Prof.dr. Petrișor Peiu, fost consilier al premierului Radu Vasile și al prim-ministrului Adrian Năstase, a explicat, pentru Bugetul.ro, cum va ajunge Guvernul Cîțu să aibă o suplimentare de venituri de vreo 10-12 miliarde de lei, în urma creșterii explozive a facturilor la gaze și energie.
Contactat de Bugetul.ro, joi, Petrișor Peiu ne-a declarat că Guvernul va cheltui cu compensările la facturile la gaz și energie electrică vreo 3-4 miliarde de lei și va câștiga 10-12 miliarde de lei. Așadar, putem spune că, în această situație, Guvernul le dă românilor cu o mână și le ia cu două.
Petrișor Peiu a dezvăluit, pentru Bugetul.ro, care sunt, în opinia sa, soluțiile pentru rezolvarea situației actuale la facturile la energie electrică și gaze.
O soluție de avarie ne-a declarat profesorul Peiu ar fi plafonarea prețurilor. Pe de altă parte, pe termen scurt, ar trebui finalizată Centrala de la Iernut. Petrișor Peiu a precizat, pentru Bugetul.ro, că aceasta ar putea fi terminată într-o lună, maximum două. Mai mult, pentru a nu fi în situația de a mai importa energie, România ar trebui să dea drumul hitrocentralelor de pe Jiu. O altă soluție pentru a scădea prețul la energie ar fi crearea unei companii sau două „care să includă o producție echilibrată”. Spre exemplu, ne-a explicat Petrișor Periu, Hidroelectrica ar trebui unită cu CEO, ca să creezi ceva echilibrat.
Sursa foto: Spotmedia.ro
„Pe scurt: cel mai mare preț de producție este la CEO, unde era în jur de 380 de lei MWh, la începutul anului. La Hidroelectica, e cam 105-106 lei constant; Nuclearelectrica, între 130 și 150 de lei MWh. Iar, la gaze, 250-220 de lei, depinde. Prin februarie, Guvernul i-a pus pe cei de la CEO să-și vândă, pe contracte bilaterale, cea mai mare parte a producției, în ideea că așa vor avea un preț fix pe energie și Guvernul va putea să le dea ajutor de stat pentru diferența până la „break-even-ul (n.r. – prag de rentabilitate)” de 380 de lei.
Ei au făcut contracte bilaterale pe un an (n.r. – cu clienți finali), cam atât e termenul maxim. Iar cantitatea mică, care le-a rămas, vreo 16% din cât puteau ei produce, a rămas să o vândă pe bursa de energie.
Numai că, între timp, prețurile crescuseră în Europa și atunci, la noi, a intervenit o lipsă în piață, pentru că Nuclearelectrica și-a băgat în mentenanță unul din reactoare. Și CEO putea să vândă. Și atunci, ei au vândut cu un preț mare, care pe vremea aia era 500 de lei MWh, acum a ajuns pe la 800 și ceva.
Și toți ceilalți au vândut după prețul cu care a vândut CEO. Și așa s-a format piața asta și prețul de 700-800 de lei MWh, cât o mai fi – 900, probabil, azi.
Pentru că, în mod automat, când ai un producător cu un preț foarte mare, cu 4 ori mai mare costul de producție decât ceilalți, toți se vor alinia acestui preț. Dacă nu ar fi făcut-o, teoretic, Curtea de Conturi le-ar fi imputat banii administratorilor de la Nuclearelectrica și Hidroelectrica”, a declarat, pentru Bugetul.ro, Petrișor Peiu.
R: Practic, celelalte companii au făcut speculă.
P.P.: Un profit imens. Nu e ceva ilegal, e mai mult imoral, față de consumator, că așa înfloresc 3-4 companii și mor celelalte, adică consumatorii.
R: Și Guvernul, din ce ați spus dumneavoastră, aseară (n.r. – la Realitatea PLUS, în emisiunea lui Laurențiu Botin), are undeva la 80% din acțiuni.
P.P.: Are la Nuclearelectrica și Hidroelectrica cam 80%. Restul are Fondul Proprietatea la Hidrolectrica. La Nuclearelectrica, nu este Fondul Proprietatea, sunt și pe Bursă vreo 5 sau 10%.
R: Așadar, Guvernul o să ia acum dividende imense.
P.P.: Ei, pe de-o parte, câștigă TVA, care, evident, veniturile din TVA de pe energie sunt duble, dacă se dublează prețurile. Pe de altă parte, o să ia dividendele suplimentare, crescând profiturile foarte mult. Acciza e fixă, deci vor lua tot atâta și, probabil, or să încaseze mai mult și din impozitul pe profit. Deci, Guvernul are o suplimentare de venituri de vreo 10-12 miliarde de lei din povestea asta.
Petrișor Peiu: „25% dintr-o factură dublată înseamnă că tu tot plătești cu 50% mai mult decât până atunci”
R: Sprijninul financiar pe care îl acordă este o soluție pentru reducerea facturilor?
P.P: Este una din soluții, cealaltă este plafonarea. Depinde ce vrei. Sprijinul ăsta este la modul următor: consumatorul casnic primește 25%. 25% dintr-o factură dublată înseamnă că tu tot plătești cu 50% mai mult decât până atunci. Aici mă refer la compensare, căci Legea consumatorului vulnerabil chiar nu e nimic. Statul va cheltui pe aceste compensări vreo 3-4 miliarde de lei și câștigă 10-12.
R: Dar plafonarea prețurilor este, într-adevăr, o soluție? Mă găndesc că acum prețurile sunt sus și dacă le plafonezi la pragul de acum, se va păstra situația actuală.
P.P.: Nu, nu le poți plafona la pragul de acum, trebuie un prag mai jos. Mă întrebați dacă e o soluție, e o soluție de avarie. Nu-i o soluție la modul absolut. Soluția la modul absolut este să-ți rezolvi problemele pe care le ai.
R: Cum s-ar putea rezolva aceste probleme?
P.P.: Pe termen scurt, trebuie terminată Centrala de la Iernut, care e ușor de terminat – într-o lună, două – și care înseamnă mult. Trebuie să dai drumul la hidrocentralele de pe Jiu și cu astea îți rezolvi balanța, adică nu mai trebuie să imporți. Și pe termen, mă rog, nu știu cât de scurt sau de lung se poate face, trebuie să se creeze o companie sau două care să includă o producție echilibrată, pentru că altfel problema asta va fi tot timpul a producătorilor de surse diferite.
R: Practic, aceste companii ar trebui cumva unite?
P.P.: Exact, exact. Ori câte două, de exemplu, Hidroelectrica cu CEO, ori toate, ca să creezi ceva echilibrat acolo unde e statul majoritar.
„Dacă n-am avea cărbune, am fi terminați”
R: Oare România s-ar descurca mai bine fără CEO, fără minele de cărbune?
P.P.: La ora asta, exclus! Dacă n-am avea cărbune, am fi terminați. Trebuie să vă gândiți așa: dacă închid 1.000 de MW putere instalată de cărbune, acolo sunt 1.200 MW funcționali, eu trebuie să construiesc 5.000 de regenerabile, adică eoliene și fotovoltaice. Cam asta e rata de înlocuire, pentru că ele produc cam o cincime din timp.
R: Și noi, la ora actuală, n-am putea să producem din regenerabile această energie?
P.P.: Nu, n-am putea și nici nu te poți baza, cum s-ar spune, pe voința lui Dumnezeu.
R: Cam cât de afectați suntem noi de creșterea prețului la gaze pe piața externă? Guvernul Cîțu invocă adesea lucrul ăsta.
P.P.: Noi avem gaze. Teoretic, n-ar trebui să fim atât de afectați ca ceilalți. Însă, practic, dacă lași piața liberă și lași posibilitatea de export, atunci prețurile se egalizează. Mai e problemă, tot așa, de principiu, că Uniunea Europeană zice că nu e bine să faci contract pe termen lung cu Gazprom. Deci, dacă nu avem contract pe termen lung, tot ce cumpărăm de la Gazprom sau ce cumpără companiile noastre, se cumpără pe bursă. Să vă spun diferența, cei care au contracte bilaterale, adică Ungaria, Polonia, Slovacia ș.a.m.d., plătesc 300 de dolari pe mia de metri cubi, că și acolo e o formulă, nu e un preț inventat. E o formulă care depinde de prețul petrolului. Deci, și acolo a crescut un pic. Pe când, pe bursă, suntem la aproape la 1.000, la 960 de dolari. Ideea este de piață liberă e nobilă, dar numai să o poți pune în practică.
R: România, la ora actuală, nu este pregătită pentru o astfel de piață?
P.P.: La gaze, nu e nimeni în Europa, să fim serioși! Cum să faci? Care e piața? Singurii furnizori sunt Norvegia, care e foarte scumpă, și Gazpromul. Și mai sunt niște livrări din Algeria, de gaz lichefiat mai sunt, dar puține.
