În perioade de instabilitate economică și politică, una dintre cele mai firești întrebări ale românilor este legată de siguranța banilor din bănci. Depozitele bancare reprezintă principalul instrument de economisire al gospodăriilor, iar încrederea în sistemul financiar este esențială pentru stabilitatea macroeconomică. În 2026, după o serie de falimente bancare la nivel european și după speculații privind sănătatea unor instituții de credit locale, tema protecției depozitelor a revenit în prim-plan. Iată ce trebuie să știe orice deponent despre garanțiile existente și despre ce se întâmplă în cazul unui faliment bancar.
Ce este Fondul de Garantare a Depozitelor
România are implementată de mai mult de două decenii o schemă de garantare a depozitelor bancare, administrată de Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare. Această instituție, înființată conform directivei europene, are rolul de a proteja deponenții și de a menține stabilitatea financiară. Fondul este finanțat prin contribuții anuale ale băncilor membre, proporționale cu riscul pe care îl prezintă fiecare instituție.
În 2026, plafonul de garantare este de 100.000 de euro per deponent și per bancă. Această sumă acoperă aproximativ 99% dintre deponenții români, care au economii sub acest prag. Este important de știut că garantarea se aplică în lei, nu doar în euro, la cursul de referință al Băncii Naționale. Prin urmare, un deponent care are 500.000 de lei într-un cont și 50.000 de lei în alt cont la aceeași bancă este protejat doar până la echivalentul a 100.000 de euro.
Cum funcționează compensarea
Dacă o bancă intră în procedură de faliment sau în insolvență, Fondul de Garantare intervine pentru a rambursa deponenții în termen de maximum 7 zile lucrătoare. Procesul este automat și nu necesită depunerea unei cereri prealabile de către client. Fondul utilizează datele de la banca falimentară pentru a identifica toți deponenții și sumele deținute.
Dacă un deponent are mai mult de 100.000 de euro la o singură bancă, diferența poate fi recuperată, în teorie, din lichidarea activelor bancare. În practică, însă, acest proces poate dura ani de zile și nu există nicio garanție că se va recupera integral. De aceea, specialiștii financiari recomandă diversificarea depozitelor între mai multe bănci, astfel încât fiecare cont să fie sub plafonul de garantare.
Excepții de la garantare
Nu toate fondurile deținute într-o bancă sunt garantate. Depozitele provenite din activități infracționale, cele ale băncilor înseși sau ale unor entități publice mari nu intră sub incidența schemei. De asemenea, instrumentele de investiții, precum obligațiunile sau acțiunile cumpărate prin bancă, nu sunt depozite bancare și nu beneficiază de aceeași protecție. Este esențial ca deponenții să facă diferența între un cont de economii și un produs de investiții.
O altă excepție importantă o constituie depozitele la instituții de credit neautorizate sau la entități care funcționează în afara supravegherii Băncii Naționale a României. Schemele de tipul banilor digitali emise de entități private sau platformele de tip fintech care nu sunt bănci propriu-zise nu beneficiază de garanția Fondului. Românii care încredințează fonduri unor astfel de entități o fac pe propriul risc.
Cum să-ți protejezi economiile
Primul sfat al specialiștilor este să nu depășești plafonul de 100.000 de euro la o singură bancă. Dacă ai economii mai mari, împarte-le între două sau trei instituții diferite. În al doilea rând, verifică periodic lista băncilor membre ale Fondului de Garantare, disponibilă pe site-ul oficial. Orice bancă autorizată să funcționeze în România este membră obligatoriu.
În al treilea rând, fii atent la ofertele cu dobândă mult peste medie. O rată a dobânzii de 10-15% pentru un depozit la termen, când media pieței este de 4-5%, poate fi un semnal de alarmă. Băncile care oferă dobânzi exorbitante o fac adesea pentru că au nevoie urgentă de lichidități, ceea ce poate indica probleme financiare. Nu lăcomia și siguranța ar trebui să primeze atunci când vine vorba de economiile de-o viață.
Experiența istorică și lecțiile învățate
România a traversat deja experiența falimentului bancar, cel mai notabil caz fiind cel al Băncii Comerciale Carpați, în anii 2000. Deși mulți deponenți și-au recuperat banii, procesul a fost lung și plin de incertitudine. De atunci, legislația s-a îmbunătățit semnificativ, iar mecanismele de intervenție sunt mai rapide și mai transparente.
Pe plan european, cazurile din Grecia, Cipru sau Italia au arătat că nici măcar sistemele bancare din țările dezvoltate nu sunt imune la crize. În Cipru, de exemplu, deponenții cu sume mari au pierdut o parte din economii în timpul crizei din 2013. Aceste exemple subliniază importanța prudenței și a diversificării. Până la urmă, siguranța depozitelor nu este doar o problemă de legislație, ci și una de comportament financiar responsabil al fiecărui deponent.
