sursa foto:  click.ro

Dezvăluirea care aruncă-n aer Banca Națională a României! Acuzații grave

Un cunoscut avocat aruncă în spațiul public o adevărată bombă. Avocatul Gheorghe Piperea pune tunurile pe Banca Națională a României.

„Asa cum rezulta din postarea anterioara, am purces la analiza detaliata a Raportului Consiliului Concurentei, publicat in urma finalizarii anchetei privitoare la posibila manipulare a Robor din perioada octombrie – decembrie 2008. Ca sa nu va incarc cu prea multe detalii, am sa impart rezultatele analizei mele in cateva episoade.

Azi, episodul I.

Raportul, facut public in 26 februarie 2019, nu are o data a emiterii, desi se refera la fapte din 2008, iar anuntul public a fost ca investigatia s-ar fi inchis in 2014.

Bizar este ca raportul pare a fi redactat de BNR sau prin integrarea prin metoda copy-paste a pozitiei scrise exprimate de BNR in cursul anchetei. Pe de alta parte, raportul pare a fi redactat recent, intrucat limbajul utilizat este specific „mesajului” public al BNR din ultima vreme si are o doza mare de „aparare” a BNR fata de acuzatiile din toamna lui 2018 referitoare la manipularea Robor, “oferind” cu generoziate raspunsuri la intrebari nepuse in 2008 sau in 2014, ci puse in 2018.
Limbajul acestui raport este identic cu limbajul rapoartelor periodice de activitate ale BNR, indicand si foarte multe definitii, circulare, cutume si norme utilizate aproape exclusiv de BNR si ignorate de public sau de specialisti.

Un indiciu cu valoare de proba aproape perfecta a acestei contrafaceri/antedatari a raportului Consiliului Concurentei se regaseste pe pagina 29, unde se afirma ca una dintre cauzele lipsei acute de lichiditati de pe piata din octombrie 2008 ar fi fost scadenta obligatiilor fiscale lunare, la data de 25 a lunii – cica agentii economici au platit darile la stat, prin ordine de plata trimise bancilor, iar acestea, prudentele si rationalele de ele, au ajuns repede in pana de lichidiati. Or, acest argument a fost folosit de propagandistii BNR de-abia in ianuarie 2019, ca instrument de “lupta” contra Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.114/2018 privind taxa pe lacomie si pentru a combate idea de a calcula taxa pe lacomia bancilor prin raportare la Robor!

Raportul nu numai ca nu acopera si nici nu trece sub tacere interventia BNR in piata, ci o lauda!
Dimpotriva, raportul preia integral teoria “atacului speculativ pe leu” cu care am fost bombardati propagandistic de BNR din 2008 incoace. Raportul subliniaza “reusita” BNR de a readuce cursul de la 4 lei/euro, la 3,67-3,7 lei/euro, fara a aminti ca, dupa trecerea campaniei electorale, exact in prima zi lucratoare de dupa sarbatori (5 ianuarie 2009), cursul a ajuns la 4,2 lei/euro. Intre timp, BNR cheltuise pentru asa-zisa stabilizare a cursului suma de 2 miliarde de euro, provocand si o criza enorma de lichiditati, care a dus, ulterior, la dobanzi overnight de 1000%. Ce a urmat dupa acest “scucces” a fost blocarea pietei interbancare timp de mai mult de 3 luni, cu consecinta imposibilitatii creditarii economiei si a caderii pietei imobiliare (liniile de credit pentru dezvoltatorii imobiliari fiind oprite de banci, cu consecinta falimentului cvasi-generalizat al acestora). Blocajul a fost „spart” doar prin aparitia programului Prima casa, un masiv ajutor de stat pentru banci si pentru dezvoltatorii imobiliari, cea mai mare mizerie economica si juridica de dupa falimentul Lehman Brothers.

Sa ne uitam, in continuare, pe cateva detalii ale raportului:

Pe data de 2 oct 2008, BNR cheama la ordine toate cele 10 banci participante la fixingul Roborului.
Desi pozitia BNR, in scris, a fost in mod voluntar ambigua, in realitate, cei ce au vrut sa inteleaga mesajul dlui Cinteza ot BNR, au inteles. La pagina 35 din raport se regaseste continutul unui e-mail de la BT din care rezulta ca, in intelesul trezorierului BT, la intalnire, BNR le-a cerut “un comportament asemanator al contributorilor la Fixing in ce priveste limitele de expunere, in sensul unei reciprocitati”. Insul citat arata si cum ar trebui sa se procedeze : „o institutie de credit sa initieze tranzactii cu o alta institutie de credit, in aceleasi conditii de limite vizand maturitatile (interval de timp de expunere) pe care le poate oferi la randu-i, in virtutea limitelor proprii de expunere pe care le are fata de partener; in aplicarea acestui principiu, bancile isi comunica de indata modificarile de limite de expunere reciproce, iar tranzactiile ulterioare initiate de catre partea caruia i s-au ajustat limitele cu contrapartea respectiva nu pot depasi maturitatea maxima pe care initatorul o poate oferi bancii partenere; perioada in care a functionat principiul reciprocitatii a fost cuprinsa intre 3 octombrie 2008 (a doua zi dupa chemarea la ordine dispusa de BNR – n.n.) si sfarsitul anului 2008, fara a exista o data certa de sfarsit a acestei intelegeri; principiul reciprocitatii s-a convenit sa se aplice tranzactiilor legate de ROBOR/ROBID (n.n.: deci, cotatiile “ferme” erau doar pentru calmarea sau convingerea naivilor, tranzactiile, in schimb, fiind facute in baza acestei “conventii de reciprocitate” impuse indirect, dar ferm, de BNR) si a vizat in principal maturitatea depozitelor in lei plasate in cadrul intelegerii stipulate” .

Asadar, asa cum rezulta din mail-ul acestui ins, trimis tuturor participantilor la Fixing, cele 15 minute zilnice de “joc al cererii si ofertei” de bani erau, de fapt, un poker cu cotatii de dobanzi, in care participantii jucau cu cartile pe fata si isi anuntau miscarile reciproce, pentru a nu deranja cumva sansele ca traseul Robor sa urmeze indicatiile si directia impuse de BNR.
O fi fiind asta manipulare a Robor? O fi fiind asta o manipulare a Robor care functioneaza, bine-mersi, si azi?

Conform raportului (aceeasi pagina 35), au exista banci care au negat “neechivoc” existenta acestui principiu al reciprocitatii tranzactiilor – este cazul spre exemplu, al ING si al RBS.

Acelasi raport, pe aceeasi pagina 35, retine (in mod incredibil fata de concluziile finale) ca: “din continutul convorbirilor intre dealerii unora dintre bani, in perioada urmatoare intalnirii de la BNR, reiese existenta in fapt a unei practici de ajustare reciproca a limitelor de expunere pe intreaga piata monetara interbancara; acest lucru este evidentiat in mod clar de conversatia purtata intre un dealer al CEC si un dealer al RBS, acest principiu al reciprocitatii fiind invocat de dealer-ul CEC”.

Intr-un e-mail din 29 oct 2008, dealer-ul Unicredit Tiriac Bank incerca sa ii convinga pe ceilalti 9 participanti la Fixing sa utilizeze Robor in scopul in care acesta a fost creat, “pentru a avea o referinta credibila” (p.38-40 din raport). Asadar, toata lumea (inclusiv dealer-ul Unicredit) utiliza Robor in alte scopuri, transformandu-l intr-o referinta necredibila. Toata lumea, inclusiv BNR, care stia, in mod evident, ce se intampla, dar se prefacea ca ploua torential, a participat la aceasta „practica de ajustare”.

Ce sustine dealer-ul Unicredit Tiroac Bank, pe care l-a cuprins dintr-o data onestitatea : “ma gandeam ca in acest moment nu este in folosul nimanui sa cotez 14% la BID si 50% la OFFER, si apoi sa incheie tranzactii la valori intre 30-100%”.

Cum? Cotatiile de la Fixing sunt emise in joaca? Nu sunt ferme, asa cum ne asigura cu toata gurile de tun sau de canal BNR? Adica, cotezi dobanzi de 14% – 50% si tranzactionezi la 30-100% (adica dublu)? Si asta nu este manipulare a Robor?

[revin maine cu episodul urmator]

http://www.consiliulconcurentei.ro/…/buc…/id14365/raport.pdf

Pentru a ne asigura, cat de cat, ca aceste informatii ajung la urechile cui trebuie, va rog sa dati share!”, scrie Piperea.

Vezi și EXCLUSIV Ce ascund, de fapt, oamenii lui Carmen Dan – Adevărul a ieșit la suprafață

Radiografia Bugetul.ro Scene de coșmar în România! Bătaie cu săbii – Un celebru clan implicat

Vești pentru angajați! Ce se întâmplă cu contractele de muncă

SHARE

COMENTEAZĂ

articole similare