Începând cu seara din Duminica Floriilor, în toate bisericile din țară, se săvârșesc slujbe speciale, numite denii. Deniile amintesc de momentele din viața Mântuitorului, de la intrarea Acestuia în Ierusalim, până la Învierea Sa din morți.
Duminica Floriilor marchează intrarea Domnului în Ierusalim, pe un măgar, întâmpinat cu ramuri de măslin şi de finic şi aclamat ca un adevărat împărat prin cuvintele: “Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului!”.
De aceea, în această zi, credincioşii strâng ramuri de salcie, care înlocuiesc, de fapt, ramurile de măslin şi de finic. Mai există, însă, o legendă potrivit căreia Maica Domnului, vrând să-și vadă Fiul ce tocmai fusese răstignit, nu a putut să-și continue drumul din cauză că o apă mare i s-a ivit în cale. Fecioara s-a rugat atunci de toate buruienile s-o ajute să treacă apa, însă doar salcia a fost cea care s-a aplecat şi din crengile sale I-a făcut Fecioarei punte peste apă. Astfel, Maica Domnului a binecuvântat salcia.
De Florii, preoţii sfinţesc ramuri de salcie, pe care credincioşii le pun apoi la icoane. Există credinţa că aceste ramuri au puteri nebănuite și, în vreme de necaz sau boală, vor fi de ajutor celor care le au în case.
În primul rând, în această zi este dezlegare la pește. Aceasta este a doua dezlegare la peşte din postul Paştelui, după cea de la Buna Vestire. Prin urmare, mai ales dacă ai postit, peştele nu ar trebui să-ţi lipsească de pe masă.
În Duminica Floriilor nu este bine să te speli pe cap, existând credinţa că vei albi înainte de vreme. Totuşi, dacă din diferite motive nu poţi respecta această superstiţie, folosește pentru spălatul părului numai apă sfințită sau descântată.
În Banat şi în Transilvania, în noaptea de dinaintea Duminicii Floriilor, fetele mari pun o oglindă şi-o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, acestea sunt luate şi pot fi folosite în descântece de dragoste şi de sănătate.
