Un studiu publicat recent de cercetătorii de la Universitatea Stanford din Statele Unite ale Americii aduce o descoperire care ar putea rescrie capitole întreagi din manualele de neuroștiință. Potrivit constatărilor lor, creierul uman nu este un organ unitar, ci rezultatul fuziunii a două sisteme nervoase distincte, cu origini și funcții diferite. Această teorie revolutionează percepția noastră despre evoluția creierului și despre modul în care funcțiile cognitive superioare coexistă cu cele vitale, precum respirația și bătăile inimii.
Două creiere într-unul singur
Echipa condusă de doctorul în științe Kyle Loh, conferențiar în biologia dezvoltării, a reușit să demonstreze că partea anterioară a creierului provine dintr-o celulă progenitoare complet diferită de cea a părții posterioare. „Am demonstrat pentru prima dată că partea anterioară a creierului provine dintr-o celulă progenitoare complet diferită de cea a părții posterioare a creierului”, a declarat cercetătorul în cadrul unei conferințe de presă organizate de Stanford Medicine. Partea anterioară, mai nouă din punct de vedere evolutiv, este responsabilă de gândirea abstractă, limbaj, creativitate și emoții complexe. Partea posterioară, mai primitivă, controlează funcțiile autonome esențiale pentru supraviețuire.
Cum au făcut descoperirea
Cercetătorii au studiat embrioni de șoarece aflați în diferite stadii de dezvoltare și au identificat două populații distincte de celule stem neurale. O populație exprimă gena Otx2 și este destinată să formeze creierul anterior și creierul mijlociu, în timp ce o a doua populație exprimă gena Gbx2 și se dezvoltă în creierul posterior. Surprinzător, cele două populații rămân separate și nu se suprapun, chiar și în cele mai timpurii stadii examinate. Această separație rigidă contrazice modelul clasic, care presupunea că toate regiunile creierului derivă dintr-un singur strat de celule progenitoare.
Implicații pentru medicină și neuroștiință
Dacă creierul uman este, de fapt, o combinație a două organe distincte, atunci multe afecțiuni neurologice ar putea fi reîncadrate. Maladii precum epilepsia, autismul sau schizofrenia ar putea fi influențate de disfuncții în comunicarea dintre cele două sisteme, nu doar de probleme localizate într-o anumită zonă. De asemenea, descoperirea ar putea explica de ce anumite leziuni ale trunchiului cerebral sunt imediat fatale, în timp ce leziuni ale cortexului cerebral pot fi compensate în timp. Cercetătorii speră că, pe termen lung, această cunoaștere va duce la terapii mai precise pentru repararea țesutului nervos.
O privire nouă asupra evoluției
Din punct de vedere evolutiv, descoperirea sugerează că creierul uman nu s-a dezvoltat într-un mod liniar, prin adăugarea treptată de noi straturi peste un nucleu primitiv. Mai degrabă, două sisteme nervoase independente, care au evoluat separat la strămoșii noștri, s-au unit pentru a forma organul pe care îl cunoaștem astăzi. Această teorie ar putea clarifica de ce oamenii posedă atât capacitatea de a crea poezie și matematică, cât și mecanismele automate care ne mențin în viață în timpul somnului. Este o dualitate care ne definește ca specie.
Reacția comunității științifice
Descoperirea a fost deja citată în mai multe reviste de specialitate și a stârnit un val de entuziasm în comunitatea neuroștiințifică internațională. Cercetători de la universități din Europa și Asia au anunțat că vor începe propriile experimente pentru a verifica dacă modelul Stanford se aplică și la alte specii de mamifere. Dacă rezultatele vor fi confirmate, această teorie ar putea deveni noul standard în învățământul medical și ar putea deschide căi întreagi de cercetare în regenerarea neurală și într-un domeniu cunoscut sub numele de bioinginerie cerebrală.
Surse: Antena3, G4Media, Observator News, DCNews, Știripesurse.
