Adriana Stoicescu, judecător la Tribunalul Timiș, vorbește despre campanii ilegale de vânătoare, desfășurate pe teritoriul României.
Stoicescu dezvăluie că „turiștii” nu se opresc doar la urși, ci ucid și ciocârlii, pe care „le vânează pentru o tocăniţă cu efecte afrodisiace”.
„România este ţara în care, dacă ai pile, poţi omorî, după gust, un urs sau ciocârlii.
Puţini ştiu că, în ultimii 30 de ani, în timp ce noi lăcrimam convingător când ascultam „Ciocârlia” cântată de Gheorghe Zamfir, numărul de ciocârlii s-a înjumătăţit.
Italienii bogaţi şi piloşi le vânează pentru o tocăniţă cu efecte afrodisiace.
Jucând rolul unor turişti nevinovaţi, „dau” ce trebuie şi unde trebuie şi fac prăpăd într-o ţară care abia se mai ţine în balamale…
Ne pricepem la fel de bine să vindem, pe doi bani, ciocârlii şi copii, femei şi urşi.
Prima întrebare pe care o rosteşte românaşul când devine conştient de sine este „nu ştii pe cineva la…?”
Pila este o instituţie-parte a ADN ului mioritic.
Pila funcţionează în baza legilor proprii, dă rezultate rapide sau nu, funcţie de destinatarul peşcheşului.
Născută probabil pe vremea fanarioţilor, când potenţialul şef de stat era nevoit să meargă cu peşcheşul pe la adevăraţii stăpâni, este esenţa naţiunii, calea spre mântuire, şansa la o viaţă de nabab.
Instituţie a instituţiilor, pila se transmite din generaţie în generaţie, cu limbă de moarte.
Înainte de a răposa, românul care se respectă îi spune fiului său, potenţial viitor îndurerat, care sunt contactele de valoare de pe la finanţe, oficii, comitete şi comiţii.
Nimeni nu realizează că pila este, de fapt, mica şi extrem de solida corupţie.
Că noi toţi suntem mai mult sau mai puţin corupţi şi că, ce e mai grav, ni se pare perfect normal şi, mai ales, nevinovat.
Că în timp ce răcnim împotriva marilor furturi, ne dedăm la mici ciupeli, doar pentru că atât putem, nu pentru că nu ne-am dori mai mult.
Urâm corupţii pentru că au dat dovadă de tupeul pe care, iată, noi nu-l avem…
Drama e că, după comunism, pila a evoluat capitalist, promovând cu consecvenţă prostia, ridicată la rang de virtute.
Comuniştii, măcar, nu promovau pe criterii de botox în cantitate direct proporţională cu prostia…
Pila ne macină vieţile, ăstora fraieri, care ne încăpăţânăm să credem că lucrurile trebuie făcute cum se cuvine, după reguli şi în baza legii.
Duhoarea de prostie pe care deja o emană Pământul în Univers are, în spaţiul carpato danubiano pontic, o tuşă inconfundabilă.
Nu, nu e de mititei sau cârnaţi, e aroma de tupeu.
Deveniţi majoritari în toate domeniile, impostorii şi tupeiştii ne vor dicta regulile lor, vor face legile lor şi ne vor trage la răspundere, cu aerul că ne fac o favoare.
Dacă le vom permite, bineînțeles…
Mă bucur, din nou, că sunt muritoare.
Cocoţată pe norişorul meu, mă voi putea întoarce cu spatele spre planetă, privind degajat spre o gaură neagră, peisaj preferabil unei Terre transformată în coş de gunoi, care pute de corectitudine politică.”, dezvăluie Adriana Stoicescu.
