Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare a făcut un anunț fără precedent. Pentru prima dată de la crearea sa, în anul 2010, indicele global al sărăciei multidimensionale a înregistrat o creștere. Numărul persoanelor care trăiesc în condiții de sărăcie acută a ajuns la 1,2 miliarde, ceea ce reprezintă aproximativ 15% din populația lumii. Această premieră istorică pune sub semnul întrebării progresele realizate în domeniul dezvoltării umane și arată că lumea se confruntă cu o criză profundă a inegalităților.
Ce arată cifrele
Raportul anual al PNUD, publicat în colaborare cu Universitatea Oxford, relevă că peste jumătate dintre persoanele afectate de sărăcie multidimensională sunt copii. Aproximativ 617 milioane de minori trăiesc în condiții de privațiune severă, fără acces la educație, la servicii medicale de bază sau la nutriție adecvată. Această situație este cu atât mai alarmantă cu cât afectează dezvoltarea generațiilor viitoare, creând un cerc vicios al sărăciei care se transmite din generație în generație.
În comparație cu perioada precedentă, numărul persoanelor afectate a crescut cu zeci de milioane. Pandemia de coronavirus, conflictele armate, schimbările climatice și inflația galopantă sunt principalele cauze identificate de cercetători. Africa Subsahariană și Asia de Sud rămân regiunile cele mai afectate, dar creșteri semnificative au fost înregistrate și în America Latină și în anumite zone din Europa de Est. Sărăcia nu mai este doar o problemă a țărilor în curs de dezvoltare, ci a devenit un fenomen global.
Cauzele creșterii sărăciei
Principalul motor al acestei creșteri îl reprezintă criza economică post-pandemică. Deși economiile bogate au revenit relativ rapid, țările sărace au rămas blocate într-un cerc al datoriilor și al austerității. Prețurile la alimente de bază au crescut cu peste 20% la nivel mondial, afectând în special familiile cu venituri mici. Conflictele din Ucraina, Gaza și alte regiuni au perturbat lanțurile de aprovizionare și au dus la creșterea costurilor cu energia.
Schimbările climatice joacă și ele un rol din ce în ce mai important. Secetele prelungite, inundațiile și furtunile au distrus recolte și au lăsat milioane de oameni fără surse de hrană și venit. țările care contribuie cel mai puțin la emisiile de carbon sunt adesea cele mai afectate de consecințele acestora. Această injustiție climatică adâncește prăpastia dintre națiuni și generează noi fluxuri de refugiați, care la rândul lor pun presiune pe resursele țărilor gazdă.
Consecințele pentru lume
Creșterea sărăciei multidimensionale nu este doar o problemă umanitară, ci și una de securitate globală. Regiunile sărace devin terenuri fertile pentru extremism, pentru traficul de persoane și pentru crimele organizate. Migrația forțată, alimentată de sărăcie și de conflicte, destabilizează regiuni întregi și alimentează tensiuni politice în țările dezvoltate. Ignorarea acestui fenomen nu face decât să amâne criza, care va fi cu atât mai greu de gestionat.
Pentru economia mondială, sărăcia reprezintă o frână. Persoanele care trăiesc în condiții de privațiune nu pot consuma, nu pot investi și nu pot contribui la creșterea economică. Pierderea potențialului uman este imensă. Copiii care nu merg la școală devin adulți care nu pot lucra decât în domenii necalificate. Sistemele de sănătate din țările sărace sunt depășite de numărul de pacienți, iar epidemiile se răspândesc rapid.
Ce propun experții
Experții ONU cer statelor membre să-și redirecționeze prioritățile bugetare către educație, sănătate și protecție socială. Raportul PNUD subliniază că investițiile în capitalul uman au cel mai mare randament pe termen lung. De asemenea, se cere reformarea sistemului financiar internațional, astfel încât țările sărace să poată accesa credite la dobânzi rezonabile. Anularea unei părți din datoriile externe este văzută ca o măsură necesară pentru a elibera resurse destinate dezvoltării.
Pe plan individual, organizațiile non-guvernamentale și societatea civilă sunt încurajate să continue programele de ajutor umanitar. Cu toate acestea, experții avertizează că ajutoarele de urgență nu sunt suficiente. Este nevoie de schimbări structurale, de combatere a corupției și de crearea unor sisteme fiscale echitabile. Doar astfel, speranța de a eradica sărăcia extremă până în 2030, obiectivul fixat de Agenda 2030, ar putea deveni realitate.
Perspective
Indicele global al sărăciei a crescut pentru prima dată în 16 ani, iar acest semnal de alarmă nu poate fi ignorat. Lumea are resurse suficiente pentru a asigura un trai decent pentru toți oamenii, dar distribuția acestora este profund inegală. Deciziile luate astăzi de liderii politici și de instituțiile financiare vor decide dacă trendul va fi inversat sau dacă vom asista la o adâncire a prăpastiei dintre bogați și săraci. Pentru miliarde de oameni, viitorul depinde de voința colectivă de a schimba direcția.
