Nivelul de trai din regiunile predominant urbane ale României se situează peste media UE este concluzia analizei făcută de cursdeguvernare.ro, pe baza datelor definitive ale valorilor PIB din ultimii ani puse la dispoziție de Eurostat, analiză care oferă o surpriză de proporții pentru noi, românii.
România figurează ca fiind peste media europeană a nivelului de trai din zonele preponderent urbane și depășește la acest indicator mari puteri economice ale continentului precum Italia sau Marea Britanie. Spania apare la șase locuri în urma noastră cu un PIB/locuitor mai redus cu peste 20% iar Polonia figurează de-abia pe locul cinci din coadă, fiind cu aproape 25% sub țara noastră.
Deși concluzia pare surprinzătoare, explicația acesteia este extrem de simplă. Diferența dintre urban și rural e de 34%, față de 5% în Germania. În UK cei de la țară trăiesc mai bine decât cei de la oraș.
Concentrarea excesivă a dezvoltării în anumite centre (de regulă, capitalele statelor ceva mai puțin dezvoltate din top), diferențele considerabile dintre urban și rural constituite în teritoriu, prețurile mult mai reduse, toate au contribuit la ajungerea în această situație.
Aici ne situăm (din păcate), pe primul loc la decalajul acestor indicatori între sat și marile orașe, înaintea Bulgariei și cu un procentaj superior țărilor baltice ca grad de concentrare a bogăției la nivel individual în marile orașe.
Dacă România are o diferență de circa 34% între marile orașe și zonele rurale ( circa 43% în primele și doar 9% în cele din urmă), țări precum Austria sau Germania se încadrează în mai puțin de 5%.
De altfel, fapt semnificativ pentru dezvoltarea echilibrată a unei clase mijlocii, doar în aceste țări nivelul de trai este practic același în orașele mai mici, cu periferiile lor, și în orașele mai mari.
De remarcat și situația specială a Marii Britanii, țară aflată într-o situație specială și într-un tip de postindustrializare pronunțată ce a determinat o inversare greu de conceput pentru români. Adică proporția celor cu venituri mai mari față de media națională este mai ridicată în zona rurală și nu în marile orașe.
România nu este însă un caz singular. Din fostul bloc estic, mult înaintea țării noastre, apar Slovacia (locul 2, după campioana regiunilor predominant urbane Irlanda) și Ungaria.
Sursa: cursdeguvernare.ro
Eurostat a luat în acest scop drept referință un indicator de bunăstare constând în proporția celor care ating sau depășesc 150% din media națională a venitului pe locuitor după trei categorii de nivel de urbanizare (zone rurale, orașe și suburbii, mari orașe).
Politicile de ștergere a diferențelor dintre sat și oraș, precum și dintre orașele mici și orașele mari (sau, mai exact lipsa lor) din ultimii ani ne-au adus în această poziție bizară, care explică de ce percepția noastră atunci când călătorim în străinătate ( de regulă în zone urbane) sau ne petrecem timpul în mediul rural diferă destul de mult de datele generale.
Datele Eurostat se constituie într-un semnal de alarmă pentru coeziunea socială și ne arată cât de departe suntem de uzanțele în materie. Uzanțe care nu țineau de sloganurile socialiste de pe vremuri ci de necesități obiective valabile, după cum se vede, și în dezvoltarea capitalismului european.
România figurează în prima jumătate a celor 25 de țări pentru care au fost disponibile datele din perspectiva nivelului de trai al locuitorilor din zonele predominant urbane, calculat ca PIB/locuitor ajustat cu nivelul prețurilor din țara respectivă față de media europeană. Cele trei țări pentru care nu sunt oferite date sunt Cipru, Luxemburg și Slovenia.
Menționăm că această modalitate de lucru cu paritatea puterilor de cumpărare standard ( PPS) este utilizată curent în practica statistică tocmai pentru a asigura comparabilitatea datelor la nivel internațional
De asemeni, precizăm că, potrivit definiției oferite de Eurostat, regiunile predominant urbane sunt acele regiuni ale unei țări în care populația rurală reprezintă mai puțin de 20% din totalul populației.
