Ilfovul și Bucureștiul se află printre zonele cu cele mai scăzute valori ale fertilității din România, în timp ce Suceava și Sălajul ocupă polul opus. Diferențele nu se explică numai prin veniturile familiilor. Cercetătorul Robert Santa atrage atenția asupra unei dificultăți mai puțin discutate: formarea cuplurilor.
Datele pentru 2024 arată o rată totală a fertilității de 1,39 copii per femeie în România, față de 1,54 în 2023. La nivelul Uniunii Europene, indicatorul a coborât la 1,34, cel mai redus nivel al seriei începute în 2001. În 2010, media europeană era de 1,57 copii per femeie.
Ilfovul, la capătul inferior al clasamentului
Cu 1,09 copii per femeie, Ilfovul înregistrează cea mai mică valoare dintre județele prezentate în datele demografice. Bucureștiul are un nivel de 1,21. Urmează, în grupul valorilor reduse, Brăila, cu 1,23, Cluj, cu 1,24, Timiș, cu 1,25, și Iași, cu 1,27.
Aceste cifre descriu fertilitatea, nu numărul copiilor născuți într-o anumită maternitate și nici câți copii are efectiv fiecare familie. Indicatorul estimează numărul mediu de copii pe care i-ar avea o femeie dacă ratele specifice vârstelor, observate în anul respectiv, s-ar menține pe parcursul vieții fertile.
Distincția contează mai ales în județele care atrag populație tânără. Mutarea multor adulți într-o zonă nu înseamnă că aceștia vor avea imediat copii. Structura pe vârste, momentul întemeierii familiei și migrația trebuie analizate împreună, înainte ca o singură cifră să fie transformată într-o explicație generală.
Suceava și Sălajul au cele mai mari valori
La celălalt capăt al hărții, Suceava ajunge la 1,81 copii per femeie, iar Sălajul la 1,80. Harghita înregistrează 1,64, Giurgiu 1,57, în timp ce Ialomița și Mureș au câte 1,55. Nici aceste valori nu ating pragul de aproximativ 2,1 asociat înlocuirii generațiilor în condiții demografice obișnuite.
Robert Santa, cercetător în cadrul Rethink, menționează particularitățile comunităților din nordul țării și prezența unor comunități neoprotestante cu fertilitate mai ridicată. El amintește și diferența generală dintre mediul rural și cel urban. Aceste elemente contribuie la interpretarea hărții, fără să ofere o explicație unică pentru fiecare județ.
O criză care începe înainte de nașterea unui copil
Cercetătorul vorbește despre o „criză a formării cuplurilor”. În explicația sa, problema nu este doar reducerea numărului de copii în familiile deja constituite. Contează și faptul că mai puține persoane ajung să își găsească un partener, să formeze un cuplu și să se căsătorească.
Această perspectivă schimbă discuția despre presupușii „dușmani ai natalității”. Costurile locuirii, nesiguranța financiară și dificultatea de a împăca profesia cu viața de familie pot conta. Lor li se adaugă însă transformări sociale care nu pot fi rezolvate exclusiv printr-o creștere a veniturilor.
Costurile locuinței și ale creșterii unui copil.
Dificultățile de formare a cuplurilor.
Diferențele dintre comunitățile rurale și cele urbane.
Migrația și structura pe vârste a populației.
Influența telefoanelor inteligente asupra relațiilor și a așteptărilor privind partenerii rămâne, în discuția cercetătorului, o ipoteză. Santa subliniază că nu este demonstrată cauza directă. Prin urmare, tehnologia nu poate fi desemnată drept vinovat sigur pentru scăderea fertilității.
Orașele mari pot atrage oameni chiar cu fertilitate redusă
Un județ cu fertilitate mai ridicată nu este automat ferit de depopulare. La fel, o zonă cu fertilitate redusă poate continua să atragă locuitori prin locuri de muncă, universități și servicii. Evoluția populației depinde de mai multe mișcări simultane, nu doar de nașteri.
Santa amintește extinderea localităților din jurul Timișoarei, Clujului, Brașovului, Iașului și Bucureștiului. Oamenii se mută în apropierea orașelor, dar rămân legați de acestea prin muncă și servicii. În jurul Capitalei, timpul pierdut în trafic și infrastructura insuficientă pot diminua avantajele unei asemenea mutări.
În comunitățile care pierd locuitori, scad și oportunitățile sociale, inclusiv șansele de a întâlni un partener. Cercetătorul avertizează că o investiție sau un drum nou nu opresc automat acest proces. Atracția marilor centre privește și viața socială, nu numai salariul.
Presiunea asupra pensiilor și serviciilor publice
Pe termen lung, generațiile mai mici pot deteriora raportul dintre populația de vârstă activă și cea vârstnică. Santa indică sustenabilitatea pensiilor printre problemele majore. Totodată, localitățile care se restrâng vor avea alte nevoi de infrastructură și servicii decât cele care atrag locuitori.
Răspunsul propus de cercetător combină sprijinul pentru formarea familiilor cu adaptarea la schimbările demografice. Chiar și o revenire rapidă a fertilității nu ar șterge imediat efectele structurii actuale pe vârste. Planificarea investițiilor și a serviciilor trebuie să țină cont de această evoluție de durată.
Surse: Adevărul
