Laura Codruța Kovesi și-a încheiat mandatul la conducerea Parchetului European, după o carieră în care a condus și Parchetul General, și Direcția Națională Anticorupție. Din 1 noiembrie 2026, conducerea instituției europene a fost preluată de procurorul german Andrés Ritter, fostul său adjunct. Finalul mandatului readuce în atenție conflictele instituționale, criticile și controversele care i-au însoțit activitatea, dar și hotărârile prin care unele dintre disputele respective au fost tranșate.
Numirile în funcții, între proceduri și confruntări politice
Kovesi a fost numită procuror general în octombrie 2006, de președintele Traian Băsescu, și a primit un al doilea mandat în 2009. În mai 2013 a ajuns la conducerea DNA, la propunerea formulată în timpul Guvernului Ponta. Numirea s-a produs într-un context de negocieri politice care a provocat tensiuni în alianța de guvernare de atunci.
Aceste împrejurări au alimentat, de-a lungul timpului, discuțiile despre relația dintre puterea politică și conducerea parchetelor. Susținerea unei numiri și criticile formulate ulterior de aceiași actori politici au făcut parte din disputa publică. Evaluarea activității procurorilor presupune însă și examinarea actelor instituționale și a rezultatelor judiciare, distinct de schimbările de poziție ale liderilor politici.
Teza de doctorat și rezultatul verificării academice
O controversă intens discutată a privit acuzațiile de plagiat referitoare la teza sa de doctorat. Subiectul a ajuns la Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. La 8 decembrie 2016, Consiliul general a decis că lucrarea nu constituie plagiat, hotărârea fiind adoptată cu 35 de voturi favorabile și o abținere.
A urmat o contestație, respinsă în ianuarie 2017. Împotriva acesteia au votat 32 de membri, unul a votat în favoarea ei, iar un alt membru s-a abținut. Acesta este rezultatul procedurii academice care trebuie alăturat acuzațiilor din dezbaterea publică. Kovesi și-a păstrat titlul de doctor, iar existența controversei nu poate fi prezentată ca echivalentul unei decizii de retragere a acestuia.
Colaborarea cu SRI și disputa asupra protocoalelor
Relația dintre parchete și Serviciul Român de Informații a devenit un alt punct major de conflict. Protocolul de colaborare încheiat în 2009, în perioada în care Kovesi era procuror general, a fost desecretizat în 2018. Criticii au invocat riscul amestecului serviciului în anchetele penale, în timp ce fosta șefă a parchetelor a susținut că rolul ofițerilor era unul tehnic.
Disputa a avut și o componentă constituțională, privind competențele instituțiilor implicate și efectele colaborării asupra dosarelor. La nivelul dezbaterii publice, aceasta a fost deseori transformată într-o acuzație generală privind independența anchetelor. Răspunderea personală și legalitatea probelor dintr-un anumit dosar sunt însă chestiuni care cer examinare individuală. O controversă instituțională nu stabilește, prin ea însăși, vinovăția penală a unei persoane.
Revocarea din 2018, punctul culminant al conflictului
În februarie 2018, ministrul Justiției, Tudorel Toader, a cerut revocarea șefei DNA, pe baza unui raport critic referitor la activitatea acesteia. Președintele Klaus Iohannis a refuzat inițial să dea curs solicitării. Conflictul a ajuns la Curtea Constituțională, iar decretul de revocare a fost semnat la 9 iulie 2018.
Înlăturarea din funcție a devenit unul dintre cele mai importante episoade ale confruntării privind justiția. Pentru Kovesi, disputa a continuat pe calea unei plângeri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Aceasta a contestat lipsa posibilității de a supune revocarea controlului unei instanțe și a susținut că încetarea mandatului era legată de opiniile exprimate asupra modificărilor legislative din domeniul judiciar.
Hotărârea CEDO, esențială pentru bilanțul revocării
La 5 mai 2020, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, în unanimitate, încălcarea dreptului de acces la o instanță și a libertății de exprimare. Hotărârea privea articolele 6 și 10 ale Convenției Europene a Drepturilor Omului. Prin urmare, prezentarea revocării doar prin prisma reproșurilor ministrului ar omite un rezultat juridic important, favorabil fostei șefe a DNA.
Guvernul României a decis să nu solicite retrimiterea cauzei la Marea Cameră, astfel încât hotărârea a devenit definitivă. Ministerul Afacerilor Externe a legat această decizie de importanța consolidării independenței procurorilor. Constatarea europeană privește drepturile încălcate în procedura revocării și nu reprezintă o evaluare globală a tuturor anchetelor desfășurate de DNA în mandatul său.
Mandatul european și conflictele privind funcționarea instituției
Kovesi a devenit prima procuroare-șefă a Parchetului European, mandatul său desfășurându-se între 2019 și 2026. Unul dintre conflictele instituționale din această perioadă a vizat întârzierea desemnării procurorilor europeni delegați din Slovenia. Ea a denunțat o ingerință în activitatea instituției, în timp ce guvernul sloven a contestat procedura de selecție. Procurorii delegați au fost numiți în noiembrie 2021.
Acest episod aparține disputelor privind organizarea și independența unui parchet european, nu unei constatări de vinovăție împotriva conducerii sale. Bilanțul carierei lui Kovesi reunește astfel situații foarte diferite: decizii administrative contestate, acuzații academice respinse și conflicte politice sau instituționale. Rezultatele verificărilor și hotărârile instanțelor sunt cele care permit delimitarea criticilor legitime de acuzațiile rămase simple afirmații publice.


















