Jurnalistul și publicistul Ion Cristoiu a afirmat că ”Afacerea cu pupitru trădează o schizofrenie a puterii prezentă deocamdată în ticuri de protocol, precum cel de a nu vorbi decât de la pupitrul prezidențial, gata să se manifeste în decizii paranoice după alegerile din 6 decembrie 2020”.
”Am primit și eu ca tot omul pe Whatsapp poze care-l surprind pe Klaus Iohannis la un pupitru prezindențial în plină pustietate dată de o arteră rutieră încă neinaugurată. Pe Internet secvența a făcut furori. Români de toate categoriile sociale, ba chiar și de toate orientările politice, excepție făcînd PNL-iștii, temători să nu afle Imperator că zîmbesc privindu-l, s-au stricat de rîs, dar mai ales s-au distrat făurind bancuri și montaje hazoase cu insul țeapăn ca un stîlp de frontieră, purtînd o pălărie de gabor.
Ca și cea – unică în Istoria României – fixîndu-l pe Klaus Iohannis o dată pentru totdeauna ca proprietar al Arcului de Triumf, fotografia cu pupitrul din pustietate a stimulat creativitatea românilor cînd vine vorba de a crîcni împotriva celor care, asemenea lui Klaus Iohannis, se cred însurați pe veci cu puterea. Ionuț Cristache mi-a trimis, cules de pe Facebook, unul din răspunsurile la noua joacă a românilor cu întrebarea:
De ce a cărat cu el ditamai pupitrul?
Pentru că acolo are bateriile care-l alimentează.
Am văzut la viața mea de Istoric al Clipei, ba chiar și de Istoric pur și simplu, multe ciudățenii semnate de puternicii zilei. Mareșalul Ion Antonescu vorbea despre sine la Persoana a treia. Carol I întindea interlocutorului pe post de mînă de strîns două dește. Nicolae Ceaușescu ținea cu Steaua în disputa acestei echipe cu Dinamo. Ion Iliescu dădea din mînă, ceea ce i-a adus strigarea, începînd cu mitingul din 12 ianuarie 1990, Nu mai da din mînă! Toate ciudățeniile își găseau explicația în diversitatea firii umane. Nu de alta, dar și puternicii zilei sînt oameni, cum s-a văzut la ieșirea din TAB a lui Nicolae Ceaușescu.
La Klaus Iohannis mi-e greu să găsesc o explicație în omul Klaus Iohannis.
Să recapitulăm la ce eveniment a fost invitat Klaus Iohannis să participe și să țină un discurs.
Miercuri, 2 decembrie 2020, a avut loc ceremonia de inaugurarea a unui tronson din centura Bacăului. Dat fiind că e vorba de o lucrare ce n-a fost terminată, inaugurarea se înscrie în campania electorală a PNL. O campanie avînd drept temei șmecheria cu halitul unei bucăți de mezel într-un supermarket.
O jună care, spre deosebire de decorata lui Marcel Vela, vinde cu pasiune mezel și iaurt în loc de detergent aține calea clienților și le întinde pe o tavă bucățele de salam în care stau înfipte scobitori pe post de furculiță. Se presupune că după ce ia și halește o bucățică din produs, clientul dă fuga la raft ca să cumpere o coș întreg din produsul respectiv. Așa și cu inaugurările semnate de PNL în campania pentru parlamentare.
Poporului i se oferă pe tavă o bucățică din ceea ce promite PNL că-i va oferi întreg dacă-l votează pe 6 decembrie 2020. Prezentări de simple planșe în marginea unui maidan, inaugurări de petece de drumuri, pe lîngă faptul că sînt petice, mai au și defectul de a nu fi terminate, călătorii experimentale cu trenul. E vorba de o strategie în genul îmbierii cu bucățele de salam pe gratis. Poporul e îndemnat să voteze PNL dacă vrea ca peticul de autostradă să devină ditamai autostrada.
La această acțiune electorală, altfel ieftină, a participat și Klaus Iohannis.
Și nu în postura de președinte al României, invitat de premier să ia o gură de realitate, ci în postura de afiș electoral al PNL. Inutil să mai reamintim că astfel Klaus Iohannis a încălcat Constituția. E ca și cum ai atrage atenția unui criminal în serie, după ce și-a ștrangulat a zecea victimă, că a comis o crimă.
Ca lătrău electoral al PNL Klaus Iohannis a trebuit să țină un discurs. Un om politic normal, chiar și la nivel de primar de cătun, făcea cîțiva pași de protocol pe petecul inaugurat, după care zicea ceva adecvat momentului. Cereau asta nu numai procedurile de demnitar în deplasare, dar și bunul simț. Ei bine, Klaus Iohannis a ținut un ditamai discursul. Și nu oarecum, ci de la pupitrul prezidențial.
Așezat în mijlocul drumului. I l-or fi adus de la București, ca pe un coșciug, cu șefa de protocol, legendara Delia Dinu, stînd lîngă el cernită protocolar, sau i-au confecționat unul la fața locului? Indiferent de răspuns, ca și imaginea lui Klaus Iohannis la pupitru în fața Arcului de Triumf, cea cu pupitru în pustietate, întrece orice imaginație în materie de grotesc. Doar Hașek ar mai fi putut inventa atîta solemnitate de bășică goală.
E de rîs, spun mulți.
E de plîns, zic eu.
Afacerea cu pupitru trădează o schizofrenie a puterii prezentă deocamdată în ticuri de protocol, precum cel de a nu vorbi decît de la pupitrul prezidențial, gata să se manifeste în decizii paranoice după alegerile din 6 decembrie 2020.
Ca și în cazul scenei de la Arcul de Triumf Klaus Iohannis se crede situat mult deasupra omului pur și simplu. Mai ales după victoria asupra amărâtei de Viorica Dăncilă el a început să sufere de sindromul Ceaușescu. Acest sindrom constă în părerea ieșită din comun despre tine însuți, în credința că nu ești precum ceilalți oameni, din carne și păr, că nu transpiri, sau dacă se întîmplă asta transpiri direct parfum Channel, că nu caști, ci cînți la flaut fără a duce mîna la gură. Cum să vorbească Klaus Iohannis Națiunii altfel decît de la pupitrul prezidențial? Vorbesc pur și simplu doar oamenii obișnuiți. Cei care-i plătesc prin impozite și taxe alintările de lux.
La ferma Caillou din Genappe, unde Napoleon a stat în noaptea dinaintea bătăliei de la Waterloo, poate fi văzut și azi patul în care a dormit Împăratul. E un pat de campanie, ușor de strîns și de cărat.
Dacă în locul lui Napoleon ar fi fost Klaus Iohannis al nostru acesta din urmă ar fi pus să-i fie cărat în drumul către Waterloo patul din Palatul Fontainebleau. Cum să doarmă ditamai președintele României într-un simplu pat de campanie?”, conform cristoiublog.ro.
Citește și:
EXCLUSIV De ce a fost decorată asistenta lui Marcel Vela: Se află în spatele campaniilor majore desfășurate pe timp de pandemie
