Marți, 28 martie, la Înalta Curte de Casație și Justiție, a avut un nou termen al procesului în care Andrei Ursu se războiește cu torționarii tatălui său, inginerul și disistentul Gheorghe Ursu. Judecătorii de la ÎCCJ au decis amânarea cauzei, acordând un nou termen, anume 09.05.2023. Într-un interviu acordat pentru Bugetul.ro, Andrei Ursu acuză că torționarii tatălui său, maiorul (r) de Securitate Marin Pârvulescu și colonelul (r) de Securitate Vasile Hodiș, au pensii speciale. În plus, fostul director științific al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 este de părere că foștii anchetatori de Securitate vor fi achitați de către Instanța Supremă, deși sunt probe indubitabile care arată vinovăția acestora.
Eugen Dinu: Presupun că torționarii tatălui dumneavoastră au pensie specială și tot tacâmul.
Andrei Ursu: Da, trăiesc, au pensie specială și tot tacâmul. N-au nicio problemă. Și a venit ca martor un securist, să declare că nu existau relații de adversitate între poporul român și regimul Ceaușescu. Era din cauza Occidentului, care crease o criză economică mondială și voia să doboare regimul Ceaușescu, pentru forță de muncă și piață de desfacere.
Eugen Dinu: E consemnată declarația asta?
Andrei Ursu: Da, e a lui Vasile Mălureanu, care e un dezinformator al Securității. Vasile Mălureanu nu apare în Dosarul Revoluției, apare că a distrus niște dosare, că le-a dat foc. Și există la CNSAS un proces-verbal de distrugere, semnat de Mălureanu, în ’90, pe artă-cultură. El era un securist care îi urmărea pe scriitori și, între timp, a ajuns general SRI. Până prin ’95 a fost general SRI și a scris cărți. „Apărarea ordinii constituționale”, că ei acum se dau patrioți, că ei au apărat ordinea constituțională.
Eugen Dinu: În ce stadiu este procesul?
Andrei Ursu: Este la Înalta Curte, în faza finală. Mai sunt două, trei ședințe de judecată și se termină.
Andrei Ursu, pentru Bugetul.ro: „Senzația mea este că o să-i achite. Pârvulescu l-a scos la anchetă pe Gheorghe Ursu, în noiembrie ’85, de unde Gheorghe Ursu a fost adus cu pătura, nu mai putea să vorbească, vărsa”
Eugen Dinu: Și ce semnale aveți?
Andrei Ursu: Deși sunt probe indubitabile asupra vinovăției, din ce văd din sala de judecată, senzația mea este că o să-i achite, fiindcă este foarte părtinitoare, ca să spun așa, judecătoarea. A intimidat foarte mult martorii noștri, ai acuzării, se purta cu mănuși cu Mălureanu și cu alții din partea cealaltă. Poate că va găsi o resursă de umanitate, de conștiință să-i condamne.
Din aparențe, către asta se îndreaptă (n.r. – spre achitare), deși probe sunt. Dosarul este extrem de voluminos. Efectiv cred că a ajuns la vreo 100 de volume, în care avem probe despre vinovăția și identificarea torționarilor, cu nume, cu semnătură, pe bon de scoatere. Pârvulescu l-a scos la anchetă pe Gheorghe Ursu, în noiembrie ’85, în detenție, de unde Gheorghe Ursu a fost adus cu pătura, nu mai putea să vorbească, vărsa. Deci, i-a creat leziunile respective. În alte situații era adus de gardieni, că nu putea să meargă. Deci, probe foarte clare, identificându-l pe Pârvulescu și secondat de Hodiș, că au lucrat împreună, tot timpul în tandem. I-au luat declarații tatălui meu în perioada aia de tortură, avem <<declarație dată în fața noastră, semnat Pârvulescu și Hodiș>>. Deci, sigur ei sunt cei care l-au torturat. Și medical avem probe că loviturile fatale, echimoze de diverse mărimi pe hipogastru și flancuri, false membrane intraoperator la Jilava, unde l-au operat de formă. L-au ținut până când nu se mai putea face nimic. A avut peritonită genelizată, ca urmare a spargerii intestinului subțire cu corpul dur cu care a fost lovit în burtă. I-au prins intestinul subțire între corpul dur și șira spinării.
Așa s-a perforat și l-au adus la moarte. L-au ținut acolo două zile, să nu poată fi salvat, iar loviturile respective au fost date, medicii spun, cu 36 de ore înainte de aducerea la spital și operația respectivă. În urmă cu 36 de ore, conform martorilor, era la anchetă la Pârvulescu, de dimineața și până seara, adus cu pătura. Deci, vineri a fost scos de dimineață și adus seara cu pătura. Și duminică dimineața a suvernit moartea. Deci, probe foarte clare. Motivul clar: scrisoarea la Europa Liberă, faptul că nu s-a dezis de acea scrisoare, că i-au pus în vedere. Îl tot întrebau ce bani a luat pentru scrisoarea respectivă. În sfârșit, el răspundea: Conștiința mea de inginer mi-a dictat și conștiința faptului – că tot vorbim de cutremure acum – că există riscul pierderii a zeci de mii de vieți omenești, în cazul unui nou cutremur. El asta scrisese la Europa Liberă, încă de atunci, în ’78. Scrisoarea a fost citită în 4 martie ’79.
Și voiau, îl forțau, asta rezultă din mărturii, erau atât de obsedați – și în starea de libertate, și în starea de detenție rezultă același lucru – să se dezică de acea scrisoare. Și nu s-a dezis. Avem un gardian care spune: Dacă spunea ce-i cereau, Ursu trăia. A fost însă o nucă tare. Nu a acceptat să declare ceea ce-i cereau anchetatorii.
Eugen Dinu: Această declarație a gardianului apare în dosar?
Andrei Ursu: Da, în proces, în fața instanței. A spus lucrul ăsta – și vorbim de un gardian care văzuse bonul de scoatere, semnat Pârvulescu Marin. Mai e problema a situație premise. La Curtea de Apel au fost achitați pentru că judecătoarea Mihaela Niță a declarat că a decis că Securitatea nu a mai fost violentă după 1965.
Eugen Dinu: Asta e teza aceea cu Securitatea bună, Securitatea rea, că în primii ani a existat securitatea stalinistă, în perioada lui Gheorghiu-Dej, și după aceea o altă Securitate.
Andrei Ursu: Da, că n-au mai făcut, că au folosit influențare pozitivă. Am depus la dosar mărturii inclusiv de la Revoluție, fiindcă ce s-a întâmplat la Timișoara, la București 21-22 decembrie, a fost tortură în masă. Au fost arestați, numai victoria Revoluției i-a salvat. Poate n-ar mai fi ieșit. Brașovenii – avem dosar în dosar, sunt multe mărturii – au declarat ce au suferit, în 87, în Arestul Securității și al Miliției, dar anchetați tot de Securitate.
Fiindcă una dintre tehnicile Securității ceaușiste a fost: ca să acopere violența Securității, să lucreze sub acoperirea Miliției. Asta spunea Postelnicu într-un învățământ cu cadrele de Securitate din toate direcțiile pe țară: <<Să-i găsim ca borfași și ca hoți, să nu avem probleme cu organizațiile de drepturile omului, că ei le transformă în probleme de drepturile omului, să lucrăm sub acoperirea Miliției și a altor organe>>. Era doctrină. Am scris un studiu despre asta.
În toamna anului 2019, Marin Pârvulescu și Vasile Hodiș, foști ofițeri de Securitate, au fost achitați de Curtea de Apel București, în dosarul privind moartea lui Gheorghe Ursu. În 2016, Pârvulescu și Hodiș fuseseră trimiși în judecată de procurorii militari, pentru infracțiuni contra umanității.
Disidentul Gheorghe Ursu a fost arestat la 21 septembrie 1985 și a murit la 17 noiembrie 1985, la Spitalul Penitenciar Jilava. După cutremurul devastator din 4 martie 1977, Nicolae Ceaușescu a dat ordin blocurile avariate să fie doar peticite și cosmetizate. Inginerul Ursu s-a opus ordinului lui Ceaușescu, refuzând să semneze proiectele așa-zisei consolidări. Ulterior, el le-a scris jurnaliștilor de la Europa Liberă, devoalând planurile criminale ale lui Ceaușescu.
