sursa foto:  mariusghilezan.ro

Dăianu avertizează! Ce se întâmplă acum cu veniturile de la bugetul de stat

Renumitul economist Daniel Dăianu trage un semnal de alarmă, la care nu doar guvernul trebuie să fie atenți, ci toți românii pentru că noi  vom suporta consecințele. Într-un editorial pentru ziare.com, acesa acertizează că veniturile bugetului sunt periculos de mici.

Dăianu este membru in consiliul de administratie al BNR, fost prim-vicepresedinte al Autoritatii de Supraveghere Financiara (ASF) si fost ministru al Finantelor.

Iată ce scrie acesta.

„Echilibrul bugetului public a fost constant o problema.

Interegnumul institutional in primii ani dupa 1989 a insemnat si o cadere masiva a veniturilor fiscale. in timp, aceste venituri s-au indreptat spre 27%-29% din PIB, plasand Romania intre statele europene cu performanta slaba din acest punct de vedere.

A contribuit la aceasta situatie si dimensiunea economiei subterane, cu evaziune fiscala mare; ponderea zonei informale a fost estimata in acei ani la peste 30% din PIB.

Vezi si Anunț în miez de noapte al Liei Olguța Vasilescu! O nouă OUG, aprobată! Ce se acordă după 8 ani

Cum am ajuns la caderea masiva a veniturilor fiscale

Intrarea in UE a adus progrese, dar nu a schimbat institutiile in mod radical si nici colectarea veniturilor fiscale nu s-a ameliorat. Cota unica (de 16%) a fost privita ca mijloc de a contracara slabiciuni institutionale si menita sa stimuleze un avant al ofertei (productiei) interne care sa aduca venituri mai multe la buget. A avut rezultate amestecate. Sa adaugam mersul distributiei veniturilor si capatam explicatii la persistenta unei stari mult sub optim a veniturilor bugetului.

Trebuie spus ca dezvoltarea economica cere productie de bunuri publice de baza, intre care educatie, infrastructura, sanatate.

Scaderea TVA la produse alimentare si servicii legate de consumul alimentar incepand cu iunie 2015 poate fi vazuta ca o masura de reparatie pentru cetatenii cu venituri modeste si foarte mici (dupa socul cresterii TVA la 24% in 2010), dar extinsa la o gama foarte larga de bunuri si servicii afecteaza nu in bine veniturile fiscale; cifrele o arata.

Intr-o economie cu mobilitate a factorilor de productie este bine sa impozitezi mai degraba ceea ce nu se misca usor. Cu scaderea de TVA puternica si o colectare slaba, am ajuns cu veniturile fiscale la cca. 26% din PIB in 2016.

Concomitent au fost crescute venituri, pe partea de cheltuieli bugetare, ceea ce se vede in deficitul bugetului public.

Vezi si Rareș Bogdan este exaltat! Ce l-a făcut să se dezlănțuie

A scăpat „BOMBA”! Informația-cheie ce i-a „alunecat” lui Tudorel Toader la audieri

Economia creste excesiv prin consum

Consolidarea fiscala de pana in 2015 a avut loc precumpanitor pe partea de cheltuieli. Fonduri europene au compensat partial reducerea investitiilor publice din resurse proprii – in conditiile in care, ani multi, Romania a alocat pentru aceste investitii 4-5% din PIB (dupa date Eurostat), dar cu eficienta foarte scazuta (oglinda a lucrului prost, a functionarii precare a institutiilor).

Insa o asemenea substitutie are limite si este lovita de ciclicitatea absorbtiei fondurilor europene (a se vedea cat de putin am absorbit din ce s-a alocat Romaniei pentru exercitiul 2014-2020).

Iar combinatia scadere impozite/taxe plus crestere de salarii si pensii misca economia excesiv prin consum; nu poate fi durabila cresterea economica la turatia de acum si se mareste deficitul structural al bugetului.

Nivelul veniturilor fiscale trebuie judecat in raport cu ce se poate asigura ca bunuri publice interne si cu obligatiile Romaniei de stat membru al UE (contributia de cca 1% din PIB la bugetul Uniunii).

Nivelul este de examinat si prin prisma unor presiuni noi. Este vorba de aplicarea noii legi a salarizarii, masuri care sa atenueze exodul de capital uman (ex: domeniul sanatatii), participarea la actiuni de adancire a cooperarii in UE (inclusiv in domeniul militar, in afara de angajamentul luat in cadrul NATO de a aloca 2% din PIB pentru aparare), dezvoltarea capacitatii de a raspunde la situatii exceptionale (ex: eventuale noi stari de criza in Europa, ce ar afecta economia noastra) si care ar reclama interventii de la bugetul public.

Sunt de facut observatii privind teme majore ale politicii bugetare actuale:

– Scaderi de impozite/taxe si cresteri de salarii si pensii in sectorul bugetar reclama o colectare mai buna a veniturilor fiscale pentru a nu periclita echilibrul bugetar.

– Predictibilitatea legislatiei fiscale conteaza pentru investitii (mai mult decat nivelul taxelor si impozitelor) ; modificari de legislatie (uneori necesare) este dezirabil sa fie facute dupa consultare cu partenerii economici si sociali.

– O noua lege a salarizarii este necesara fiind in atentia mai multor guverne dupa 2009; ea poate aduce ordine, corecta inechitati in sectorul public, dar nu trebuie sa dezechilibreze bugetul public. Este de vazut care va fi aplicarea efectiva a Legii.

– Mediul de afaceri trebuie sa fie prietenos, dar si corect, ceea ce inseamna si venituri fiscale adecvate. Este nevoie de un dialog plin de franchete cu mediul de afaceri in acest sens ca si privind masuri de atenuare a exodului de forta de munca. Este de evitat un „razboi”, fie si de catifea, cu companiile straine. Ele detin pondere mare in sectoare cheie si investitiile lor sunt importante pentru economie.

– Evaziunea fiscala si „optimizari fiscale” pe scara larga lovesc bugetul public. Analize (inclusiv la BNR) arata o indisciplina financiara de mari proportii, care priveste atat sectorul public, cat si cel privat. Combaterea evaziunii fiscale si a „mutarii profiturilor” (prin „preturi de transfer”) este bine sa se faca prin metode utilizate in Uniune, care dau roade. Din aceasta perspectiva este de judecat intentia de impozitare pe cifra de afaceri fiind necesar un dialog intre Guvern si mediul de afaceri.

– In UE se manifesta o reactie vehementa fata de practici ce arbitrajeaza intre legislatii fiscale (incercand sa plateasca pe cat posibil mai putin Fiscului). Trebuie folosite recomandari ale Comisiei Europene, ale OCDE privind evaziunea fiscala si „preturile de transfer”.

– Salariul minim poate fi o cale pentru a forta trecerea la activitati cu valoare adaugata mai inalta, pentru a atenua exodul de capital uman, dar viteza trebuie bine calibrata; sectoarele economice absorb in mod diferit acest „soc”.

– Constituirea unui fond suveran pentru dezvoltare ar diminua venituri ale bugetului public, cel putin intr-o prima faza. Daca investitiile nu sunt facute cu pricepere, pierderea de resurse pentru buget se adanceste. Conteaza deci ce s-ar face cu resursele financiare adunate in acest fond; plasamentele Fondului ar fi de de natura pasiva (simple actiuni in diverse companii) sau ar insemna si investitii noi (greenfield?) Cine ar asigura un management performant? De management ar depinde atragerea de resurse private in acest fond.

– Gafe gen ce facem cu „pilonul II” sunt mai mult decat regretabile; a face declaratii intr-un sens, dupa care sa revii la polul opus, nu ajuta actul de guvernare, credibilitatea.

– Plasarea contributiilor pentru asigurari in salariul brut al angajatului poate ajuta disciplina financiara.

– Problemele bugetului public exprima si intalnirea intre „internationalism (globalism) ” si „localism (nationalism) ” ca viziuni economice; peste tot in lumea industrializata se observa acest sindrom. Este esential ca aceasta intalnire sa fie avantajoasa pentru economia romaneasca, ceea ce reclama pragmatism, dialog, gandire strategica.

Situatia veniturilor bugetului devine o chestiune de siguranta economica a tarii. Intr-o lume cu proliferare de evenimente extreme, neprevazute, robustetea (rezilienta) devin trasaturi ce pot face diferenta intre a naviga fara stricaciuni mari si a fi in situatia de a te scufunda (daca nu ai sprijin de la cineva…).

Unele voci afirma ca nu se poate colecta mai mult in Romania; este un argument neconvingator. Dar de ce se colecteaza mai mult in Bulgaria, de ce in alte tari din Europa Centrala si de Rasarit veniturile fiscale sunt cu 4-5 procente din PIB, chiar mai mult, superioare, in conditii de impozitare comparabile?

Exista si teza ca este bine pentru economie sa se reduca si mai mult impozitele si taxele; este gresita in opinia mea, este o alta forma de populism si introduce o spirala paguboasa pentru economie.

Teoretic, se poate imagina un „contract social” prin care sa se „privatizeze” o mare parte din ceea ce acum sunt bunuri publice. Dar apararea, infrastructura de baza nu pot fi privatizate. Iar a gandi ca poti privatiza in totalitate educatia si sanatatea este un extremism ideologic, oricum impracticabil – mai ales cand distributia veniturilor este o mare problema in societate.

Deficitul structural al bugetului a trecut de 2,5% din PIB. Lucrurile sunt serioase si, dincolo de pragul de 3% (evaluat de catre Comisia Europeana cu mare atentie), pericolele rezulta din putintele in diminuare ale statului roman de a finanta bunuri publice, de a raspunde la situatii neprevazute rapid si in mod corespunzator”.

Vezi ce este de făcut în opinia lui Dăianu pe ziare.com

URMARESTE-NE

SHARE

COMENTEAZĂ

articole similare