Stelian Tănase: 'Securitatea? Numai ea avea puterea să distrugă un dosar. A fost Labiș lichidat de Securitate!?'

Scriitorul Stelian Tănase vorbește, într-o postare pe pagina de socializare, despre suspiciunile care planează în privința morții poetului Nicolae Labiș, decedat în decembrie 1956.

Stelian Tănase se întreabă ce s-a întâmplat cu dosarul morții sale și dacă fosta Securitate a contribuit la lichidarea lui Nicolae Labiș, decedat la doar 21 de ani.

„MOARTEA LUI LABIS

S-a nascut la 2 decembrie 1935 la Mălini, in nordul Moldovei. A murit la 22 decembrie 1956 pe un pat de spital. Avea doar 21 de ani. Asasinat? S-a sinucis? Accident? Împrejurarea rămîne pină azi o enigmă. Am cerut dosarul morții sale la arhiva SRI în urmă cu 30 de ani. Mi s-a dat o pagină, într-un carton gri. Am făcut aceeași încercare prin 2007-8 la CNSAS. Tot fără succes. Cineva mi-a spus o dată că ar fi văzut niște pagini. Ele trebuie să existe – măcar cele ale procesului intentat vatmanului. Miliția a făcut o anchetă și fiind un accident soldat cu victimă, l-a trimis în judecată. Exista depozițiile martorilor, fotografii, probe, măsurători. A fost un proces…Unde este dosarul acesta? A dispărut? Cine era interesat să îl ascundă? E de știut. Securitatea? Numai ea avea puterea să distrugă un dosar.

Despre Labiș s-a vorbit în mai multe procese politice și anchete la Securitate prin 1958-59. Unii dintre prietenii lui au fost arestați, interogați, judecați, închiși și eliberați în 1964 la amnistie. Subiectul anchetelor a fost legătura unor studenți și tineri scriitori cu Labiș pe fondul revoluției din Ungaria din toamna 1956. 1956 a fost și anul dispariției poetului. Împrejurările acelea sunt pînă azi neclarificate deși s-a vorbit mult despre moartea lui. Pare să existe cineva care a obscurizat urmele întregii afaceri. A fost Labiș lichidat de Securitate!? Asta este întrebarea cheie. Unii au scris și cărți despre dispariția lui. Zvonurile s-au înmulțit, versiunile diferă mult și merg de la asasinat la sinucidere, la un banal accident de tramvai, cu un bețiv căzut sub șine.

Cineva ii tradusese două poezii intr-o gazetă din Budapesta, ceea ce a alarmat oficialii de la București. Apoi erau rivalii din Școala de literatură. Unii au pozat chiar în prieteni în anii 60 cînd figura lui fusesere reabilitată. Nicolae Labis, speranța poeziei regimului comunist din anii ’50, a întors oare armele împotriva acestuia? A fost pedepsit pentru faptul că susținea ideile revoluției de la Budapesta? Că citea literatură interzisă, că scria în ultima vreme poezii protestatare ? Unde se ascunde adevărul? Era Labiș devotat regimului, poetul artei proletare ? Nu fusese oare un avîntat poet utecist?

Într-o zi rece de decembrie, doi bărbați se pare că l-au îmbrîncit sub roțile unui tramvai care între biserica și spitalul Colțea și Muzeul Sutzu. Cind s-a stins, cîteva zile mai tîrziu, pe 22 decembrie, la spital din str. Ion Mincu, Nicolae Labiș nu a avut lumînări la căpătîi, ci doi securiști. “ Îl interogau si atunci. În 1972 mi-a povestit Zaharia Stancu (zice Mircea Dinescu ) …în biroul lui somptuos: Să-ți spun ceva despre Labiș! Știi că a murit cu securiștii la căpătîi la spital? Doi stăteau la căpătîiul lui și el nu le-a spus ce voiau ei – cine i-a tradus cele două poezii care-i apăruseră atunci, in ’56, intr-o revista maghiară! Și știi cum a murit? Da, călcat de tramvai!

L-au împins puțin, tovarășe Dinescu, l-au împins puțin!”.

Ironia face, că acea noapte să fie prima în care tramvaiele circulau și după miezul nopții. “A fost dus imediat la Spitalul Colțea, dar fiind fără speranță de supraviețuire, nu au vrut să-l țină bolnav acolo. A ajuns apoi la Spitalul nr. 9, dar nici aici nu au vrut să-l țină. Într-un final a fost acceptat la Spitalul de pe strada Ion Mincu ", spune un martor.”, este mesajul lui Stelian Tănase.