Deputatul PSD, Camelia GAVRILĂ a transmis un mejas de îngrijorare, adaptări necesare, schimbări de paradigmă socială şi educaţională, în contextul unei pandemii nesfârşite.
Contextul epidemiologic actual presupune inevitabile schimbări şi adaptări în domeniul educaţiei, la nivel preuniversitar şi universitar, cu implicaţii importante în perspectiva modului în care se vor reconfigura profesiile, activităţile sociale şi economice, cerinţele angajatorilor. De altfel, trăim cu toţii cel mai mare experiment social generat de situaţia medicală gravă care ne-a impus, fără să avem prea multe alternative, un nou stil de viaţă.
Cu toate că traversăm momente dificile, greu de înţeles şi acceptat pentru majoritatea dintre noi, un timp al provocărilor în care paradigmele sociale, educaţionale şi profesionale s-au reconfigurat complet, trebuie să ne adaptăm rapid pentru a pregăti generaţia de mâine, în sensul nivelului de cunoaştere şi informare în specialităţi diferite, cât şi prin modelarea unor atitudini, comportamente, caractere ale tinerilor pentru a deveni treptat oameni educaţi, asumaţi şi responsabili într-o lume altfel configurată.
Este cunoscut faptul că riscurile medicale actuale, evoluţia pandemiei spre un al doilea val de manifestare afectează profund multe domenii de activitate şi, implicit, sectorul economic.
Locuri de muncă desfiinţate, cifre îngrijorătoare legate de şomaj şi riscuri viitoare, activitatea unor firme este suspendată, schimbări continui - toate acestea prezintă o imagine sumbră a realităţii, cu efecte clare la nivelul întregii societăţi.
Adaptabilitatea şi timpul în care se realizează acest proces reprezintă repere esenţiale pentru viitorul apropiat. Principiile distanţării sociale sunt respectate prin suportul legislativ existent deja şi extins prin alte decizii, hotărâri de guvern, regulamente, explicaţii şi declaraţii publice în relaţie cu un concept cunoscut - telemunca, precizat prin Legea nr. 81/2018, chiar dacă nu a fost valorificat la un asemenea nivel, până acum.
Această modalitate de desfăşurare a activităţii profesionale, prin telemunca, prezintă avantaje şi dezavantaje, atât la nivelul angajaţilor, cât şi al angajatorilor. Printre avantajele cele mai relevante regăsim: creşterea productivităţii prin optimizarea fluxului de lucru, consolidarea echilibrului între viaţa profesională şi personală, ore de lucru flexibile, adoptarea unui ritm propriu de activitate, atmosfera plăcută din propria casă etc.
Dezavantajele sunt şi ele prezente - apariţia problemelor de natură tehnică, posibilitatea de acordare a unor salarii mai mici, eventualitatea de pierdere a controlului angajatorilor asupra angajaţilor, dificultăţi de comunicare complexă, viaţă socială sumară, riscul izolării profesionale, atenuarea sentimentului apartenenţei la o anume comunitate profesională, la ethosul organizaţiei respective.
Analizând comparativ şi statistic situaţia menţionată, este bine de amintit faptul că în cadrul unui sondaj realizat de Pricewaterhouse Coopers intitulat "The future of remote work", majoritatea companiilor participante la acest studiu, mai exact un procent de 80%, consideră că adoptarea modalităţii de lucru la distanţă reprezintă noua normă pe piaţa muncii, iar un procent de peste 53% afirmă că au realizat şi pus în aplicare deja o politică în acest sens. Din cele 47% din procente rămase, majoritatea creează strategii de implementare a unor politici care să sprijine munca la distanţă până la finalul anului 2020.
Privind statisticile şi analizând domeniile de activitate, putem constata cu uşurinţă că o profesie din trei permite transferarea activităţii de lucru în mediul online. Atunci, ne întrebăm în mod firesc, va deveni telemunca o nouă obişnuinţă şi pentru români, dar, mai ales, este ţara noastră pregătită pentru o astfel de modalitate de lucru?
Putem anticipa răspunsuri la aceste întrebări observând, în primul rând, funcţionalitatea actuală a procesului educaţional la distanţă, care poate să fie numit generic, metaforic "tele-educaţie".
Educaţia realizată "în izolare" reprezintă un proces complex care îi oferă individului o altă perspectivă asupra vieţii cotidiene. Este foarte dificil să acceptăm un loc de muncă de la distanţă, deşi au fost făcuţi paşi importanţi în acest sens, pentru că stilul de viaţă, demersurile educaţionale, procesele de pregătire profesională au fost realizate până acum, aproape exclusiv, în format fizic, "faţă în faţă".
Asistăm astăzi la o schimbare de paradigmă prin care actuala generaţie de elevi şi studenţi se confruntă cu formarea şi pregătirea educaţională în format online, cu toate avantajele şi inconvenientele implicate mai ales în plan pedagogic, relaţional, afectiv.
Măsura în care se deprind şi se asumă competenţe digitale importante va determina adaptarea, integrarea în noul val de tendinţe şi cutume sociale şi profesionale, facilitând acea necesară adaptabilitate la un viitor loc de muncă "la distanţă".
"Teleeducaţia" reprezintă pasul premergător, absolut necesar către telemuncă. Atunci când aducem în discuţie acest concept, nu ne referim doar la modalitatea de a transmite informaţii şi de a forma competenţe în domenii variate, ci avem în vedere mai mulţi parametri:
-nivelul de acceptare din partea elevului/ a studentului în ceea ce priveşte distanţarea socială şi asumarea unui stil de lucru în singurătate, deci mai multă independenţă, activitate individuală, descifrarea atentă a necunoscutelor, a problemelor dificile şi abstracte;
- gradul de înţelegere şi utilizare a noilor tehnologii, precum şi a multiplelor platforme online;
- adaptare psihologică la noile contexte.
La toate acestea se adaugă nevoia urgentă de sprijinire şi pregătire a personalului didactic, spre dezvoltarea competenţelor digitale, deoarece foarte mulţi profesori se confruntă cu diverse şi multiple probleme.
Atunci când susţin activităţi didactice în acest sistem: conexiune slabă la internet, lipsa unor platforme speciale destinate orelor online, echipamente puţin performante, lipsa materialelor didactice actualizate şi adaptate, absenţa unei biblioteci şcolare virtuale, a resurselor educaţionale deschise, a modelelor metodice, didactice necesare.
Sunt aşteptate, de asemenea, proceduri clarificate la nivel naţional, referitoare la procesul de predare în sistem online, cursuri de specialitate care să îmbunătăţească competenţele digitale şi abilităţile în materie de tehnologie, conţinuturi curriculare, în format digital, specifice domeniilor de studiu.
Suntem martori ai unor schimbări cu accente profunde în ceea ce priveşte activitatea educaţională şi profesională, iar adaptarea concretă la aceste tendinţe este imperios necesară.
Avem nevoie de implicare constantă, notabilă şi evidentă din partea decidenţilor, a autorităţilor guvernamentale prin conceperea de strategii educaţionale, dar şi de măsuri concrete care să vină în sprijinul domeniilor universitar, preuniversitar şi antreprenorial.
De asemenea, se impune înţelegerea cu acurateţe a faptului că sprijinirea educaţiei de la distanţă este foarte importantă, că pregătirea sistemului de învăţământ pentru aceste noi provocări este relevantă.
Dacă dorim rezultate şi beneficii rapide, care se vor traduce prin nivelul de adaptare şi înţelegere din partea tinerilor specialişti care se formează în acest fel şi care vor putea, ulterior, să se acomodeze noilor tendinţe în materie de telemuncă, indiferent de motivele pentru care acest sistem de lucru va fi preferat în timp.
A preda bine înseamnă acum multiple dimensiuni şi faţete - de la relaţionare la distanţă, abilităţi digitale, eficienţă şi concentrare, sinteze şi aplicaţii relevante.
Pregătire meticuloasă a activităţii didactice, dar şi creativitate pedagogică prin care profesorul şi elevul sau studentul trebuie să se adapteze condiţiilor actuale, întâlnindu-se totuşi, dincolo de ecran, prin dialoguri intelectuale şi afective care să faciliteze învăţarea şi înţelegerea, pregătind treptat profesionistul de mâine.
Citește și:
Un fost șef SPP, îndemn pentru români: ‘Să-i alungăm pe lași, veniți la Parascheva, veniți cu toți la Iași!’
EXCLUSIV A apărut primul ‘Baron’ USR! E scandal în partidul condus de Barna (surse)
