Tudor Gheorghe a fost atacat dur, după ce Televiziunea Română a difuzat de ziua fostului dictator Nicolae Ceaușescu, pe 26 ianuarie, concertul „Degeaba 30”, care a avut loc, de fapt, în zilele de 21 și 22 decembrie 2019.
Practic, celebrul bard a fost acuzat că face propagandă comunistă de către Caramitru Jr., fost consilier al lui Barna, și de către fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu.
Totuși, dacă ascultăm concertul lui Tudor Gheorghe, realizăm că el promovează doar spiritul românesc, ba chiar mai mult, că îi respectă enorm pe cei care au murit la Revoluție.
Marele artist spune că „LAS RUȘINAT CAPUL ÎN JOS ȘI TAC”, atunci când e întrebat de unul dintre „Eroii Revoluției Române” cum a murit și de ce. De aici înțelegeți dumneavostră, domnilor contestatari, că face propagandă comunistă?
„Eroii Revoluției Române putrezesc în București, într-un cimitir protocolar, păziți de soldați, de parcă ne-ar fi teamă să nu iasă afară. E și asta o idee. Dacă ies toți într-o noapte și se apucă să povestească cum a fost, de fapt: cine a fost pe lângă ei zilele alea, cine i-a îndrumat, cine a tras… În țară sunt mai liniștiți că n-au atâta marmură pe ei, dar mai ies, din când în când, și povestesc. La mine vine unul mereu și mă-întreabă cum a murit el și de ce. Ce să-i spun? Las rușinat capul în jos și tac. El mă privește lung și dureros de greu. Până la urmă, îl rog să mă ierte, să ne ierte, precum și noi greșim greșiților noștri, acum și-n veacul vecilor. Amin!”, afirmă Tudor Gheorghe, în cadrul concertului de la final de 2019.
„Se pare că ne-am rătăcit de tot și nu mai știm pe unde e ieșirea, cu sângele neînchegat pe bot și ei ne așteaptă să ne pierdem firea. Și noi parcă mai licărim un pic, parcă mai scânteiem o nerăbdare și ne-ncropim din arce de nimic, și ne-ntrupăm din semne de întrebare. Mai goi ca niciodată, străvezii, prin noi trec azi luminile durerii și rugăciunile ne sunt târzii, și-i prea departe ziua Învierii. Alunecăm pe flori de iriși, beți, înmiresmând cu spaime dimineața în care răsăritul altei vieți nu risipește negura și ceața, că e plină țara de căpușe, de lipitori și de guzgani, de fel de fel de rozătoare puse să toace nervi și bani. Cum de se nimeriră, Doamne, toate deodată, la un loc, ca un blestem căzut pe capul sărmanului fără noroc. Când să ieșim la drumul mare și să ne ștergem de noroi, să fim curați și drepți, și liberi, se pune șaua iar pe noi. Și tot mai slabi, și tot mai singuri, cu ochii scoși de spaime plini, orbecăim prin casa noastră, de parc-am fi printre străini. Nu mai sperăm nimic. Degeaba visăm la ziua aceea, când cohorte vesele de îngeri veni vor către noi, cântând, trimise a nu știu câta oară să mai deratizeze un pic țara din care se ia totul și nu se pune în loc nimic” – Și ce e greșit aici? Oare nu ăsta e adevărul? Oare nu e sentimentul pe care îl trăiește națiunea română?
Tudor Gheorghe continuă: „Am ieșit, târându-ne, convinși că, odată ce-am ieșit afară, nu ne mai lăsăm vreodată prinși, nu ne păcălim a doua oară. Deși ochii sunt încă neînvățați cu lumina crudă a libertății, orbi de-am fi, nu doar înlăcrimați, am vedea cine sunt vinovații. Dar încep să cred că ne lăsăm duși cu vorba și înșelați pe față, fiindcă nu mai știm nici noi ce vrem. Ne e silă, ne e frică, ne e greață. Și când ne-a fost bine, ne-a fost rău, nu ne-am bucurat prea mult de viață. Ne-am târât ca șerpii prin dudău și ne-am descurcat ca orbii în ceață. Ne văităm că n-am avut noroc, că dușmanii ne sunt prea aproape, că ne-au trecut prin sabie și foc, dar puțini au vrut să vrea să scape. Ne-a fost mai comod să stăm plecați și să ne lăsăm în voia sorții. Ne-a plăcut să stăm îngenuncheați, să ne smiorcăim în fața morții. De asta lâncezim, de asta băltim. Cu mătasea broaștei cuveltură și cu chitea mare de pelin, ce ne cresc mereu din ochi, din gură, așteptăm să vină cine-o fi. Din mocirlă să ne tragă afară, să ne spună că-ntr-o bună zi s-ar putea să mai avem și-o țară”.
Ce e fals în cele spuse anterior de Tudor Gheorghe?
E adevărat, în schimb, că a atacat UE, #Rezist și pe procurori. Așa, și? E opinia domniei sale. Oare nu trăim în democrație, oare nu asta e sămânța democrației, fiecare să-și poată exprima liber opinia?
Sau vrem democrație doar atunci când părerile celorlalți sunt identice cu ale noastre. În rest, nu le acceptăm. Păi, ăsta e comunism pur, domnilor! Asta e propagandă comunistă, nu ce a făcut Tudor Gheorghe.
Puteați să spuneți că Tudor Gheorghe face propagandă naționalistă, patriotică, dar în niciun caz comunistă.
Dar ce pretenții să ai de la o persoană care nu suportă baroni (n.m. – ceea ce nu e un lucru negativ), dar devine orb când aude de Teatrul Național?
Închei cu o cuvântare care îi aparține tot lui Tudor Gheorghe: „Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii. N-ai cum să-l lepezi de pe tine. Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe grinzi de suflet vechi şi de credinţă. Aud şi văd, citesc şi tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de ruşine c-am fost dac şi c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbă a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi răstigneşte poezia”.
Eugen DINU
