O pledoarie dintr-un film despre justiție a fost adusă în sala de judecată de apărarea lui Călin Georgescu. Avocatul i-a cerut magistratului de la Tribunalul București să își imagineze că în fața sa nu se află fostul candidat la președinție, ci un alt inculpat.
Trimiterea a fost făcută în discuția despre măsura preventivă și apare în motivarea judecătorului Claudiu Corobană. Filmul invocat este „Vremea răzbunării”, iar scena aleasă de apărare urmărește schimbarea perspectivei celor care trebuie să ia o decizie.
Replica din film adusă în apărarea lui Georgescu
Avocatul a amintit atât romanul, cât și ecranizarea, explicând instanței de ce consideră relevantă comparația. În relatarea sa despre film, un tată este judecat după ce îi ucide pe cei care i-au agresat fiica.
Scena invocată este pledoaria finală, în care avocatul le cere juraților să închidă ochii și să urmărească povestea victimei. La sfârșit, le solicită să își imagineze că fata este albă, nu de culoare, pentru a-i determina să își reexamineze perspectiva.
Apărarea lui Georgescu a preluat această schimbare imaginară a identității persoanei aflate în centrul cazului. Referința la film nu a fost ascunsă: avocatul a explicat-o și a anunțat că se îndepărtează pentru scurt timp de argumentația strict juridică.
Ce i-a cerut avocatul judecătorului
În motivare este consemnată solicitarea ca judecătorul de drepturi și libertăți „să își imagineze că în fața domniei sale nu se află domnul Călin Georgescu, ci se află un alt inculpat”. Acesta a fost punctul în care comparația cinematografică a fost legată de dosar.
Avocatul a susținut că numele fostului candidat a devenit motivul central al cauzei. În argumentația sa, a pus sub semnul întrebării demersurile privind identificarea și recuperarea banilor, raportându-se și la situația unei alte persoane suspectate în dosar.
Această interpretare aparține apărării. Ea nu trebuie confundată cu o constatare definitivă a instanței despre scopul anchetei. Motivarea consemnează argumentele formulate de avocat, alături de analiza magistratului asupra necesității măsurii preventive.
Apărarea a cerut o măsură mai puțin severă
Concluzia pledoariei a fost respingerea propunerii procurorilor. Avocatul a susținut că cea mai drastică măsură preventivă nu se justifică și că o variantă mai puțin severă ar putea asigura buna desfășurare a urmăririi penale.
În acest context, apărarea a menționat arestul la domiciliu și controlul judiciar. Argumentul nu a fost că procedura penală ar trebui să înceteze, ci că cercetările pot continua fără menținerea lui Georgescu în arest preventiv.
Distincția este importantă pentru înțelegerea episodului din instanță. Pledoaria privea condițiile în care continuă ancheta, nu pronunțarea unei achitări. Călin Georgescu beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar acuzațiile nu reprezintă, prin ele însele, o condamnare.
Ce a decis Tribunalul București luni
La 26 octombrie, Tribunalul București a respins cererea DIICOT de prelungire a arestului preventiv și a dispus controlul judiciar. Judecătorul a apreciat că privarea de libertate nu se mai justifică în condițiile analizate la acel moment.
În motivare, magistratul a arătat că acuzațiile recente nu sunt susținute de suficiente elemente pentru menținerea măsurii preventive. Referitor la infracțiunile examinate în acel pasaj, instanța a consemnat lipsa unor elemente minime de fapt care să indice comiterea lor de către inculpat.
Judecătorul a respins și argumentul privind presupusa intenție de alterare sau distrugere a unor probe. A apreciat că această susținere nu este sprijinită de materialul probator indicat de procuror, folosind în motivare formularea „simple supoziții ale organului de urmărire penală”.
Hotărârea privind măsura preventivă a fost contestată
Procurorii au contestat soluția Tribunalului, ceea ce a trimis disputa la Curtea de Apel București. Arestarea preventivă avea termen de expirare la 28 octombrie, reper relevant pentru soluționarea contestației privind continuarea acestei măsuri.
Prin urmare, hotărârea de luni și argumentele prezentate în motivarea ei trebuie privite ca o etapă procedurală, nu ca încheierea dosarului. Trimiterea la film a fost una dintre componentele pledoariei, iar analiza judiciară a vizat probele și necesitatea menținerii privării de libertate.
