuseţi cum se scaldă.
Atunci când multe denumiri, unele legate chiar de istoria neamului au fost uitate sau părăsite, de ce s-a menţinut şi i s-a mai dat şi amploare, botezând un nou mare hotel cu numele unui bazin de înot, cu renume dubios?
Lido mai aminteşte de plaja de lângă Veneţia, frecventată de Maharajahi, magnaţi ai industriilor şi stele de cinema. Firma O.N.T.-ului este „Carpaţi”.
Nu ar fi fost logic să numească hotelul Carpaţi?” Obiecția sa a condus la refacerea firmei de neon, astfel încât să scrie mare ONT Carpați, dar numele hotelului nu a fost schimbat, pretextându-se că nu existau fonduri pentru a schimba și toată vesela și obiectele de lenjerie inscripționate „Lido”.
Până în 1990, Compania Lido s-a aflat în administrarea Întreprinderii de Turism Hoteluri și Restaurante București, fiind unul dintre hotelurile preferate de turiștii străini. Piscina a continuat să fie funcțională, chiar dacă atmosfera era mult mai sobră și luxul a pălit. Iar Casa Lido era unul dintre restaurantele protipendadei acelor vremuri.
Valuri-valuri de privatizări cu cântec
Pe 31 iulie 1990 apare Legea nr. 15/1990, care prevede că: „Unităţile economice de stat (…) se organizează şi funcţionează (…) sub formă de regii autonome sau societăţi comerciale”. În baza Ordinului MCT nr. 154/1991, Compania Lido devine Lido SA, societate cu capital integral de stat. Ulterior, Legea 58/1991 a stabilit condițiile privatizării societăților comerciale și a creat Agenția Națională pentru Privatizare (ANP), în custodia căreia a intrat și Lido SA.
Pe data de 8 martie 1993, Lido SA împreună cu alte 5 societăţi cu capital privat formează SC Star Lido SA, iar Lido SA aduce ca aport la capitalul noii societăţi uzufructul Companiei Hotelieră Lido. Ulterior, pe 22 februarie 1994, capitalul social al Star Lido SA s-a majorat prin aportul în natură al imobilelor ce formează Compania Lido. Ambele decizii au fost luate de funcționarii ANP.
Vocația dedublării revine, căci la data majorării capitalului social, ANP nu mai avea drept de decizie asupra Lido SA, acesta fiind transferat pe 19 noiembrie 1993 către Fondul proprietății Private (30%) și Fondul Proprietății de Stat (70%). Deci, teoretic cel puțin, există două entități cu drepturi de proprietate asupra Lido SA: cele două fonduri (FPP și FPS), precum și Star Lido SA.
De aici până la Sentința civilă nr. 11266 din 19 noiembrie 1996 prin care Judecătoria Sectorului 1 a constatat „inexistența dreptului de proprietate a Statului” asupra imobilelor din Compania Lido, nu mai era decât un pas. Apelul făcut de Ministerul Finanțelor și Consiliul Local București a fost abandonat în 1999, astfel că sentința a rămas definitivă, iar imobilele au rămas în proprietatea Companiei Hoteliere Intercontinental România (CHIR) SA, urmașa Star Lido SA.
Din motive ce vor deveni clare imediat, în noiembrie 2005 se înfiinţează SC Hotel Lido București SRL, ce are drept capital social în natură Compania Hotelieră Lido și având ca acționar unic Compania Hotelieră Intercontinental România SA.
Pentru a face lucrurile încă mai complicate, în 1993 au apărut primele revendicări de retrocedare din partea urmașilor doctorului Angelescu, ce au condus la un lung șir de procese, ce s-a finalizat prin Decizia nr. 2178/2007 din 8 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce obliga SC Hotel Lido București SRL să retrocedeze Compania Hotelieră Lido și terenurile aferente către moștenitori.
Punerea în executare a acestei hotărâri a fost întâziată pe toate căile, astfel că de-abia în mai 2010 Hotelul Lido a fost pus la dispoziția proprietarilor stabiliți de instanță. Există extrem de multe neclarități și contradicții legate de toată această perioadă, care au fost reflectate pe larg de presa vremii.
Am prezentat un minim de detalii, pentru a asigura înțelegerea corectă a faptului că, după ce a fost fără proprietar, cu mai mulți proprietari simultan, ori cu un singur proprietar contestat pe toate căile, Compania Lido reprezenta victima ideală pentru schema de iluzionism financiar realizată de „scamatorul” Adamescu.
Demersuri legale de protejare a intereselor acționarilor
Vreme de mai bine de un deceniu, CHIR SA, administrat de oamenii fraților Păunescu, a luat toate măsurile posibile pentru a evita pierderea Companiei Lido și păgubirea acționarilor (peste 1600 de persoane) prin scăderea capitalului social și pierderea unei importante surse de venit/dividende.
Una dintre ele a fost reprezentată de separarea părții de capital social al CHIR SA devenită incertă, prin crearea în 2005 a SC Hotel Lido București SRL, despre care am menționat anterior. Potrivit Protocolului de predare-primire din 15.11.2005, se stabilea că noua firmă prelua numai obligaţiile ce-i revin din contractele încheiate direct de către CHIR SA, în încercarea de a bloca o eventuală retrocedare.
În aceeași direcție, în ședința Adunării Generale a Acționarilor de la CHIR SA din 2006 s-a decis constituirea unui provizion în cuantum de 33.264.800 RON, corespunzând valorii aportului în natură reprezentat de Compexul Lido, care să pregătească eventuala scădere a capitalului social în cazul unei sentințe nefavorabile. Provizionul a fost efectiv creat pe 8 martie 2007, prin înscrierea în contul 296 a sumei respective.
Tot după informarea AGA, s-a decis plata unei cauțiuni de 1.000.000 RON, necesare pentru a putea cere suspendarea executării silite declanșate de către moștenitorii doctorului Angelescu. Banii au fost achitați de către C.H. Intercontinental România SA, iar datoria a fost înscrisă în contul Hotel Lido România SRL.
Imediat după decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu acordul AGA a fost angajată avocata Mariana Enache pentru a iniția un proces vizând recuperarea prejudiciului cauzat CHIR SA prin obligarea să retrocedeze un activ ce făcuse parte din capitalul său social încă de la constituire. Comisionul de succes a fost stabilit la 10%, tocmai pentru a asigura cele mai bune șanse de succes.
Pe data de 30.10.2009 a fost înregistrat dosarul nr. 43001/3/2009, ce a fost soluționat pe fond prin Sentința 1609/2011 din 03.10.2011 a Tribunalului București, iar apoi a continuat la Curtea de Apel București care, prin Hotărârea 70/2014 din 4.03.2014, a obligat Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS, urmașa ANP) la despăgubiri în valoare de 44.251.766,97 RON, conform expertizei depuse la dosar. Ulterior, AVAS a atacat această hotărâre la Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin Decizia 3162/2014 din 14 noiembrie 2014, a menținut hotărârea dată de Curtea de Apel, dar a redus suma despăgubirii la 31.714.876,35 RON, actualizată cu indicele de inflație pentru perioada 8 martie 2007 – data plății efective. În realitate este vorba despre aceeași sumă, dar calculată altfel și protejată față de deprecierea prin inflație.
De menționat că toate deciziile menționate în acest capitol, luate înainte de aprilie 2009, reflectă modul în care s-a derulat activitatea în cadrul CHIR SA în perioada cât familia Păunescu deținea o mare parte dintre acțiuni și influența semnificativ administrarea societății. Numai că…
Intră în scenă scamatorul Alexander Adamescu!
În anul 2009, familia Păunescu a fost înlocuită treptat de familia Adamescu la controlul Companiei Hotelieră Intercontinental România SA, prin achiziționarea de către The Nova Group Investments SA, Astra Asigurări SA și Mountbay Limited Inc. – Cipru (toate controlate de Dan Adamescu) a aproximativ 64,9% dintre acțiunile companiei.
Foarte rapid, Thomas Moser, cel care administrase compania în perioada demersurilor prezentate anterior, a fost înlocuit de Alexander Bogdan Adamescu în funcția de Președinte al Consiliului de Administrație al CHIR SA, tatăl său, Dan Grigore Adamescu fiind inițial membru al Consiliului de Administrație. Ulterior, a existat o rotație a funcției de Președinte al CA între tată și fiu.
Despre modul în care au condus cel mai renumit hotel de cinci stele din București vom reveni întrun alt episod, aici concentrându-ne pe gestionarea situației moștenite de la anteriorii acționari majoritari:
• retrocedarea efectivă s-a făcut în 2008 pentru Casa Lido și mai 2010 pentru Hotelul și piscina Lido, ce nu mai funcționau de la sfârșitul anului 2008,
• la CHIR SA exista un provizion, constituit pe data de 8.03.2007, pentru acoperirea valorii capitalului social aportat în natură în cadrul SC Hotel Lido București SRL, ce nu fusese încă închis,
• exista o datorie de 1.000.000 RON a SC Hotel Lido București SRL, provenind din plata de către acționarul unic, CHIR SA, a cauțiunii pentru suspendarea executării silite a Companiei Lido,
• avocata Mariana Enache începuse acțiunea în garanție împotriva AVAS, pentru obținerea unei despăgubiri de valoare cel puțin egală cu a provizionului.
Pentru a explica încă mai bine: imobilele erau pierdute, valoarea lor contabilă fusese deja consemnată la capitolul pierderi încă din 2007 și exista speranța că într-un viitor rezonabil banii vor fi recuperați (atât cauțiunea, cât și despăgubirea de la AVAS).
Pe data de 4 martie 2014, sosește Decizia Curții de Apel București, ce confirmă speranța: da, o sumă echivalentă cu circa 10 milioane EURO urmează a fi primită de la AVAS, sumă care odată intrată în conturile Hotelului Intercontinental, putea fi folosită:
• pentru finanțarea lucrărilor de renovare și reamenajare a hotelului, în locul împrumutului contractat de la Unicredit Bank, sau
• putea fi distribuită ca dividende acționarilor (nu doar celor cu dețineri semnificative, ci și miilor de acționari ce achiziționaseră acțiuni RCHI de pe piața bursieră – BVB).
Altfel spus: un activ valoros ce a dispărut din evidențele companiei apare la loc, sub forma valorii sale contabile! O situație ce impunea intervenția unui scamator, căci banii lichizi sunt cel mai prețios activ din lume!
Cum dispare definitiv ceea ce dispăruse, dar putea să reapară
Pe data de 12.09.2014, Consiliul de Administrație, prezidat de același Alexander Adamescu, decide, în mod paradoxal anunțarea tardivă la ONRC a reducerii capitalului social al SC Hotel Lido București SRL de la 33.264.900 RON la 200 RON, prin scăderea aportului în natură pierdut de drept încă din 2007 și depunerea a 100 RON, pentru a completa capitalul social la minimul de 200 RON prevăzut de Legea 31/1990.
Apoi, pe data de 15.10.2014 aprobă cesionarea către Savile Estate Investments BV, din Olanda, a părților sociale deținute de CHIR SA la SC Hotel Lido București SRL, contra sumei de 200 RON, plătibili în termen de un an.
Contractul este semnat pe 15.01.2015, între Alexander Adamescu, reprezentant al CHIR SA și Peter Wiesing, reprezentant al Savile Estate Investments BV.
Vă veți întreba: Și care este Scamatoria?
Prestidigitatorii au nevoie de o ascunzătoare, unde să țină ceea ce vor să pară că apare sau dispare.
În cazul „Scamatorului” Alexander, această ascunzătoare se numește Savile Estate Investments BV, companie administrată de Herm Holding BV, ce administrează și The Nova Investment Group BV, compania care controlează majoritatea firmelor deținute de familia Adamescu.
Începând cu 23 aprilie 2017, Alexander Adamescu este chiar director al Savile Estate Investments BV, cu drept de semnătură unică, înlocuind în această funcție pe Peter Wiesing, împuternicitul Herm Holding BV – dovada directă a implicării sale în „scamatorie”.
Și începând cu 25 aprilie 2017 este, de asemenea, director cu drept de semnătură unică al The Nova Group Investments BV, compania care controlează majoritatea afacerilor familiei Adamescu.
Iar Herm Holding, reprezentată de Peter Wiesing, a condus Savile Estate Investments BV în perioada 2 aprilie 2014 – 23 aprilie 2017, în prezent nemaifiind reprezentant oficial al acestei companii. Surse din anturajul lui Alexander Adamescu ne-au sugerat că despărțirea nu este străină de această scamatorie financiară pe care o relatăm aici.
Din această postură, o putem spune pe șleau: Alexander Adamescu a vândut pe 200 RON propriei familii creanțe asupra Statului român în valoare de 10 milioane EURO, „subtilizate” de la ceilalți acționari ai Hotelului Intercontinental!
Și asta fără să plătească vreun impozit Statului român sau să lase urme în contabilitate!
Se trezesc acționarii păcăliți
Numai că pe lângă iuțeală de mână și ascunzătoare potrivită, orice scamator mai are nevoie de limbă ascuțită și o poveste bună, care să distragă atenția privitorilor de la cum apar și dispar obiectele. Dar ne reamintim din preambul (vezi aici ce ascunde in pantaloni fugarul adamescu) că „Scamatorul” Alexander este absolventul Royal Central School of Speech and Drama, deci avem așteptări mari de la el, nu-i așa?
După ce a fost amendat în mod repetat de către ASF întrucât a încercat să blocheze atât realizarea unui audit independent, de către o firmă de prestigiu, precum Deloitte, iar apoi convocarea unei Adunări Extrordinare a Acționarilor CHIR (deciziile nr. 742 din 24.03.2016 și 1512 din 28.07.2016), Alexander Adamescu este forțat să accepte convocarea unei Adunări Generale Extraordinare a Acționarilor pe 6 octombrie 2016.
În ordinea de zi este inclusă ratificarea contractului de cesiune cu Savile Estate Investments BV – Olanda, nota justificativă depusă ulterior și la instanță în dosarul nr. 23042/3/2016 fiind un exemplu de cinism și manipulare (specifice unui scamator, nu-i așa?).
Încercând să demonstreze caracterul licit și moral al tranzacției (şi folosind, evident, tehnici de manipulare specifice iluzioniştilor), Consiliul de Administrație al CHIR SA, prezidat de Alexander Adamescu pretinde că:
1. În ultimii ani, SC Hotel Lido București SRL a fost pe pierdere, fără să menționeze faptul că încă din anul 2009 i s-a schimbat obiectul de activitate și nu s-au luat niciun fel de măsuri pentru a o aduce pe profit, iar suma de 1.000.000 RON reprezintă cauțiunea care a fost plătită pentru a suspenda executarea silită a Hotelului și Piscinei Lido, cauțiune pentru recuperarea căreia CA al CHIR sau administratorul n-au întreprins niciun fel de demersuri.
2. Datoria a crescut prin demararea procedurii de executare silită de către avocata Enache Mariana, care a reprezentat cu succes SC Hotel Lido București SRL în toate fazele procesuale, obținând decizia finală de constituire a creanței asupra AAAS pentru suma de circa 10 milioane EUR (un Scamator nu are niciun fel de compasiune pentru eforturile și suferința asistentei, nu-i așa?).
3. Creanța s-ar fi dovedit incertă, fără ca CHIR SA sau SC Hotel Lido București SRL să fi făcut vreun demers pentru a obține recuperarea ei, ci pentru că biroul executorului judecătoresc angajat de avocată a primit răspuns că nu i se poate plăti suma respectivă! Deja suntem în zona de noapte a minții, căci în esență răspunsul AAAS se referă la lipsa sa de obligație de a plăti un terț, această soluție având o mulțime de limitări în baza Codului de Procedură Civilă. Un Consiliu de Administrație interesat cu adevărat de recuperarea creanței de la Stat în conturile propriei companii ar fi putut recurge la notificarea Ministerului Finanțelor Publice, pentru stabilirea unor modalități de compensare a sumelor respective cu plățile pe care CHIR SA le-a achitat Statului din 2015 până în prezent. La o cifră de afaceri de peste 50 milioane RON/an și salarii plătite de circa 10 milioane RON/an, se poate estima că din TVA, impozit pe profit, CAS și CASS s-ar fi putut obține compensarea a 10-12 milioane RON/an.
4. Participația la SC Hotel Lido București SRL s-ar fi depreciat în 2014 (anul obținerii deciziei ÎCCJ de restituire a 10 milioane EUR), fiindcă Adunarea Generală a Asociaților din 11.05.2015 a aprobat scăderea participației de la peste 32 milioane RON la 200 RON, pe seama provizionului constituit în 2007. În realitate, exact în 2014 a apărut baza legală pentru recuperarea prejudiciului cauzat de decizia de retrocedare a Complexului Hotelier Lido, eveniment pentru care fusese constituit provizionul din 2007. Pentru a înțelege diferența de atitudine și de respect față de acționarii CHIR SA, este relevantă compararea mențiunii din Raportul pe 2014 cu cea din 2010 pe aceeași temă, postat anterior.
În concluzie:
• în perioada scursă după decizia ÎCCJ ce consfințea existența unei creanțe certe, lichide și exigibile asupra AAAS pentru suma de circa 10 milioane EUR Consiliul de Administrație al CHIR SA nu a întreprins nicio măsură efectivă pentru recuperarea acestei creanțe,
• a redus nejustificat capitalul social al SC Hotel Lido București SRL, cu toate că avea creanța respectivă asupra Statului român,
• a vândut cu 200 RON o creanță de 10 milioane EURO către o companie controlată de Alexander Adamescu,
• nu și-a onorat angajamentul față de avocata care i-a reprezentat cu succes (aviz furnizorilor de asistență juridică către „scamatori”!), nici în privința achitării serviciilor juridice (în valoare de 5.000 EUR), nici în privința comisionului de succes, în cuantum de 1 milion de EURO,
• au disprețuit eforturile și sacrificiile depuse vreme de 10 ani de către acționarii companiei, care au acoperit pierderile provenind din retrocedarea Complexului Hotelier Lido din profit și prin renunțare la o parte din dividende.
Și te-am prins cu cesiunea în mână!
Pe 15.16.2016, One United Properties SRL, Societatea de Asigurare-Reasigurare Astra SA, prin lichidator KPMG Restructuring SPRL și Voloșeniuc Cătălin, acționari minoritari ai Companiei Hotelierăe Intercontinental România SA, deținând în total 27,4765% din capitalul social al societății, s-au adresat Tribunalului București, Secția VI Civilă, cu solicitarea de a constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 14.01.2015 între CHIR și Savile Estate Investments BV, considerându-l ca având scop și cauză ilicite.
Prima înfățișare în dosarul 23042/3/2016 a fost programată pe data de 31.03.2017, termen la care cauza a fost amânată, fiind motivată de lipsa de procedură cu străinătatea.
În mod neașteptat, pe data de 3.04.2017, Savile Estate Investors BV Olanda (controlată, așa cum am arătat mai sus, de același Alexander Adamescu) denunță unilateral contractul de vânzarecumpărare, redând CHIR SA întregul control și posesia asupra SC Hotel Lido București SRL (acea companie cu pierderi, deținând o creanță inutilizabilă, vă amintiți?). Sursele din anturajul lui Alexander Adamescu ne-au informat că dinspre avocați au venit semnale de alarmă cu privire la elementele cu iz penal cu privire la această tranzacție, ce au condus la decizia rezilierii ei.
Numai că, atât din cuprinsul contractului denunțat, cât și din prevederile Noului Cod Civil referitoare la condițiile rezoluțiunii (rezilierii) unui contract, acest gest tardiv este lovit de nulitate și seamănă mai mult cu o recunoaștere a caracterului ilicit al tranzacției! Căci:
• legea aplicabilă este cea română (art. 8 din contract)
• prin îndeplinirea obligațiilor părților, contractul încetează (și deci nu mai poate fi reziliat — art. 9.2),
• modificarea contractului nu este valabilă și nu produce efecte dacă nu este agreată mutual de ambele Părți în scris, sub forma unui Act Adițional (or acest demers este unul unilateral — art. 9.3)
• lipsește pactul comisoriu, reglementat de art. 1553 din Noul Cod civil, în lipsa căruia nu se poate activa rezoluția de plin drept (automată) a unui contract,
• nu poate fi activată punerea în întârziere, imperativ prevăzută de alin. 2 al art. 1553 NCC, deoarece prin publicarea în Monitorul Oficial nr. 1315 din 12.03.2015 a contractului și modificarea actului constitutiv al SC Hotel Lido București SRL în sensul trecerii deplinei proprietăți și puterii de decizie către Savile Estate Investors BV, CHIR și-a îndeplinit pe deplin angajamentele contractuale.
Astfel că înscrierea în Registrul Comerțului a acestei mențiuni de schimbare unilaterală a proprietarului, în lipsa bazei legale și a acceptării de către cealaltă parte a rezilierii contractului constituie un nou cartof fierbinte pentru care Alexander Adamescu și Peter Wiesing vor avea de dat explicații.
David Copperfield își termină magia asupra Statuii Libertății spunând: „Strămoșii noștri nu puteau, dar noi și copii noștri putem”. El se referea la exprimarea drepturilor și libertăților cetățenești.
Alexander Adamescu probabil spune același lucru, dar referindu-se la posibilitatea de a sifona zeci de milioane de euro din conturile companiilor românești, așa cum vom prezenta în episoadele următoare. Căci dezvăluirea scamatoriilor sale de-abia a început!
Vezi si DREPT LA REPLICA ALEXANDER ADAMESCU
DREPT LA REPLICĂ 17.07.2017