Sistemul de pensii din Italia a devenit subiectul unor critici din ce în ce mai dure din cauza unor situații care par absurde. Un studiu recent arată că există cazuri în care persoanele care nu au lucrat niciodată și nu au cotizat la sistemul de asigurări sociale primesc o pensie mai mare decât unii dintre cei care au muncit zeci de ani. Cuantumul minim garantat de stat, cunoscut sub denumirea de assegno sociale, este de 768 de euro pe lună. Această sumă depășește, în anumite cazuri, pensia celor care au plătit contribuții toată viața.
Cum funcționează sistemul italian
Italia are un sistem de pensii mixt, care combină contributivitatea cu asistența socială. Cei care au lucrat legal și au plătit contribuții primesc pensie pe baza anilor lucrați și a salariului câștigat. În același timp, statul garantează un venit minim pentru persoanele vârstnice fără resurse, indiferent de istoricul lor de muncă. Acest ajutor social, numit assegno sociale, este acordat celor care au peste 67 de ani și care nu au alte venituri.
Problema apare atunci când cei care au cotizat puțin, pe salarii mici, ies la pensie cu o sumă mai mică decât assegno sociale. De exemplu, un muncitor care a lucrat 20 de ani pe salariul minim și a cotizat conform legii poate primi o pensie de 600-700 de euro. În același timp, o persoană care nu a lucrat deloc primește 768 de euro. Această inversare a raportului dintre contribuție și beneficiu este percepută ca o nedreptate de către cei care au muncit.
De ce există această anomalie
Cauza principală este structura sistemului contributiv italian, care a fost reformat de mai multe ori. Trecerea de la sistemul bazat pe venituri la cel bazat pe contribuții a dus la scăderea pensiilor pentru generațiile de mijloc. Cei care au intrat pe piața muncii în anii 1990 și 2000 au acumulat contribuții insuficiente pentru o pensie decentă. În același timp, costul vieții a crescut, iar 600 de euro pe lună sunt insuficienți pentru un trai normal.
Statul italian a introdus assegno sociale ca măsură de combatere a sărăciei învârstnice. Scopul era să asigure un trai decent pentru toți bătrânii, nu doar pentru cei cu stagiu complet. Cu toate acestea, efectul secundar a fost crearea unei inechități. Cei care au muncit se simt pedepsiți, întrucât efortul lor nu este răsplătit corespunzător. Această situație generează frustrare și demotivare.
Reacțiile cetățenilor
În Italia, reacțiile sunt intense. Sindicatele cer recalibrarea sistemului, astfel încât cei care au cotizat să primească întotdeauna mai mult decât cei care nu au făcut-o. Pensionarii organizați în asociații de categorie protestează frecvent, cerând echitate. Tinerii, la rândul lor, se plâng că văd cum sistemul pe care-șl finanțează nu le va oferi un venit decent la bătrânețe.
Presa italiană a relatat numeroase cazuri concrete. Un pensionar din Napoli, care a lucrat 35 de ani ca zilier, primește 650 de euro pensie. Vecina sa, care nu a lucrat niciodată, primește 768 de euro din assegno sociale. Povestea a devenit virală și a alimentat dezbaterile naționale. Politicienii sunt acum presați să găsească o soluție care să repare această anomalie.
Ce propun experții
Economiștii propun mai multe soluții. Una dintre ele este creșterea pensiilor minime contributive la nivelul assegno sociale. Astfel, nimeni care a muncit nu ar mai primi mai puțin decât cei care nu au făcut-o. O altă propunere este reducerea assegno sociale pentru cei care au avut posibilitatea să lucreze dar nu au făcut-o. Această măsură este însă controversată, deoarece distincția dintre cei care nu au putut lucra și cei care nu au vrut este greu de făcut.
O altă direcție de reformă vizează stimularea muncii declarate. Mulți italieni, înspecial în sud, lucrează la negru, ceea ce înseamnă că nu acumulează ani de cotizare. Statul ar trebui să combată munca nedeclarată și să ofere stimulente pentru angajarea legală. Fără o bază de contribuabili suficient de largă, sistemul de pensii rămâne nesustenabil.
Comparația cu România
Și România se confruntă cu probleme similare, deși la o altă scară. Pensia minimă garantată de stat este de aproximativ 600 de lei, mult sub pensia medie. Cei care au muncit puțin primesc sume mici, dar rareori sub nivelul ajutorului social. Cu toate acestea, disproporția dintre pensiile speciale ale demnitarilor și pensiile de bază ale muncitorilor este similară ca natură cu cea din Italia. În ambele țări, sistemul creează senzația că munca cinstită nu este suficient răsplătită.
Experiența Italiei ar trebui să fie un avertisment pentru România. Reformele sistemului de pensii trebuie făcute cu grijă, astfel încât să nu se ajungă la situații absurde. Echitatea între cei care au cotizat și cei care au nevoie de ajutor social este esențială pentru coeziunea societății.
Perspective
Situația pensiilor din Italia este un simptom al unui sistem aflat în criză. Populația învârstită, natalitatea scăzută și piața muncii fragmentată pun presiune uriașă pe bugetul de pensii. Anomalia prin care cei care nu au muncit primesc mai mult decât cei care au cotizat este profund nedreaptă și trebuie corectată. Cătă vreme statul nu găsește o formulă echitabilă, nemulțumirea va crește, iar încrederea în sistemul public se va eroda. Pensia trebuie să fie mai întâi un drept câștigat prin muncă, și apoi un ajutor social.
