Sabotorii de la muncă, cea mai mare problemă din birourile actuale. Nici HR-ul nu face față conflictelor

Autor: Neacșu Elena

Publicat: 01-08-2026 11:00

Article thumbnail

Sursă foto: Pexels

1 din 3 angajați români plănuiesc să plece din cauza mediului toxic

Un studiu realizat de MKOR în 2026, intitulat Employee Sentiment, arată că unul din trei angajați români intenționează să își schimbe locul de muncă în următoarele șase luni. Principalul motiv nu este salariul, ci mediul de lucru toxic, generat de colegi care practică activ sabotajul profesional. Acest fenomen, cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de workplace sabotage, include comportamente precum ascunderea de informații, bârfele care subminează reputația, refuzul de a colabora și manipularea subtilă, inclusiv gaslighting. Specialiștii în resurse umane susțin că astfel de comportamente au devenit cea mai mare problemă din birourile actuale, depășind chiar și stresul legat de volumul de muncă.

Conform articolelor publicate pe LinkedIn de specialiști în HR, sabotajul la locul de muncă prosperă în medii unde oamenii se simt nesiguri, invizibili sau prinși într-un joc cu sumă nulă. Cercetările citate, realizate de Whitaker & Levy (2019) și Bridgman et al. (2020), demonstrează că aceste comportamente toxice afectează direct angajamentul, încrederea și productivitatea. Într-un studiu de caz publicat pe Prezi, s-a analizat un depozit cu 90 de angajați unde competiția pentru o promovare a degenerat în sabotaj între doi colegi, afectând operațiunile și relațiile din întreaga echipă. Astfel de situații nu sunt rare în România, unde ierarhiile sunt adesea rigide, iar competiția pentru funcții este acerbă.

Cum recunoști un coleg toxic în birou

Semnele unui coleg toxic sunt aproape universale în literatura de specialitate și au fost sintetizate și în articolele publicate pe LinkedIn de consultanți români în resurse umane. Acestea includ negativism constant, victimizare permanentă, bârfe care subminează reputații, lipsa asumării greșelilor și manipulare subtilă. Un angajat toxic nu este doar un coleg dificil sau care are o zi proastă, ci creează un tipar de comportament distructiv care se manifestă sistematic. El poate prelua meritele muncii altora, poate răspândi zvonuri pentru a slăbi poziția unui coleg sau poate refuza să partajeze resurse esențiale pentru finalizarea unui proiect.

Impactul asupra echipei este devastator. Productivitatea scade, absenteismul crește, iar colaborarea devine imposibilă. Un articol publicat de Revista Cariere subliniază că angajații toxici influențează negativ performanța întregii echipe, diminuează moralul colegilor și pot provoca demisii în masă. În birourile românești, unde cultura organizațională este încă în curs de modernizare, toleranța față de astfel de comportamente este adesea ridicată. Mulți manageri preferă să ignore conflictul, sperând că se va rezolva de la sine, ceea ce duce la escaladarea situației.

De ce HR-ul nu face față conflictelor

Departamentele de resurse umane sunt adesea criticate pentru pasivitate în gestionarea conflictelor. Totuși, specialiștii din domeniu explică că ceea ce angajații percep ca inactivitate este, de fapt, un proces meticulos și lent. Un articol publicat pe LinkedIn de o specialistă în HR descrie situația ca pe o partidă de șah: HR-ul nu poate acționa impulsiv, bazat pe emoție sau pe o singură plângere, deoarece o concediere nejustificată poate avea consecințe legale devastatoare pentru companie. Procedurile impun colectarea de probe, audieri, avertismente scrise și termene de îmbunătățire, proces care poate dura luni de zile.

În România, legislația muncii protejează angajatul, iar concedierea pentru motive disciplinare trebuie perfect documentată. Mulți manageri de HR se tem de procesele de contencios administrativ, care sunt frecvente și costisitoare. Astfel, un angajat toxic poate continua să își desfășoare activitatea luni de zile, subminând moralul echipei, în timp ce HR-ul strânge dosarul pentru o eventuală despărțire legală. Această întârziere este resimțită acut de colegii afectați, care interpretează inacțiția ca pe o formă de complicitate.

Costurile economice ale sabotajului la locul de muncă

Sabotajul profesional nu este doar o problemă de climat organizațional, ci și una financiară. Pierderea de productivitate generată de conflictele interne se traduce în termene ratate, calitate scăzută a serviciilor și clienți nemulțumiți. Studiile internaționale citate de specialiști estimează că un angajat toxic poate costa o companie echivalentul a mii de euro anual, doar prin timpul pierdut cu gestionarea conflictelor și repararea erorilor. În România, unde multe companii funcționează la marje strânse, aceste pierderi pot fi decisive pentru profitabilitate.

În plus, costul recrutării și instruirii unui nou angajat este semnificativ. Când un coleg bun pleacă din cauza unui mediu toxic, compania pierde know-how, relații cu clienți și stabilitate de echipă. Studiul MKOR arată că majorările salariale s-au înjumătățit în 2026, moralul echipelor a atins un minim istoric, iar intenția de plecare este în creștere. Toți acești factori creează un cerc vicios: plecările creează presiune pe cei rămași, stresul crește, productivitatea scade, iar mediul devine și mai toxic.

Soluții pentru combaterea sabotajului profesional

Experții în resurse umane recomandă o abordare multiplă pentru a combate fenomenul. Primul pas este stabilirea unor reguli clare de conduită, comunicate explicit tuturor angajaților. Companiile trebuie să definească ce înseamnă comportament toxic și care sunt consecințele. Al doilea pas este crearea unui canal sigur de raportare, unde angajații să poată semnala probleme fără teama de represalii. Anonimatul și protecția martorului sunt esențiale.

Un alt element cheie este formarea managerilor în gestionarea conflictelor. Mulți șefi de echipă din România sunt promovați pe baza competențelor tehnice, nu a celor de leadership. Ei au nevoie de training pentru a recunoaște semnele timpurii ale sabotajului și pentru a interveni constructiv. În cele din urmă, companiile ar trebui să măsoare periodic climatul organizațional prin sondaje anonime și să ia măsuri concrete acolo unde indicatorii sunt în zona roșie. Fără o implicare reală a conducerii, nici HR-ul, nici angajații nu pot singuri schimba cultura unei organizații.

Surse: mkor.ro, ro.linkedin.com, revistacariere.ro, prezi.com, adevarul.ro, doctorulzilei.ro

Urmărește-ne pe social media
Facebook IconYouTube IconTikTok Icon
Google News
Trending
Articole Similare
Parteneri