Un salariat care demisionează nu trebuie să rămână automat încă 20 sau 45 de zile lucrătoare la serviciu. Acestea sunt limite maxime ale preavizului, în funcție de postul ocupat, iar durata concretă rezultă din regulile contractuale aplicabile. Există și situații în care contractul poate înceta fără preaviz, însă nu toate depind exclusiv de voința angajatului.
Durata preavizului nu este aceeași pentru toți
Pentru funcțiile de execuție, termenul nu poate depăși 20 de zile lucrătoare. Pentru funcțiile de conducere, plafonul este de 45 de zile lucrătoare. Distincția contează atunci când salariatul își organizează plecarea sau stabilește data la care poate începe un alt serviciu. Limita legală nu îi permite angajatorului să prelungească unilateral un termen contractual mai scurt până la maximum.
Dacă termenul aplicabil este de 15 zile lucrătoare, acesta este reperul de la care pornește discuția, nu plafonul de 20 de zile. Calculul trebuie făcut în zile lucrătoare, nu prin simpla numărare a zilelor din calendar. Pentru programul obișnuit de lucru, zilele de repaus și sărbătorile legale nu se confundă cu zilele în care se efectuează preavizul.
Neîndeplinirea obligațiilor contractuale permite demisia fără preaviz
Una dintre excepțiile importante privește angajatorul care nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă. În această situație, salariatul poate demisiona fără preaviz. Neplata salariului la termen este exemplul relevant pentru o obligație esențială a angajatorului. Regula nu trebuie însă extinsă automat la orice nemulțumire personală sau la orice neînțelegere cu superiorul.
Pentru cel care invocă această excepție este important să poată arăta obligația contractuală încălcată și situația concretă. Contractul, documentele privind plata și comunicările cu angajatorul pot clarifica împrejurările. O simplă intenție de a pleca mai repede pentru un alt loc de muncă nu reprezintă, prin ea însăși, neîndeplinirea obligațiilor de către firmă și nu înlocuiește temeiul necesar plecării fără preaviz.
În perioada de probă există o procedură distinctă
Contractul poate înceta fără preaviz în perioada de probă, prin notificare scrisă. Salariatul nu trebuie să își motiveze decizia și nici să obțină aprobarea angajatorului. Această posibilitate este diferită de demisia obișnuită urmată de executarea unui termen contractual. Verificarea perioadei de probă din documentele de angajare este, așadar, primul pas pentru stabilirea procedurii potrivite.
Regula funcționează în ambele sensuri: și angajatorul poate înceta contractul în condițiile acestei proceduri, fără preaviz și fără motivarea notificării. Cerința comunicării în scris rămâne importantă. O discuție verbală despre plecare nu oferă aceeași claritate asupra intenției și datei încetării ca un document transmis și păstrat de persoana care îl comunică.
Când este necesar acordul angajatorului
După o demisie, angajatorul poate renunța la preaviz în întregime sau numai pentru o parte din perioadă. Angajatul poate cere această soluție, dar nu poate considera cererea acceptată doar fiindcă a transmis-o. De exemplu, dorința de a încheia activitatea înainte de expirarea termenului trebuie separată de confirmarea efectivă că firma renunță la zilele rămase.
O altă cale este încetarea contractului prin acordul părților, la o dată stabilită împreună. Aceasta nu este aceeași procedură cu demisia și presupune acceptarea ambelor părți. Diferența este practică: demisia nu poate fi refuzată, în timp ce propunerea de încetare prin acord poate să nu fie acceptată. Niciuna dintre aceste variante nu trebuie lăsată la nivelul unei presupuneri.
Demisia se comunică, nu se aprobă
Angajatorul nu poate bloca demisia refuzând să fie de acord cu plecarea. Salariatul o comunică în scris și nu este obligat să explice motivul deciziei. Dacă înregistrarea documentului este refuzată, transmiterea printr-un mijloc care permite dovedirea comunicării, precum scrisoarea recomandată sau poșta electronică, poate fi importantă pentru stabilirea momentului în care angajatorul a fost anunțat.
În lipsa unei excepții aplicabile ori a renunțării angajatorului la termen, activitatea continuă până la încheierea preavizului. Absențele fără justificare pot fi tratate ca nemotivate și pot avea consecințe disciplinare. Salariatul trebuie să distingă dreptul de a demisiona de dreptul de a înceta imediat munca: primul nu depinde de aprobarea șefului, în timp ce al doilea are condiții precise.
Surse: DigiEconomic


















