sursa foto:  stiripesurse.ro

Apel de ultimă oră la Viorica Dăncilă! Solicitare de ultim moment

Apel de ultimă oră la premierul Viorica Dăncilă! Fostul senator  PSD, Sorin Ilieșiu, face o solicitare de ultim  moment.

„Apel pentru CONDAMNAREA TOTALITARISMULUI COMUNIST

Către Excelențele Lor:

D-na Viorica DĂNCILĂ – președinte interimar al PSD și premier al României

D-l Călin POPESCU TĂRICEANU – Președintele Senatului României, copreședinte al Alianței PSD-ALDE
D-l Marcel CIOLACU – Președintele Camerei Deputaților
D-l Ioan‑Aurel POP – Președintele Academiei Române, doctor în științe istorice
D-l Jean Claude JUNCKER – Președintele Comisiei Europene
D-l Donald TUSK – Președintele Consiliului Europei
D-l Frans TIMMERMANS – Prim-vicepreședintele Comisiei Europene, candidat al Partidului Socialist European la președinția viitoarei Comisii Europene
D-l Antonio TAJANI – Președintele Parlamentului European
D-l Serghei STANIȘEV – Președintele Partidului Socialist European
D-l Hans KLEMM – Ambasadorul SUA în România
D-na Michèle RAMIS – Ambasadorul Franței în România
D-l Cord MEIER-KLODT – Ambasadorul Germaniei în România
D-l David SARANGA – Ambasadorul Statului Israel în România

Stimată Doamnă Președinte interimar al PSD,
Stimate Domnule Președinte al Senatului României, copreședinte al Alianței PSD-ALDE,
Stimate Domnule Președinte al Camerei Deputaților,
Excelențele voastre,
Fac acest apel în numele poporului român care a îndurat cel mai cumplit regim totalitar din Europa postbelică, cu cea mai înfricoșătoare poliție politică și cu cel mai mare număr de victime raportat la numărul populației: între 5.000.000 și 7.000.000 de victime conform declarațiilor generalului-magistrat Dan Voinea care a instrumentat Dosarul Crimelor Comunismului.

În contextul în care comunismul a căzut fără nicio victimă în toate celelalte foste țări comuniste din Europa, România a fost singura țară în care s-au înregistrat victime la căderea comunismului, în 1989. Enorm de multe victime: peste 1100 morți și peste 3300 de răniți.

În anul 2005 am redactat un raport (de 12 pag.) pentru condamnarea crimelor comunismului, publicat de BBC-România și de ziarul „Ziua” condus de politologul Sorin Roșca Stănescu. Citez câteva crime prezentate în acel Raport:

<<1. Exterminarea programată a deţinuţilor politici. Regimul penitenciar a fost de exterminare: bătăi cu ranga de fier, cazma, lopata, cravaşa, unii murind în urma traumatismelor, alţii rămânând schilozi pe viață; interzicerea tratamentului medical deţinuților bolnavi şi scoaterea lor la muncă contrar prescripţiilor medicale, fapt ce a dus la moartea unora; introducerea deţinuţilor în carcere descoperite iarna, dezbrăcaţi; alergarea deţinuţilor şi călcarea lor în copitele cailor; scoaterea deţinuţilor la lucru dezbrăcaţi, în timp de iarnă; îngroparea unor deţinuţi de vii în pământ; unii deţinuţi s-au sinucis pentru a scăpa de torturi, alţii au înnebunit.

„Fenomenul Piteşti”. Alexandr Soljeniţîn, laureat al Premiului Nobel, consideră că Experimentul Piteşti este „cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane”. Victimele sunt transformate în călăi, deţinuţii sunt torturaţi chiar de colegii lor de suferinţă cu scopul “reeducării. Exemple de torturi: a). În ziua de Crăciun, un deţinut e forţat să se aşeze pe tinetă pentru a simboliza naşterea lui Isus; ceilalţi sunt forţaţi să stea în genunchi şi să i se închine; b). În noaptea Paştelui, deţinuţii care refuzau să-şi facă “autodemascarea” totală sunt împărtăşiţi cu materii fecale; c). „Unii erau „botezaţi” în fiecare dimineaţă: scufundaţi cu capul în hârdăul cu urină şi materii fecale, în timp ce ceilalţi în jur psalmodiau formula botezului. Acesta dura până ce conţinutul făcea bulbuci. Când deţinutul recalcitrant era pe punctul de a se îneca, era scos, i se dădea un scurt răgaz să respire, apoi era scufundat din nou.” – Virgil Ierunca, „Fenomenul Piteşti”.

2. Arestarea, deportarea, detenţia politică sau uciderea ţăranilor care se opuneau colectivizării în agricultură (1949-1962).

3. Gonirea şi “vânzarea” evreilor şi germanilor. Majoritatea cetăţenilor români de etnie germană şi evreiască au părăsit România în anii ’70 şi ’80 printr-o cinică şi umilitoare formă de “vânzare”: plătirea unei taxe oficiale substanţiale în valută forte în schimbul aprobării „cererii de plecare definitivă” din România comunistă. Această crimă istorică a fost îndreptată împotriva celor care, trăind sute de ani pe teritoriul României, şi-au adus o contribuţie extrem de importantă la cultura şi civilizaţia poporului român.

4. Reprimarea mişcărilor muncitoreşti din Valea Jiului (1977) şi Braşov (1987). Arestarea şi deportarea muncitorilor protestatari.

5. Consecinţele criminale ale “politicii demografice” (1966-1989). Începând din 1966 şi până la Revoluţia din 1989 au fost interzise avorturile. Femeile erau supuse unui examen ginecologic obligatoriu pentru a fi luate în evidenţă în situaţia în care erau gravide şi pentru a se constata dacă folosesc mijloace contraceptive. Femeile însărcinate care nu doreau să păstreze sarcina apelau la forme extrem de riscante de avort clandestin; astfel au decedat peste 10.000 de femei. Mulţi copii s-au născut cu probleme grave de sănătate și a crescut mortalitatea infantilă. În 1987 au fost semnalate primele cazuri de SIDA la copii.

6. Obligarea intenţionată şi nejustificată a imensei majorităţi a populaţiei României, în special în anii ’80, de a trăi în condiţii de mizerie extremă: Înfometarea populaţiei prin “raţionalizarea alimentaţiei” şi cartelarea alimentelor de bază (carne, făină, ouă, unt, zahăr, ulei etc.); Neacordarea frecventă a asistenţei medicale de urgenţă în cazul persoanelor în vârstă; Oprirea intenţionată a căldurii şi lipsa cronică a apei calde în blocurile de locuinţe; Oprirea intenţionată a energiei electrice, a gazului metan şi a apei; Iluminatul public era oprit total sau aproape total în anii ’80.

7. Masacrarea cetăţenilor în timpul Revoluţiei anticomuniste din Decembrie 1989. România a fost singura țară din Europa în care înlăturarea comunismului s-a făcut cu vărsare de sânge: peste 1.100 de morţi şi peste 3.300 de răniţi.>>

*

Excelențele voastre,

Filozoful american George Santayana spunea că „dacă ne uităm trecutul, suntem condamnaţi să-l repetăm”. În 2005, în baza raportul din care am citat mai sus, i-am solicitat fostului președinte al României T.Băsescu să condamne crimele comunismului. După un an de ezitări, în decembrie 2006, a consimțit la o asemenea condamnare. Aceasta a reprezentat însă o dezonorare națională din următoarele motive: a). Actul condamnării a fost asumat doar de președinte, considerat un impostor (inclusiv în ipostaza lui de delator al poliției politice comuniste); b). Actul nu a fost adoptat de membrii Parlamentului cu toate că președintele deținea majoritatea parlamentară; c). Condamnarea nu s-a făcut în baza unui raport al Academiei Române, ci în baza unui raport coordonat de un alt impostor, Vl. Tismăneanu, care publicase anterior zeci și zeci de texte elogioase despre totalitarismul comunist şi despre autorii crimelor comuniste; unii l-au considerat incompatibil moral ca fiu al unuia dintre cei trimişi în anul 1948 în România din Uniunea Sovietică, pentru a instaura comunismul cu forţa; d). Raportul a fost contestat de personalități de prestigiu, istorici din mediul universitar şi academic, foşti deţinuţi politici, foşti disidenţi ș.a.; e). Raportul are atât de multe pagini, 880!, încât te descurajează să-l citești; f). Cu toate că românii sunt unul dintre cele mai religioase popoare, raportul nu prezintă crima ateismului împotriva sufletului: batjocorirea credinței creștine, a lui Isus, a Fecioarei Maria, a Sfintelor Taine etc., în formele cele mai scabroase și mai obscene.

De fapt, prin condamnarea din 2006 statul român și-a batjocorit încă o dată propriul popor martirizat de comunism. Ca urmare, în anul 2015 am inițiat în calitate de senator „Proiectul de lege pentru condamnarea totalitarismului comunist şi pentru cultivarea memoriei naţionale antitotalitare”. Iată principalele prevederi ale proiectului: a). Adoptarea de către membrii Parlamentului a unui Raport pentru condamnarea totalitarismului comunist și pentru memoria națională antitotalitară, elaborat de Academia Română, for național de consacrare științifică și culturală; b). Includerea obligatorie în manualele școlare a versiunii concentrate a raportului, adaptată manualelor școlare; c). Înființarea în București a Muzeului Național al Totalitarismului Comunist.

În anul 2015, ca urmare a deciziei politice a fostului premier și președinte al PSD Victor Ponta, proiectul a fost adoptat în procedură de urgență și cu o majoritate masivă în Senatul României prezidat de dl Călin Popescu Tăriceanu. Toți senatorii PSD, ALDE, PNL, și aproape toți senatorii UDMR au votat pentru, Camera Deputaților fiind decizională.

În 2016, dl Liviu Dragnea, în noua lui calitate de președinte al PSD, a promis în fața tuturor foștilor senatori PSD că va lua decizia politică a adoptării acestui proiect și de către deputații PSD. Nu s-a ținut de cuvânt. Au trecut doi ani de când proiectul e înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților.

Stimată Doamnă Președinte interimar al PSD Viorica Dăncilă,

Vă propun să anunțați mâine, 18 iunie, decizia dvs politică de adoptare de către deputații PSD a „Proiectului de lege pentru condamnarea totalitarismului comunist şi pentru cultivarea memoriei naţionale antitotalitare”, înainte de congresul PSD din 29 iunie, astfel încât România și Europa să știe în ce direcție se va îndrepta cel mai mare partid social-democrat din Uniunea Europeană în situația în care veți câștiga alegerile pentru președinția PSD.

În mod revoltător, predecesorul dvs a ignorat punctele de vedere față de Proiect (incluse în Expunerea de motive) exprimate de personalități precum: președintele Academiei Române, istoricul Ioan‑Aurel Pop; preşedintele Senatului Călin Popescu Tăriceanu; acad. Al. Zub, fost președinte al Secției de Științe Istorice a Academiei Române; fostul premier și președinte al PSD Victor Ponta. Aceste puncte de vedere au fost publicate în revista „Contemporanul. Ideea Europeană”, numerele 4-7 din anul 2014. Iată întrebările redacției și punctele de vedere ignorate de dl Liviu Dragnea:

1. Ce şanse are apelul senatorului Sorin Ilieșiu pentru condamnarea totalitarismului comunist de către membrii Parlamentului?

Ioan‑Aurel Pop, istoric, președinte al Academiei Române: Parlamentul României este sau ar trebui să fie principala instituție reprezentativă a națiunii… Senatorii și deputații (…) nu sunt pregătiți – din păcate – să facă acest important pas, deoarece o mare parte a domniilor lor nu-și înțeleg menirea și responsabilitatea, aceea de a servi națiunea (…). Contextul politic actual pare să fie, din anumite motive foarte recente, favorabil. Să nu uităm că nu departe de granițele noastre, chiar în interiorul statului românesc Moldova, flutură (pe Nistru) steaguri oficiale roșii cu secera și ciocanul și tronează statui ale lui Lenin, că în estul Ucrainei s-au autoproclamat – cu binecuvântarea tacită a Moscovei – „state populare” (adică sovietice), că totalitarismul de extracție comunistă înflorește în vecinătate… Amenințarea totalitaristă și chiar comunist-totalitaristă nu a trecut!

Călin Popescu Tăriceanu: Avem cu adevărat ocazia să ieşim din zodia totalitarismului comunist. Vom putea face un pas important, printr-o condamnare de substanţă a regimului comunist, printr-un act al Parlamentului. (…)

Victor Ponta: Eu sper ca apelul d-lui Ilieşiu să aibă un efect şi la nivel social, nu doar politic. Fireşte, există deja o condamnare a comunismului, chiar dacă nu de către Parlament şi chiar dacă influenţată de anumite abordări partizane. Unii ar numi acel eveniment din 2006 chiar o farsă.

Acad. Alexandru Zub: Condamnarea unui regim dictatorial e oricând binevenită, cu atât mai mult dacă e vorba de o dictatură comunistă, judecată la distanță de un sfert de secol. (…) Personal, sunt destul de sceptic, având în vedere marile confuzii și complicitățile orchestrate la vârful piramidei, inclusiv în zona parlamentului. Să sperăm însă că și acolo s-au produs „mutații”…, în sensul cerut de interesul național și de contextul integraționist, euroatlantic, în care ne aflăm.

2. În măsura în care condamnarea comunismului din 2006 a reprezentat un eşec, care credeţi că au fost cauzele acestuia?

Ioan‑Aurel Pop: Condamnarea comunismului din 2006 s-a făcut (…) într-o anumită direcție (…), nu pe înțelesul masei de români și nici de către instituția reprezentativă principală [Parlamentul]. Din păcate, mulți români au sentimente de nostalgie față de comunism. Ideologia comunistă și, mai ales, aplicarea ei „creatoare” în România, după ce fusese impusă cu tancurile sovietice, trebuie condamnată fără echivoc, în mod credibil, de către oameni credibili. Eșecul condamnării din 2006 vine din formalismul întregii acțiuni, dar și din lipsa de credibilitate a unor protagoniști de atunci. De data aceasta, implicarea Academiei Române, ca instituție, ar putea conferi o garanție de seriozitate pentru realizarea unui act cu adevărat important, memorabil, edificator și util.

Călin Popescu Tăriceanu: Din păcate, ceea ce s-a întâmplat în 2006 apare azi ca fiind o farsă. E imposibil să aibă credibilitate o condamnare a comunismului precum cea din 2006.

3. Ar fi tardivă condamnarea totalitarismului comunist de către membrii Parlamentului?

Ioan‑Aurel Pop: Nu cred că această condamnare ar fi tardivă (…). Este vorba aici despre o chestiune de demnitate colectivă românească, de demnitate națională. Experiența comunistă românească a fost un mare eșec, care i-a condus pe români într-o fundătură a istoriei, pe o cale străină spiritului lor, tradiției și intereselor lor de viitor. Beneficiile unui astfel de act [al condamnării totalitarismului comunist de către membrii Parlamentului] ar fi exclusiv de ordin moral și spiritual: am privi cu fruntea sus viitorul, ne-am putea ocupa mai bine de prezent și am putea considera trecutul drept viață trăită și nu literă moartă. Condamnarea comunismului nu ar trebui să mai însemne condamnarea la detenție a unor oameni – fiindcă cei vinovați și necondamnați s-au stins singuri, datorită vârstei mai ales –, ci o regenerare morală. Paradoxal, actele de acest fel, deși neagă ceva, conduc la mari afirmații colective, la renașteri, la infuzii de speranță și de optimism. Altminteri, totul devine de prisos…

Călin Popescu Tăriceanu: …Nu e tardivă, dimpotrivă, e absolut necesară. Ea trebuie să marcheze, odată pentru totdeauna, separarea de regimul totalitar şi de ideologia sa. În 2006 au fost vorbe care au rămas vorbe…

Acad. Alexandru Zub: Un asemenea gest, chiar dacă produs atât de târziu, nu e deloc inutil, fie și pentru că ar stimula memoria colectivă (…) predispusă cum e la amnezie. Tinerimea, îndeosebi, s-ar cuveni să afle și pe această cale, solemnă, că pericolul unei recidive totalitare, de tip comunist, persistă în spațiul dominat până nu demult de sovietici și ne poate oferi surprize neplăcute, cum se întâmplă deja în proximitatea noastră.

4. Este corectă propunerea ca actul condamnării totalitarismului comunist să fie adoptat în Parlament în baza unui raport al Academiei Române?

Călin Popescu Tăriceanu: Este o propunere foarte bună ca viitorul document de condamnare a comunismului să fie conceput la nivelul Academiei Române, cel mai înalt for ştiinţific al ţării, aflat în afara luptelor şi rivalităţilor politice.

Ioan‑Aurel Pop: Academia Română – în afara academicienilor – are expertiza necesară prin instituțiile specializate pe care le are și care sunt conduse și formate din oameni credibili, tineri și relativ tineri (…).

Acad. Alexandru Zub: Implicarea Academiei Române și a altor instituții specializate în studiul regimului comunist, ar fi utilă pentru a se elabora o analiză succintă dar riguroasă, coerentă, pe seama căreia Parlamentul României să poată adopta o decizie de condamnare.

5. Cum ar trebui să fie raportul adoptat de Parlament?

Acad. Alexandru Zub: Un raport de 10-15 pagini, întocmit însă riguros, ar fi poate o bună soluție, care nu exclude și tipărirea concomitentă a unei analize mai ample (cca 300 p.) și a unui rezumat (3 p.) la îndemâna oricui.

Victor Ponta: Mi-aş dori ca un astfel de raport să fie uşor de înţeles de oameni, bine documentat şi, mai ales, să fie un material pentru realizarea manualelor de istorie. Îmi doresc ca noile generaţii să ştie ce a însemnat cu adevărat regimul totalitar comunist, pentru România.

Ioan‑Aurel Pop: E de dorit ca raportul să ajungă în mințile și inimile cât mai multor cititori, din țară și din afara ei. (…) Măcar o dată, la 25 de ani de la căderea regimului de dictatură comunistă, ar fi bine să știm să fim solemni, realiști și demni.

*

Excelențele Voastre,

Lucrurile foarte rele care se manifestă azi în România și în alte foste țări comuniste reprezintă sechele ale cancerului totalitar care continuă să submineze democrația, justiția, economia și cultura. Am încrederea că adoptarea acestui proiect de lege va contribui la vindecarea de cancerul comunist.

Ca să scape de sărăcia și de corupția postcomunistă, circa 5 milioane de români au părăsit România – ceea ce reprezintă cea mai mare pierdere de populație pe timp de pace din istoria lumii (!). România și poporul român riscă să dispară. Singura soluție pentru a opri exodul este bunăstarea în propria țară, iar singura cale spre bunăstare e democrația și respingerea totalitarismului.

Având în vedere că partidele extremiste câștigă din ce în ce mai mult teren în Europa, adoptarea acestui proiect de lege ar fi benefică și la nivel internațional. Exemplul românesc va fi urmat și de alte țări, iar acest lucru va duce la prevenirea reinstaurării totalitarismului în Europa.

Am convingerea că acest proiect de lege va fi apreciat de toate țările din Uniunea Europeană, de partenerul nostru strategic – Statele Unite ale Americii dar și de statul Israel, mulți români de etnie evreiască fiind victime ale regimurilor totalitare din România dintre anii 1938-1989.

București, 17 iunie 2019
Prof. Univ. Dr. Sorin Ilieşiu – fost senator PSD (2012-2016)”, solicită fostul parlamentar social-democrat.

Vezi și

EXCLUSIV Adevărata miză a războiului pentru șefia PSD! Cutuma care dinamitează total jocurile

Vești mari pentru mii de șoferi! Ce se întâmplă cu înmatricularea auto

Mare atenție! Riscați amenzi uriașe pentru nerespecarea acestei prevederi

URMARESTE-NE

SHARE

COMENTEAZĂ

articole similare