Au lăsat Clujul și au făcut din zacuscă o afacere într-un sat sibian. Povestea din spatele celor 100 de borcane la un ceaun

Autor: Neacșu Elena

Publicat: 16-11-2026 16:30

Article thumbnail

Sursă foto: Magnific

O zacuscă servită oaspeților unei pensiuni a devenit punctul de plecare pentru Cămara 195, o afacere din Stejărișu, județul Sibiu. Diana Șchiau, fondatoarea proiectului, povestește că cererile de borcane pentru acasă au apărut înaintea unei strategii de vânzare. Cifrele despre producție, timpul de lucru și evoluția comenzilor sunt relatările sale dintr-un interviu, nu rezultate financiare verificate independent.

Mutarea a început în 2022

După aproape douăzeci de ani petrecuți în Cluj, Diana Șchiau și soțul ei s-au mutat în Agnita, orașul natal al acestuia. Ea spune că nu aveau atunci un plan pentru o afacere alimentară. Oportunitatea de a prelua pensiunea i-a adus la Stejărișu și a schimbat treptat direcția proiectului.

Potrivit fondatoarei, pensiunea și restaurantul au fost prima legătură concretă cu satul. Găteau pentru oaspeți, urmăreau reacțiile și adaptau meniurile, învățând din mers. Zacusca a intrat firesc în aceste mese, iar solicitările repetate de a cumpăra borcane au arătat că produsul putea avea clienți și dincolo de sejur.

Numărul de pe casă a devenit nume

Diana Șchiau explică faptul că locul este fosta casă parohială evanghelică, aflată în apropierea bisericii din sat. Numărul 195 este adresa casei, păstrată în numele produselor. Legătura cu locul nu a fost construită ulterior pentru promovare, ci a pornit de la spațiul unde familia primea deja oaspeți.

Produsele au o direcție comercială proprie, dar fondatoarea le descrie ca parte a unui proiect mai larg, alături de cazare, restaurant și experiențele din Valea Hârtibaciului. Borcanul este, în această poveste, o continuare a mesei gustate la pensiune: poate ajunge la cumpărători și atunci când aceștia nu mai sunt în sat.

Trei ore de fierbere, șase ore de lucru

Denumirea Zacusca de Trei Ore se referă, potrivit Dianei Șchiau, la fierberea propriu-zisă, calculată din momentul în care compoziția începe să clocotească. Nu descrie întregul proces de producție. Înainte sunt necesare alegerea, spălarea, pregătirea și coacerea legumelor, iar după fierbere urmează ambalarea, sterilizarea și etichetarea.

Fondatoarea estimează aproximativ șase ore de lucru pentru un ceaun și circa 100 de borcane obținute. Aceste valori nu trebuie transformate într-o producție zilnică garantată sau într-un calcul de profit. Ea subliniază că ritmul depinde și de oameni, spațiu, pregătirea ingredientelor și operațiunile care urmează după gătire.

Rețeta a fost ajustată în timp

Diana Șchiau spune că rețeta a trecut prin aproximativ patru ani de încercări și ajustări. Trecerea de la prepararea după gust la vânzarea repetată a presupus stabilirea gramajelor, timpilor și procedurilor. Cumpărătorul care revine așteaptă același produs, iar această constanță nu se obține numai prin păstrarea unei rețete în memorie.

În descrierea sa, metodele tradiționale sunt păstrate acolo unde influențează gustul, fără respingerea echipamentelor moderne. Un sistem de amestecare poate ajuta echipa să controleze procesul. Tot ea precizează că ingredientele locale sunt căutate când există calitatea și cantitatea necesare, fără a susține că toate materiile prime provin obligatoriu din imediata apropiere.

Comenzile nu rezolvă singure distribuția

Fondatoarea relatează că unii clienți au început să cumpere pentru familie și prieteni, iar cea mai mare comandă individuală de până atunci a fost de 300 de borcane. Este un exemplu despre cererea întâlnită de echipă, nu un indicator suficient pentru dimensiunea anuală a afacerii sau pentru rentabilitate.

Ea consideră că recomandările oaspeților au o limită atunci când un producător vrea să ajungă la cumpărători din alte zone. Colaborarea cu platforma Hambar este prezentată ca o cale de distribuție, nu ca o garanție a succesului. Extinderea vânzărilor cere, în același timp, capacitate de producție și produse care pot fi livrate consecvent.

Ce poate rămâne în comunitate

În privința prețului, Diana Șchiau pune accentul pe succesiunea operațiunilor și pe limitele producției mici. Ea nu prezintă eticheta de produs artizanal ca justificare suficientă pentru orice sumă. Explicația sa este legată de muncă și organizare, fără a furniza un profit net pentru fiecare borcan vândut.

Perioada intensă este, spune Diana Șchiau, între august și noiembrie, în funcție de legumele disponibile. Atunci caută personal sezonier în sat și în împrejurimi. Pentru dezvoltarea altor conserve, ea menționează inclusiv măceșe culese local. Sunt direcții prin care proiectul încearcă să lege vânzarea produselor de venituri pentru oamenii locului, fără ca interviul să cuantifice impactul economic total.

Surse: G4Food.

Urmărește-ne pe social media
Facebook IconYouTube IconTikTok Icon
Google News
Articole Similare
Parteneri