sursa foto:  hotnews.ro

România si-a achitat facturile pe datorie, la un preţ pe care îl vom plăti cu toţii. Printr-un gest de eroism falimentar!

Am asistat cu toţii la un circ spectaculos prin care ni s-a arătat faptul că foştii guvernanţi au înregistrat restanţe mari la plata rambursărilor de TVA, la plata concediilor medicale, la câte şi mai câte şi cum este momentul ca aceste restanţe să fie achitate.

Regula economică a restanţelor statului de până atunci, fiind aceeaşi ca şi la privat, adică se plătesc  restanţele pe măsura existenţei resurselor financiare, respectiv a încasării unor venituri. Nu şmecherii cu deficitul cum în mod fals au fost invocate ci pur şi simplu pentru a nu plati facturi pe datorie.

Spectacol, isterie, acuze şi un mare tam-tam.

Numai că, la finalul acestui spectacol a venit rezolvarea situaţiei: Guvernul actual s-a împrumutat să platească restanţele.

Nu a avut banii necesari in buget, fapt dovedit şi la rectificarea din noiembrie 2019, când au fost tăiate venituri de peste 16 miliarde lei şi a început să împrumute ca să platească facturile restante.

Despre acest lucru, nu a mai existat nici o vorba. Nici un circ, nici o explicaţie ştiinţifico-fantastică, nici “pâs” nu au zis guvernanţii că au rostogolit de fapt datoria, transformând-o din datorie sectorială, internă, care nu aducea costuri asupra bugetului de stat, în datorie publică, naţională purtătoare de dobânzi, platibilă de noi toţi în viitor.

Ca să vă explic simplu, guvernul nu a mai colectat veniturile care i se cuveneau, potrivit prevederilor Codului Fiscal, pentru a plati datoriile sectoriale (pentru a realiza cheltuielile bugetate), a tăiat aceste venituri şi s-a împrumutat pentru a plati datoriile.

Rezultatul a fost că imprumuturile lunare s-au dublat, iar plusul de dobanzi adăugate ca şi costuri ale statului a fost de peste 700 milioane lei.

Pusă în oglindă această practică, cu practica privată, aş dori să îmi arate onor guvernul, câte firme din mediul privat se împrumută pentru a-şi plăti datoriile restante faţă de stat. Posibil să existe, dar la cum arata arieratele şi datoriile faţă de bugetul general consolidat, cu siguranţă nu avem de-a face cu o practică. Datoriile mediului privat sunt de câteva zeci de miliarde euro faţă de bugetul general consolidat al statului  şi includ aici, în acest calcul, şi companiile de stat, care sunt persoane juridice de drept privat.

Deci, nu am avut nici un act de eroism, am asistat doar la împovărarea statului cu noi împrumuturi, în contextul în care, cei care au condus şi conduc statul au lăsat colectarea de venituri fiscale deoparte şi au lăsat evaziunea fiscală să zburde.

Să traduc altfel, pentru 2-300 de companii care aveau de încasat bani de la stat, a fost îndatorata o ţara cu peste 19 milioane de cetateni şi peste 700 mii de companii.

Dar efectele au fost multiple: creşterea deficitului a condus la creşterea dobânzilor la titlurile de stat, acestea ajungând şi la 4,75% de la 4,10% pe termen lung, dar s-a creat şi o presiune speculativă pe cursul valutar, presiune dată de neîncrederea investiturilor care au văzut cum creşte costul de finanţare al statului.

Costul pentru a menţine cursul valutar la un nivel stabil a fost de peste 2 miliarde de euro din rezerva Bancii Naţionale a României.

Mai mult, analizele facute de specialişti au arătat că facturile acestea mult trâmbiţate de domnul Cîţu, au afectat bufferul de trezorerie care a scăzut cu 1,3 miliarde euro. Buffer care a fost construit pe dobânzi de 0,2%.

Realimentarea sa din împrumuturi se face la dobânzi substantial ridicate.

Nu în ultimul rând, plata facturilor restante a crescut inflaţia cu 0,8 puncte procentuale în ultimele două luni ale anului, pe fondul excesului de lichiditate.

Adunăm şi vedem costul real al circului?

S-au achitat facturi de 8 miliarde lei în ultimele doua luni ale anului 2019.

Costul acestei aventuri este de 700 milioane lei, dobânzi, 2 miliarde euro (9,54 miliarde lei) rezerva BNR, 1,3 miliarde euro (6,2 miliarde lei) buffer.  Total cost = 16,44 miliarde lei.

Dacă vă uitati la cifra este exact contravaloarea veniturilor fiscale tăiate la rectificare. Stiu că pentru mulţi este complicat, dar economia să ştiţi că nu minte şi nici nu iartă.

Iar aventura continuă. Ne pregătim să împrumutăm peste 18 miliarde euro în 2020.

Astăzi au apărut date potrivit cărora ne împrumutăm de 14 ori mai scump decât Bulgaria, dublu faţă de Polonia si Ungaria şi triplu faţă de Grecia.

Şi ne împrumutăm să platim facturi, nefiind în stare să încasăm factura fiscală. Acesta nu poate fi profesionalism ci pur si simplu este un amatorism economic.

Eu nu voi acuza, cum a facut-o actualul ministru de finanţe că ne împrumtăm ca să platim facturi unor firme de partid. Nici nu mă intresează.

Eu constat că ne împrumutăm prost şi că această metodă este una falimentară în orice economie din lume.

Împrumuturile, în orice economie din lume, se fac pentru investiţii nu pentru cheltuieli de consum cum facem noi, iar pentru cine nu stie rambursarea de TVA sau plata concediilor medicale restante nu intra în vecii vecilor în categoria cheltuielilor de investiţii.

Sunt profund dezamagit de această abordare care ne costă.

Care vă costă şi pe dumneavoastră iar ceea ce mă enervează este că această abordare se prezintă ca faptă de eroism.

Eroismul de a vă băga falimentul în casă!

Autor : Adrian Câciu – analist economic

SHARE

COMENTEAZĂ

articole similare