Contribuțiile istorice la fondul pentru pensia suplimentară pot influența punctajul folosit la calcularea pensiei publice. Nu este vorba despre o pensie nouă, separată, acordată automat acum tuturor celor care au lucrat înainte de 2001. Dreptul trebuie înțeles prin regulile de valorificare a contribuțiilor și prin situația concretă a dosarului fiecărei persoane.
Ce prevede legea despre contribuțiile istorice
Articolul 143 din Legea nr. 360/2023 reglementează creșterea punctajelor pentru asigurații care au contribuit la Fondul pentru pensia suplimentară. Textul se referă la procente aplicate punctajelor lunare realizate în perioadele respective. Așadar, mecanismul operează în calculul pensiei, nu prin instituirea unei plăți distincte identice pentru toți beneficiarii.
Pentru contribuțiile de 2%, 3% și 5%, legea stabilește cote diferite de creștere a punctajului, în funcție de intervalul calendaristic. Aceste cote nu trebuie confundate cu procentul reținut din salariu. O contribuție istorică și efectul ei asupra punctajului sunt două elemente diferite ale aceluiași calcul.
În plus, articolul cuprinde o regulă separată pentru persoanele care au contribuit cu 4%. Existența acestei situații arată de ce o explicație limitată la un singur interval procentual poate fi incompletă. Pentru stabilirea drepturilor sunt relevante atât perioada, cât și tipul contribuției efectiv achitate.
Perioadele de contribuție schimbă procentul aplicabil
Pentru contribuțiile de 2%, 3% și 5%, punctajele aferente perioadei 1 ianuarie 1967–31 decembrie 1972 cresc cu 16%. Pentru intervalul 1 ianuarie 1973–31 decembrie 1977, cota este de 13%, iar pentru 1 ianuarie 1978–30 iunie 1986, de 14%, potrivit aceluiași articol.
Legea prevede apoi 21% pentru 1 iulie 1986–31 octombrie 1990 și 15% pentru 1 noiembrie 1990–31 martie 1991. Urmează 14% pentru 1 aprilie 1991–31 martie 1992 și 13% pentru 1 aprilie 1992–31 decembrie 1998. Datele contează deoarece aceeași carieră poate traversa mai multe intervale.
Pentru ianuarie 1999, cota indicată este de 22%, iar pentru perioada de după 1 februarie 1999, de 17%. În cazul distinct al contribuției de 4%, legea stabilește 26% pentru 1 iulie–31 decembrie 1977 și 28% pentru 1 ianuarie 1978–30 iunie 1986.
De ce nu există o sumă universală
Majorările menționate se aplică punctajelor lunare relevante, nu întregii pensii aflate în plată. De aceea, cineva nu poate lua pur și simplu pensia actuală și să adauge 13%, 22% sau 28%. Rezultatul depinde de punctajele realizate și de perioadele pentru care există contribuția corespunzătoare.
Un exemplu strict aritmetic ajută la înțelegerea diferenței: un punctaj lunar de un punct, căruia i se aplică o creștere de 16%, devine 1,16 puncte. Acesta este un rezultat lunar intermediar, nu un număr de puncte care poate fi înmulțit direct cu valoarea punctului de referință pentru a afla suplimentul lunar.
În formula generală, cuantumul se determină folosind numărul total de puncte și valoarea punctului de referință. Dacă, exclusiv ca ipoteză, 1,87 reprezintă puncte totale suplimentare deja determinate corect, înmulțirea cu 81 de lei produce 151,47 lei înaintea regulilor aplicabile cuantumului final. Exemplul nu dovedește existența unui drept neplătit.
Ce poate verifica pensionarul în propriul dosar
Primul reper este decizia de pensionare și documentația de calcul disponibilă. Întrebarea utilă este dacă perioadele și contribuțiile relevante au fost valorificate, nu dacă există o nouă listă generală de beneficiari. Un calcul care include deja aceste majorări nu justifică adăugarea lor încă o dată.
Identificarea perioadelor lucrate și a contribuțiilor relevante.
Compararea acestora cu elementele valorificate în decizia de pensie.
Solicitarea de clarificări casei teritoriale dacă apar neconcordanțe.
Dacă informațiile din decizie sunt neclare, pensionarul poate cere explicații casei teritoriale de pensii. Pentru eventuale perioade sau venituri omise, analiza trebuie făcută pe baza documentelor și a procedurii aplicabile. Nu se poate promite o recalculare favorabilă doar pentru că persoana a lucrat înainte de anul 2001.
Contribuția valorificată nu devine un nou ajutor
Regimul istoric al pensiei suplimentare nu trebuie confundat cu ajutoarele ocazionale acordate pensionarilor sau cu economisirea în fonduri de pensii private. Fiecare are reguli proprii. În cazul analizat, discuția privește contribuții vechi reflectate în punctajul pensiei publice și corectitudinea modului în care au fost luate în calcul.
Pentru cei care au activitate și înainte, și după schimbarea sistemului din 2001, perioadele trebuie privite distinct în calculul drepturilor. Activitatea ulterioară nu creează, prin ea însăși, un drept nou la o plată separată sub denumirea de pensie suplimentară. Concluzia pentru fiecare beneficiar rezultă din verificarea dosarului, nu dintr-o sumă orientativă publicată fără legătură cu situația sa personală.
Surse: Evenimentul Zilei; Legea nr. 360/2023, text legislativ.
