Jurnalistul și publicistul Ion Cristoiu afirmă că ''AUR își pierde timpul cu strădania de a dovedi adversarilor din politică și din presă că e un partid frecventabil''.
''Pregătesc pentru tipar primul volum – 1990 – din seria O istorie a clipei, prin care intenționez să-mi public, împărțite pe ani, comentariile dedicate zilnic, de 31 de ani încoace, vieții noastre social-politice.
De ce am scris pînă acum zilnic?
Mai întîi pentru că asta a fost ambiția mea, de a nu-mi scăpa o zi fără a comenta în scris un fapt, o întîmplare un eveniment din cuprinsul zilei respective.
Apoi – și acesta e lucrul cel mai important – viața noastră social-politică mi-a oferit zilnic realități provocatoare de comentarii.
Zilele acestea m-a bătut gîndul să renunț la hotărîrea de a scrie zilnic.
Și nu pentru că am obosit să semnez în fiecare zi un text de gazetărie, conștient chiar înainte de a mă apuca de scris sau de bătut la computer, că va trăi doar o zi, că nu va rezista în posteritate, spre deosebire de textul de literatură, de eseu, de cercetare de istorie, care cel puțin îți hrănește iluzia că va supraviețui trecerii timpului.
Nu, pentru că am obosit, ci dintr-un alt motiv, care trimite la a doua pricină pentru care am scris pînă acum zilnic.
Nu mai găsesc în viața noastră social-politică nimic din ceea ce altădată mă provoca, îmi stîrnea gînduri, mă făcea să mă enervez sau să mă bucur.
De la investirea guvernului de Centru Dreapta, din 23 decembrie 2020, scena noastră social-politică lîncezește.
Nu se mai întîmplă nimic în stare să-ți stîrnească gînduri, opinii, comentarii, controverse.
Nu se mai întîmplă nimic în stare și să te scoată din sărite.
Istoria postdecembristă cunoaște două mari schimbări de regim:
Cea din 1996 și cea din 2004.
Fiecare dintre aceste două momente au rămas în istorie ca momente ale Schimbării.
Cel din 1996, cînd a venit la putere după șase ani de guvernare FSN-istă, un regim de Centru Dreapta (Președinte, Guvern, Parlament, toate de Centru Dreapta), s-a numit chiar al Schimbării.
Nu întîmplător, PDSR a cîștigat alegerile din 2000 cu sloganul Schimbarea Schimbării.
Momentul 1996 s-a definit printr-un veritabil cutremur pe scena noastră politică. În ultimii ani dinaintea alegerilor, România fusese cuprinsă de o anchilozare catastrofală. Domnea, cum scriam eu într-un comentariu de după alegerile din 1996, din 18 decembrie 1996, Băltirea:
„Ce a fost rău și mai rău sub regimul lui Iliescu? Nu rămășițele mentalităților comuniste. Nu disprețul ciocoiesc față de cei mulți și alegători. Nu datul în floare al corupției. Nu continua degradare a vieții cotidiene. Mai rău și mai rău sub defunctul regim a fost băltirea. Am risipit, cred, un transatlantic de vorbe împotriva acestei bătute pe loc timp de șapte ani, împotriva acestui «lasă că merge și așa!», transformat în politică de guvernămînt, împotriva acestui «Să nu-mpingem poporul român la treabă, pentru că, asemenea Cetățeanului Turmentat, amețește!». Într-un cuvînt, împotriva stilului Iliescu de a face politică. Punîndu-și pecetea asupra tuturor guvernelor postdecembriste, Ion Iliescu a adus pe români la exasperare. Exasperarea de a vedea că nu se mișcă nimic și nici nu sînt șanse să se miște. Exasperarea născută din conștiința că în timp ce din casa țării cad bucăți mari de lut și acoperișul mai are un pic și lunecă pe sprînceana ferstrelor, astupîndu-le, guvernanții stau nepăsători sau, în cel mai bun caz, ne explică, nu fără o anume bucurie, cum se dărîmă pe ei și pe noi toți șandramaua.”
O stare de spirit asemănătoare se instalase în România înainte de alegerile din 6 decembrie 2020.
Anii dintre 2016 și 2019 fuseseră anii Băltirii de tip PSD. Cu excepția asalturilor neghioabe asupra Justiției și a căderii propriilor Guverne, regimul PSD n-a produs nici cea mai mică tresărire pe suprafața băltoacei care era România.
În octombrie 2019 a venit la Guvernare PNL, iar în noiembrie 2019, Klaus Iohannis a obținut, printr-o victorie zdrobitoare, un alt doilea mandat. În anul care a trecut pînă la alegeri mare lucru nu s-a făcut. Klaus Iohannis a justificat stagnarea prin absența unei majorități parlamentare și a Pandemiei. În perioada premergătoare alegerilor, el n-a contenit să făgăduiască Schimbarea. Deși i-a zis Resetarea, reformele anunțate de el ca începînd a doua zi după alegeri, pot fi subsumate conceptului de Schimbare.
O Schimbare – susținea el – așteptată de români de ani de zile, și care ar avea rolul de a vîrî viteză de tren în căruța care e România.
Au venit alegerile din 6 decembrie 2020.
Deși PNL n-a obținut scorul profețit de Klaus Iohannis, se poate spune că alegerile au adus o schimbare de regim. PNL, USRPLUS și UDMR alcătuiesc o majoritate parlamentară. Opoziția, deși însumează 40% (30% PSD, 10% AUR) nu e o amenințare pentru Putere. PSD hibernează. AUR e izolat pe scena politică a țării. PSD nu se poate alia cu AUR. Președintele e de Centru Dreapta. Spre deosebire de Emil Constantinescu, în 1996, are în mînă de șase ani toate pîrghiile Puterii. În plus, cele 12 luni de Guvernare PNL, au adus și Coaliției multe pîrghii de Putere.
Cu o asemenea realitate în planul Puterii, te-ai fi așteptat că România să fie în prezent o mare în furtună. Reforme după reforme, sau cel puțin Planuri de reforme menite a pune în mișcare o țară anchilozată.
Nimic din toate acestea nu se întîmplă. România trăiește de pe o zi pe alta. Guvernul PNL, USRPLUS, UDMR e un guvern de avarie. Singurul său obiectiv pare a fi păstrarea țării pe linia de plutire. Coaliția de guvernare pierde timp și energie în scandaluri succesive. Premierul Florin Cîțu nu depășește ca viziune mărginirea unui contabil mărunt. Klaus Iohannis întreține o atmosferă de euforie neghioabă. Primarii de Centru Dreapta sînt o mare dezamăgire. Nicușor Dan, cel care avea în Opoziție un Program vizionar privind Capitala, gata să fie concretizat începînd de a doua zi după alegeri, n-a schimbat nici măcar o așchie din București. De patru luni, de cînd a ajuns primar e campanie electorală. Campanie împotriva Gabrielei Firea.
Viața politică a partidelor care alcătuiesc arcul Guvernamental nu există. PNL pare a nu mai avea nici președinte. Ar fi fost de așteptat ca PNL, ca partid de Guvernămînt, să fi dezbătut pînă în organele colective felul cum merge Coaliția, dar mai ales felul în care se prezintă miniștrii PNL. N-a făcut-o. Campania de înviorare a partidului s-a încheiat înainte de a începe. Rareș Bogdan s-a retras la Bruxelles. Liderii USRPLUS sînt absorbiți total în administrarea domeniilor revenite după alegeri. UDMR ca de obicei nu există din punct de vedere politic.
Partidele de Opoziție băltesc și ele.
PSD practică Opoziția măruntă, de hărțuire a Puterii. N-a oferit pînă acum nici un Proiect de țară. N-a declanșat nici o dezbatere națională. Nu s-a implicat în nici o controversă ținînd de Reforme. E drept că lipsind Reformele, PSD nu se poate angaja într-o bătălie de contestare a acestora.
AUR își pierde timpul cu strădania de a dovedi adversarilor din politică și din presă că e un partid frecventabil.
În aceste condiții, despre ce dracu să scrii?
Am zis ziaristului Istoricul clipei.
Păi ce clipă din prezent merită consemnarea de către Istoric?!'', a scris Ion Cristoiu pe blogul său
Citește și:
Legea a intrat în vigoare azi! Noi drepturi pentru veteranii teatrelor de operații
EXCLUSIV Ministrul Nicolae Ciucă reacționează: ‘Nu are nicio legătură cu un lockdown!’
