Mecanismul prin care statul păstrează o parte din contribuții
Sistemul public de pensii din România funcționează pe principiul solidarității generaționale, în care contribuțiile actualilor angajați finanțează pensiile celor care au ieșit deja la pensie. Acest model are însă o consecință neașteptată și profund inegală: dacă un pensionar moare înainte de a fi încasat echivalentul sumelor contribuite de-a lungul vieții active, diferența rămâne în sistem și dispare. Statul nu restituie moștenitorilor banii neîncasați, iar familia celui decedat nu poate recupera decât o parte limitată din pensia aferentă lunii în care a avut loc decesul.
Potrivit analizelor specializate, un tânăr care începe să lucreze astăzi la vârsta de 25 de ani, cu salariul mediu pe economie, va contribui timp de 39 de ani la sistemul public de pensii. Pentru a recupera integral sumele plătite ca angajat, acesta ar trebui să trăiască până la vârsta de 74 de ani. Dacă moare mai devreme, statul păstrează diferența, care poate ajunge la zeci sau sute de mii de lei, în funcție de nivelul salariului și de vârsta la care survine decesul. Această situație afectează în mod disproporționat bărbații, care au o speranță de viață mai mică decât femeile.
Randamentul negativ al contribuțiilor
Studiile actuariale arată că randamentul implicit al contribuțiilor la sistemul public de pensii pornește de la aproximativ minus 41 la sută pentru cineva care se pensionează la 65 de ani. Acest randament rămâne negativ până la vârsta de 74 de ani, când contribuabilii încep, teoretic, să își recupereze investiția. Abia după această vârstă, sumele încasate sub formă de pensie depășesc contribuțiile acumulate. La 90 de ani, randamentul ajunge la puțin peste 5 la sută, un nivel modest comparativ cu orice alt instrument de economisire pe termen lung.
Există și o a doua metodă de calcul, care ia în considerare probabilitatea de supraviețuire la fiecare vârstă. În acest scenariu, randamentul pornește de la minus 16 la sută și devine pozitiv în jurul vârstei de 72 de ani, dar crește mai lent și rămâne sub 4 la sută chiar și la 90 de ani. Indiferent de metoda folosită, concluzia este aceeași: majoritatea pensionarilor nu își recuperează integral contribuțiile, iar cei care mor prematur pierd sume semnificative în favoarea statului.
Drepturile moștenitorilor sunt limitate
Legea prevede că pensia aferentă lunii în care a murit pensionarul, precum și eventualele sume restante, pot fi solicitate de familie într-o ordine strictă: soțul supraviețuitor, copiii, părinții, iar în lipsa acestora, moștenitorii legali. Cu toate acestea, banii nu sunt plătiți automat, ci doar la cerere, depusă în termen de trei ani de la data decesului. Această procedură este birocratică și mulți moștenitori nu o finalizează, fie din necunoaștere, fie din lipsa documentelor necesare.
Mai mult, ajutorul de deces, stabilit în 2026 la 9.192 de lei, este singura sumă garantată pe care familia o primește fără condiții. Această indemnizație este destinată acoperirii cheltuielilor de înmormântare și nu reprezintă în niciun caz o compensație pentru banii pierduți din pensie. Experții în dreptul pensiilor atrag atenția că sistemul actual defavorizează familiile în care decesul survine la scurt timp după pensionare, deoarece acestea nu au avut timp să beneficieze de contribuțiile acumulate de-a lungul deceniilor de muncă.
Speranța de viață și realitățile statistice
În România, speranța de viață la naștere a crescut de la 71,76 ani în 2005 la 77,45 ani în 2025, conform datelor Institutului Național de Statistică. Cu toate acestea, distanța dintre sexe rămâne semnificativă: bărbații trăiesc în medie cu aproape 8 ani mai puțin decât femeile. Pentru cineva ajuns la vârsta de 65 de ani, speranța de viață suplimentară era în 2022 de 14,2 ani pentru bărbați și de 18,1 ani pentru femei. Aceste cifre sunt încă printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă că mulți români nu au șansa de a atinge vârsta la care contribuțiile lor sunt recuperate.
Estimările indică faptul că până în 2070, speranța de viață la 65 de ani ar putea ajunge la 22 de ani pentru bărbați și la 25,4 ani pentru femei. Chiar și în acest scenariu optimist, un procent semnificativ de pensionari va deceda înainte de a împlini 74 de ani, lăsând astfel sume importante în sistem. Această realitate statistică subliniază caracterul asigurător al pensiei de stat, similar cu o poliță de asigurare de viață în care unii contributori finanțează beneficiile altora.
Alternative private și economisirea individuală
În fața acestor limitări ale sistemului public, tot mai mulți specialiști în finanțe personale recomandă completarea pensiei de stat cu fonduri private de pensii administrate sau cu programe proprii de economisire. Pilonul II de pensii obligatorii și Pilonul III de pensii facultative reprezintă alternative prin care contribuabilii pot acumula capital care se transmite moștenitorilor în caz de deces prematur. Spre deosebire de pensia de stat, fondurile private beneficiază de o componentă de capitalizare care nu se pierde.
De asemenea, depozitele bancare, investițiile în acțiuni sau obligațiuni și polițele de asigurare de viață cu componentă de economisire sunt instrumente care permit individului să își asigure o sursă suplimentară de venit la pensie și să protejeze familia în caz de deces prematur. Economiștii subliniază că diversificarea surselor de venit pentru bătrânețe nu este doar o recomandare financiară, ci o necesitate într-un sistem public caracterizat de randamente negative și de lipsa transmisibilității complete către moștenitori.
Reformele necesare în sistemul de pensii
Specialiștii în politici sociale consideră că sistemul actual de pensii are nevoie de reforme structurale pentru a deveni mai echitabil. Una dintre propunerile frecvent discutate este introducerea unei componente de cont individual notional, în care fiecare contribuabil să poată urmări în timp real sumele acumulate și randamentul acestora. O altă idee este ca o parte din contribuții să fie direcționată către fonduri cu capitalizare, asigurând astfel transmisibilitatea către moștenitori.
Până la implementarea unor astfel de măsuri, contribuabilii români rămân vulnerabili în fața riscului de a pierde o parte semnificativă din banii munciți de-a lungul vieții. Conștientizarea acestui fenomen este primul pas către protejarea intereselor proprii și ale familiei. Este esențial ca fiecare angajat să își calculeze propriul randament estimat al contribuțiilor și să ia măsuri proactive pentru a-și completa veniturile de la bătrânețe cu instrumente financiare alternative.
Surse: Profit.ro, Finanțe-clare.ro, Libertatea.ro, Doctorulzilei.ro, Botoșani24.ro
