sursa foto:  Wikimedia

„Video-chatter” la Inter: „capodopera” lui Alexander Adamescu

În ultima săptămână, presa a fost invadată de advertoriale ce proslăvesc videochat-ul ca „şansă la o viaţă mai bună”. Dacă cineva are îndoieli că doar interacţionând cu alţii prin Internet, fără să existe vreun contact fizic direct, poţi câştiga 5.000 EURO salariu + 22.000 EUR bani de chirie + 22.000 EUR bani de protocol PE LUNĂ, să-l întrebe pe Alexander Adamescu, Preşedintele Consiliului de Administraţie de la Compania Hotelieră Intercontinental România SA, cel care n-a mai călcat pe acolo din 2014, dar în anul 2016 a încasat circa 500.000 EURO venituri asimilate salariilor!

Celor care vor să lucreze ca videochatter li se promit câştiguri semnificative, libertatea de a decide când şi cât lucrează, condiţii de muncă plăcute, asistenţă constantă (inclusiv juridică), precum şi acoperirea cheltuielilor pentru desfăşurarea activităţii. Veţi vedea că în cazul lui Alexander Adamescu, toate aceste promisiuni sunt respectate pe deplin!

Pentru cei grăbiţi, vom rezuma „capodoperele” financiare pe care i le-a inspirat dramaturgului fără operă, Alexander Adamescu, învecinarea Hotelului Intercontinental cu Teatrul Naţional din Bucureşti:

  • câteva zile după achiziţionarea de către tatăl său a pachetului majoritar (64, 83%) de acţiuni a devenit preşedinte al Consiliului de Administraţie al CHIR SA,
  • dar a „uitat” să semnaleze ASF cu privire la depăşirea pragului de 33% stabilit de Legea nr. 297/2004 a pieţei de capital, pentru a nu lansa o ofertă publică de preluare a restului de acţiuni,
  • „amănunt” care, atunci când va fi analizat serios de către ASF, poate pune sub semnul întrebării majoritatea deciziilor luate de Adunarea Generală a Acţionarilor în perioada 20 aprilie 2011 – 11.05.2015, prin constatarea suspendării a aproape jumătate din drepturile de vot ale familiei Adamescu,
  • decizii ce au permis transformarea companiei într-o puşculiţă a familiei Adamescu, din care banii au fost scoşi sub formă de „investiţii” sau „împrumuturi” spre companii care au falimentat puţin după primirea banilor, în loc să fie folosiţi pentru modernizarea hotelului,
  • dar şi acordarea de contracte pentru lucrări de renovare, la preţuri umflate, societăţilor Baumeister şi MegaConstruct deţinute (aţi ghicit!) de Dan Adamescu,
  • iar preţul plătit de ceilalţi acţionari, dintre care câteva mii de mici investitori pe Bursa de Valori Bucureşti, este de circa 500.000 EURO/an salariu şi beneficii acordate lui Alexander Adamescu, în loc ca aceşti bani să fie distribuiţi sub formă de dividende!

Parafrazându-l pe Caragiale: „Famelie mare, remuneraţie încă mai mare, după bugetul pe care-l fac eu, coane Fănică!”

Sursa foto: wikimedia

Hotelul norocos — fără etajul 13

Legenda spune că la mijlocul anilor ’60, Cyrus Eaton Jr. a ajuns la Bucureşti, într-o călătorie de afaceri şi, negăsind o cameră liberă, a dormit în holul unui hotel din Bucureşti. Era vorba despre şeful Cyrus Eaton Group, societatea ce administrează lanţul hotelier InterContinental, şi de perioada în care România se deschidea spre Occident, reducând influenţa URSS. Cyrus a detectat imediat oportunitatea şi a propus Statului român construirea unui hotel de 5 stele în centrul Bucureştiului, care să-i găzduiască pe mulţii investitori şi turişti străini pe care îi aştepta.

Cu o condiţie: etajul 13 să nu existe, nici pe butoanele de la lift şi nici ca prefix al numerelor de camere.

Arhitecţii Dinu Hariton, Gheorghe Nădrag, Ion Moscu şi Romeo Belea, de la Institutul Proiect Bucureşti, au conceput ansamblul reprezentat de hotel şi de Teatrul Naţional, iar construcţia a început în anul 1967. Hotelul, cu 423 de camere, a costat circa 6 milioane USD şi a fost inaugurat pe 23 mai 1971, fiind al doilea hotel de cinci stele deschis într-o ţară comunistă. Finanţarea s-a făcut cu un credit extern contractat pe 10 ani, dar care a putut fi restituit în numai 3 ani şi jumătate, datorită eficienţei operării hotelului. De la deschidere până în 2006 a funcţionat sub franciza lanţului hotelier InterContinental, ce cuprinde în prezent peste 5.000 de hoteluri în peste 100 de ţări.

În anul 1995, a fost privatizat de FPS, pachetul majoritar de 53,64% din acţiuni ajungând în proprietatea Asociaţiei Turismului în România (ATR) construită în jurul familiei Păunescu. Aceştia au oferit 33 milioane USD, cu 10 milioane USD mai puţin decât oferise grupul Mariott, iar banii au provenit dintr-un împrumut la Bancorex garantat cu Hotelul Lido, a cărui poveste am prezentat-o în episodul anterior.

Ca urmare a creditelor neperformante acumulate de grupul de firme GCP, condus de George Păunescu, în anul 1999 Statul a preluat hotelul InterContinental, pe care l-a scos la vânzare în anul 2000, pentru a recupera creanţe în valoare de circa 180 milioane USD. Licitaţia a fost câştigată în anul 2002, cu suma de 20,5 milioane USD, de către compania RHIC Holdings SA – Luxemburg, controlată de o firmă din Panama, Global Services Overseas. Acţionarii reali nu au fost daţi  publicităţii, dar faptul că Viorel Păunescu a rămas pâîn 2006 preşedinte al Consiliului de Administraţie al Companiei Hoteliere InterContinental SA sugerează că cine anume se afla în spatele offshore-ului panamez.

Un președinte de C.A. uituc” – Alexander Adamescu

Pe 13 noiembrie 2008, Nova Trade SA (actuala The Nova Group Investments Romania SA), companie controlată de Dan Adamescu, a achiziţionat 15,71% din acţiunile CHIR pentru circa 3 milioane de EURO, iar Dan și Alexander Adamescu au intrat în Consiliul de Administrație al CHIR SA.

Pe data de 20 aprilie 2011, Astra Asigurare-Reasigurare SA a cumpărat de la RHIC Holding 16,22% din acțiunile Intercontinental, pentru 16,9 milioane RON (4,1 milioane EUR). În aceeași zi,  Mountbay Limited – Cipru a achiziționat 32,9% din acțiuni cu 34,2 milioane RON (echivalentul a 12 milioane USD).

Ambele companii erau deținute de Dan Adamescu, chiar dacă mult timp s-a încercat ascunderea acestei realități. Banii necesari achiziției făcute de Mountbay Ltd. au fost împrumutați chiar de către acționar, adică de Dan Adamescu, până în anul 2020, cu o dobândă de 3,2% + Euribor.

Imediat după ce familia Păunescu a ieșit din acționariatul CHIR S.A., pe 27 aprilie 2011 Alexander Adamescu a fost ales președinte al Consiliului de Administrație.

În conformitate cu disp. art. 203 alin. 1 din Legea 297/2004, O persoană care, urmare a achiziţiilor sale sau ale persoanelor cu care acţionează în mod concertat, deţine mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăţi comerciale este obligată să lanseze o ofertă publică adresată tuturor deţinătorilor de valori mobiliare şi având ca obiect toate deţinerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei deţineri.” Potrivit Notei 7 a Raportului CHIR SA pe 2011 depus la Bursa de Valori București (BVB), cotele de participare erau următoarele:

Deci, după data de 20 aprilie 2011, Dan Adamescu deținea, prin cele trei companii ale sale, 64,9355% din drepturile de vot asupra CHIR SA, fiind astfel obligat să lanseze o ofertă publică de preluare a Hotelului Intercontinental. Dar, prin modul inteligent în care au fost distribuite acțiunile:

  • 32,90% Mountbay Ltd., cu acționariat anonimizat,
  • 32,0355% Astra Asigurări SA și Nova Trade SA, ambele recunoscute ca fiind ale sale de către Dan Adamescu,

nicio parte a acestei asocieri oculte nu depășea limita de 33% impusă de lege.

Prevederile articolului 2, punctul 24 din Legea 297/2004 stabileşte că persoane care acţionează în mod concertat” sunt două sau mai multe persoane, legate printr-un acord expres sau tacit, pentru a înfăptui o politică comună în legătură cu un emitent”. Or, chiar sub nasul ASF, până la declararea falimentului Astra Asigurări S.A. și trecerea societății în administrarea KPMG Restructuring S.A., politica comună a Mountbay, Astra și TNG a fost demonstrată de faptul că:

  • toate voturile Mountbay, Astra şi TNG în cadrul Adunărilor Generale ale Acționarilor au fost concertate, deciziile conforme intereselor familiei Adamescu fiind impuse în mod sistematic cu 64,93% din voturi,
  • pe 25.03.2016, când DNA a impus sechestrul asupra acțiunilor CHIR SA deținute de Mountbay Ltd și The Nova Group Investments România (TNG), compania cipriotă nu a contestat în niciun fel măsura, cum ar fi fost de așteptat dacă nu ar fi fost deținută de Dan Adamescu,

  • în schimb a făcut-o pe 8 martie 2017, concertat cu TNG România și TNG Olanda, cu argumentul că prin decesul lui Dan Adamescu ar fi dispărut baza legală a sechestrului, când, de fapt, sechestrul a fost instituit pentru a permite recuperarea pagubelor de la Astra Asigurare-Reasigurare S.A. ce i-ar putea fi imputate și lui Alexander Adamescu (vom reveni într-un episod viitor).

De ce este important acest aspect? Fiindcă art. 273^2, alin. 1, lit. c  din Legea 297/2004 sancționează această „uitare” cu amendă de la 0,1% până la 10% din cifra de afaceri netă realizată în anul financiar anterior sancţionării”, în cazul concret al Hotelului Intercontinental fiind vorba de o amendă de 500.000 – 5.000.000 RON.

Mai mult, alin. 2 al art. 203 din Lege prevede că „Până la derularea ofertei publice menționate la alin. (1), drepturile aferente valorilor mobiliare depășind pragul de 33% din drepturile de vot asupra emitentului sunt suspendate”, ceea ce lovește de nulitate majoritatea deciziilor luate în ședințele AGA de după 20 aprilie 2011, căci ceilalți acționari au deținut multă vreme circa 35% din drepturile de vot (deci mai mult decât 32,9% ai Mountbay), iar după preluarea administrării Astra de către KPMG în anul 2014, acest procent a depășit 41%!

Oare cine din cadrul ASF l-a protejat atâta timp pe Alexander Adamescu şi nu a luat măsurile care să aducă legalitatea în acţionariatul CHIR S.A.?

Intercontinental – puşculiţa familiei Adamescu

Una dintre cele mai controversate practici de afaceri în cadrul grupului de firme controlat de Alexander Adamescu este acordarea de împrumuturi intra-grup, fără legătură cu obiectul de activitate al companiei creditoare. Astfel, se folosesc activele unei companii în folosul altei companii din grupul TNG pentru a servi interesului direct şi personal al administratorilor, nu pentru realizarea de venituri.

Această practică, ce a contribuit semnificativ la falimentarea Astra Asigurare-Reasigurare SA, este prezent şi la Intercontinental, făcând de-a lungul timpului obiectul observaţiilor din partea auditorilor RSM Scot SRL şi Rödl & Partner SRL.

În 2013, anul în care Astra Asigurare-Reasigurare S.A. se confrunta cu primele dificultăți financiare, a primit de la CHIR S.A. un împrumut de 7.081.060 RON, sub pretextul realizării unei investiții. Ulterior, în 2014 s-a recunoscut că era vorba despre un împrumut, ce a fost novat către alte două companii deținute de Dan Adamescu, MegaConstruct SA și Theta Proficiency SRL. Aceasta din urmă a avut cifră de afaceri 0 (zero) RON în toată perioada 2011-2016, fiind una dintre multele companii-suveică prin care se plimbau banii, în realitate neavând nici active, nici profituri din care ar putea restitui împrumutul.

 

Împrumutul a fost acordat Astra Asigurări în condițiile în care în anul 2011 CHIR S.A.a contractat de la Unicredit Bank un împrumut de 15 milioane EURO, pentru renovarea și reamenajarea hotelului Intercontinental, ce folosește doar circa 60% dintre camere. În 2014, banca a aplicat o penalizare de 30.000 EURO pentru nerespectarea obiectului contractului de împrumut.

O acțiune similară a vizat un împrumut făcut în anul 2013 către Clubul de Fotbal Oțelul Galați, ce a primit suma de 1.771.000 RON chiar înainte de a intra în faliment. Acești bani au fost considerați pierduți și au fost trecuți la capitolul pierderi în anul 2015.

Raportul de audit pe  anul 2014 depus la Bursa de valori București a fost cenzurat, în sensul că nu a fost inclusă pagina 2, ce conținea observațiile referitoare la aceste împrumuturi nejustificate, ce ar fi putut atrage atenția celorlalți acționari asupra acestei practici.

O altă modalitate de a scoate bani din companie este acordarea de contracte preferențiale pentru lucrările de renovare către firmele lui Dan Adamesccu, BauMeister (falimentat sub numele de Sigur Construct SRL, după cum arătam într-un episod anterior) și MegaConstruct SA. Sumele de care au beneficiat acestea sunt considerabile:

Raportul de audit pe anul 2013 semnalează, foarte clar, faptul că nu s-au organizat licitații pentru atribuirea acestor contracte, iar tarifele practicate erau mai mari decât cele de pe piață.

Extrem de relevant este faptul că în aprilie 2016, cu două săptămâni înainte de Adunarea Generală a Acționarilor care ar fi trebuit să aprobe raportul Consiliul de Administrație pentru anul 2015, auditorul RSM Scot SRL a reziliat unilateral contractul. Surse din interiorul CHIR S.A. sugerează că motivul a fost reprezentat de o serie de divergențe legate de modul în care au fost reflectate în bilanț aceste operațiuni ce au transferat sume importante, de ordinul a circa 4 milioane de EURO din conturile Hotelului Intercontinental spre firmele de casă ale familiei Adamescu.

Obrazul subțire cu cheltuială se ține!

Aceleași surse ne-au informat că de mai bine de 3 ani, Alexander Adamescu nu a mai călcat prin hotel, iar activitatea sa de Președinte al Consiliului de Administrație se desfășoară exclusiv prin videoconferințe, documentele sunt semnate prin fax sau trimise prin curier.

Acest lucru este posibil fiindcă din anul 2006, când a expirat contractul de franciză, Hotelul InterContinental a trecut la un contract de management pe 15 ani cu compania IHG/HH Hotels, ce a preluat conducerea executivă a hotelului. Un astfel de contract de management reduce la minim implicarea Consiliului de Administrație în gestionarea activităților curente, marea majoritate a deciziilor fiind luate de către cei 3 reprezentanți ai HH Hotels. Conform contractului de management, în 2016 a  fost plătită suma totală de 4.557.364 RON (aprox. 1 milion de EURO).

Au rămas în sarcina Consiliului de Administrație doar deciziile legate de contracte importante, relația cu acționarii și reprezentarea societății în justiție sau negocieri. Sarcini ce pot fi concentrate în câteva ședințe pe an și câteva materiale ce sunt redactate de angajați și doar verificare și semnate de către membrii CA.

Prin Hotărârea nr. 2 a Adunării Generale a Acționarilor din 6 octombrie 2016, lui Alexander Adamescu i s-au fixat următoarele beneficii de natura salariului:

  • retribuție de 5.000 EURO net/lună,
  • cheltuieli de chirie de 10.000 EURO și 10.000 GBP/lună,
  • cheltuieli de protocol de 10.000 GBP/lună şi 10.000 EURO/lună (fără documente justificative),
  • cheltuieli „rezonabile” cu transportul, telefonul şi masa la restaurant (decontate cu documente),
  • cheltuieli judiciare – plata avocaţilor şi a taxelor judiciare.

 

Adunate, toate acestea înseamnă circa 500.000 EURO/an, la care se adaugă impozitele și taxele datorate pentru aceste beneficii și care îi mai costă pe acționarii Intercontinental, mari și mici, circa 300.000 EURO/an.

Iar în momentul în care aceștia au reacționat și au propus înlocuirea lui Alexander Adamescu din Consiliul de Administrație CHIR SA, pe motiv că mandatul european de arestare îl împiedică să-și exercite în mod adecvat funcția, răspunsul dat prin adresa nr. 3493 din 15 iulie 2016 a fost extrem de agresiv și a conținut o mare inexactitate: faptul că ar fi fost liber, nu arestat:

„Vă reamintim că mandatul de arestare preventivă este unul ale cărui efecte sunt suspendate de instanțele din Marea Britanie în analiza cererii de extrădare, până în luna noiembrie 2016, sens în care nu există o imposibilitatea (sic) actuală de exercitare a mandatului de administrator, acesta având drept de liberă circulație (s.n.) și decizie.”

În realitate, la data răspunsului Alexander Adamescu:

  • se afla în arest la domiciliu, fiindu-i interzis să locuiască la altă adresă sau la un hotel din Marea Britanie,
  • era monitorizat cu brățară electronică de localizare prinsă de picior,
  • se prezenta la poliție de 3 ori pe săptămână,
  • îşi depusese pașaportul la judecătoria Westminster,
  • avea interdicția de a intra în orice aeroport, gară internațională sau port, pentru a nu părăsi teritoriul Marii Britanii și al Țării Galilor.

Așadar, măsuri similare arestului la domiciliu din România, inclusiv faptul că depusese o cauţiune de 200.000 GBP. Şi care vor fi menţinute cel puţin până pe data de 1 decembrie 2017, când se va judeca pe fond cererea de extrădare în România.

Sursa foto: captură Antena 1

De aceea, cererea comună a trei acţionari minoritari, One United Properties SA, Astra Asigurări-Reasigurări SA, prin lichidatorul KPMG Restructuring SPRL şi Voloşeniuc Cătălin, ce deţin cumulat 27,4675% din capitalul social, ca Alexander Adamescu să fie revocat din poziţia de Preşedinte şi membru al Consiliului de Administraţie, întrucât nu îşi poate îndeplini pe deplin atribuţiile, este cât se poate de corectă.

Dar în cazul unui hotel din care, de la bun  început, a „dispărut” etajul 13, ce a fost privatizat cu bani ce s-au „evaporat”, în care concertările flagrante de interese ale acţionarilor „scapă” atenţiei ASF, iar banii se „teleportează” spre firmele de casă ale acţionarului majoritar, cine se mai miră că încă este condus de cel mai bine plătit videochatter din România?

TAGS

SHARE

COMENTEAZĂ

articole similare



Nu uitaţi să daţi „Like”. În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.