sursa foto:  b1.ro

Ion Cristoiu: ‘Avem, categoric, o mentalitate de slugi; nu de robi liberați, ci de slugi. Suntem învățați să ne bălăcărim toată ziua în de noi’

Jurnalistul și Publicistul Ion Cristoiu a avut o reacție extrem de dură pe blogul său, unde afirmă că ”Avem, categoric, o mentalitate de slugi; nu de robi liberați, ci de slugi. Suntem învățați să ne bălăcărim toată ziua în de noi; și ni se pare lucru de mare preț, dacă stăm de vorbă cu un străin de seamă”.

”Prin rubrica Nimic nou sub soare, pe care-mi propun s-o postez mai des decît pînă acum pe cristoiublog.ro, țin să aduc în prezentul nostru trecător fapte, evenimente și texte din trecut în stare a dovedi că multe dintre cele care ne uimesc azi și deseori ne revoltă nu sînt premiere. Ele au mai fost, ba chiar au mai fost arătate cu condeiul de marii noștri publiciști, dar atunci nimeni n-a ținu cont de asta, cum azi nimeni nu ține cont de ceea ce scriu Istoricii clipei.

În volumul Publicistică, 7. 1 ianuarie–30 septembrie 1930, din seria Opere, XII, din scrierile lui Nae Ionescu, scoasă de Editura Muzeului Literaturii Române, am dat peste comentariul „«Succese»”, iscălit de marele gînditor al politicii românești în Cuvîntul din 28 februarie 1930. Textul abordează unul dintre cele mai dezgustătoare năravuri ale opiniei publice românești din anii interbelici, manifest azi ca și cum nici n-ar fi trecut de atunci un Război mondial, un regim comunist și 30 de ani de postdecembrismȘ

 

Slugărnicia față de Marile Puteri, expresie printre altele și a mentalității de slugi. De slugi, nu de robi liberați, cum zice publicistul.
Îl redau în întregime convins că Nae Ionescu, dacă ar fi trăit l-ar fi republicat azi fără să-i schimbe o virgulă.

 

„Este suficient ca un om politic român – la guvern! – să plece în străinătate, pentru ca agențiile telegrafice – românești! – să se pună pe urma lui și pentru ca publicul – românesc! – să afle tot ce face și tot ce spune onoratul nostru domn prin țările prin care umblă.

Asta încă ar mai merge totuși. Ceea ce e însă direct jenant e faptul că ni se înfățișează ca «succese» – ale omului politic, dar și ale țării, fără îndoială – simplele vizite care se fac diverselor personalități europene. «D-l X, ministru de… cutare al României, a fost primit de d-l Y. Audiența a durat…. atîtea minute». Ura! Bravo!

Ura? De ce? Oamenii politici din străinătate sînt – mai înainte de orice – oameni civilizați. Dacă cineva vrea să-i vadă, foarte bine; spui, și te primesc. Cunosc un gazetar român care, de cîte ori se duce în străinătate, nu întîrzie a cerceta cîțiva oameni politici însemnați. A fost și astă-vară. Și a fost primit de unii miniștri a două state străine. Ce e mai simplu și mai natural decît asta? A întrebat omul ce a crezut de nevoie, a spus ce a vrut, a luat o masă – și pe urmă a plecat la treburile lui. La scurt timp după asta, a sosit într-unul din acele orașe un ministru român. A doua zi, gazetele – adică agențiile telegrafice – jubilau la București. «D-l cutare, ministrul nostru a fost primit de d-l cutare». Asta era suficient ca d-l cutare al nostru să se plaseze ca «om politic european».

De cîte ori citesc asemenea telegrame, mă întreb cît o să mai dureze spectacolul acesta. Și îmi răspund tot eu: cît va ține și țigănia noastră. Avem, categoric, o mentalitate de slugi; nu de robi liberați, ci de slugi. Sîntem învățați să ne bălăcărim toată ziua în de noi; și ni se pare lucru de mare preț, dacă stăm de vorbă cu un străin de seamă. Este exact mentalitatea servitorilor, cari se simt foarte onorați de cîte ori «fac vizita» la foștii lor stăpîni. «L-a primit d-l cutare!» Ei, și? M-aș întreba însă: de ce să nu-l primească? Și, pe urmă – dacă l-a primit, cu ce părere a rămas despre el? Asta uită să ne transmită agențiile telegrafice. După cum neglijează să ne transmită și rezultatele – precise, nu «de onoare»! – obținute pentru țară de pe urma acestor vizite.

Mai e însă ceva. E participarea noastră la conferințele internaționale. Vorbim și noi. De ce nu am vorbi? Sîntem noi bîlbîiți și dobitoci? Sau sînt ceilalți semizei? Nu. Ci, cu toții, oameni. Iată însă telegramele: reprezentantul nostru a obținut un strălucit succes. A fost viu felicitat etc. Felicitat! Parcă noi nu știm ce e aia! Uitați-vă cum se felicită deputații la Cameră!

… Iar în vremea asta, noi, la București, pregătim primiri triumfale respectivului, care… etc. Cînd o să înceteze farsa și țigănia?” ”, conform cristoiublog.ro.

Citește și:

SHARE

COMENTEAZĂ

articole similare