O paradigmă economică depășită
Președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, atrage atenția asupra unei contradicții flagante în modelul economic românesc: țara exportă gaze naturale, dar importă fertilizanți. Acest fenomen reprezintă exact tiparul economiilor periferice, care vând materie primă la prețuri mici și cumpără produse finite la costuri mult mai mari, pierzând astfel valoarea adăugată și locurile de muncă asociate procesării industriale.
„Cea mai mare ironie rămâne faptul că România exportă gaze și importă fertilizanți. Adică exact modelul clasic al economiilor periferice: vinzi materie primă ieftină și cumperi produs finit scump", subliniază Chisăliță într-o analiză publicată recent.
Securitatea alimentară, o vulnerabilitate strategică
Problema depășește sfera pur economică și atinge zona securității naționale. Agricultura modernă nu poate funcționa fără fertilizanți, iar producerea acestora depinde direct de accesul la gaze naturale. În contextul în care combinatul Azomureș, principalul producător de îngrășăminte din România, a funcționat în ultima perioadă cu capacitate redusă sau în conservare, țara a devenit dependentă de importuri pentru un element esențial al lanțului alimentar.
„O perioadă mare de timp, combinatul sau parte din el a stat în conservare, iar statul s-a comportat ca și cum oprirea producției de fertilizanți ar fi doar o știre economică trecătoare, nu o vulnerabilitate strategică. Nu a existat o strategie serioasă pentru industria fertilizanților. Nu a existat o dezbatere matură despre securitatea alimentară", explică președintele AEI.
Acordul Romgaz-Azomureș: o primă etapă
Acordul anunțat recent între Romgaz și Azomureș reprezintă un pas important, dar specialiștii subliniază că acesta este doar un memorandum de înțelegere, nu o tranzacție finalizată. Potrivit comunicatelor oficiale, documentul semnat în mai 2026 stabilește doar principiile unei potențiale tranzacții, care ar putea fi concretizată în luna iulie 2026.
Chisăliță respinge etichetarea acestei potențiale tranzacții drept „naționalizare", argumentând că termenul respectiv se referă la confiscare forțată, în timp ce discuțiile actuale vizează o negociere comercială voluntară. „Exact mecanismul care funcționează zilnic într-o economie de piață. Faptul că unul dintre cumpărători este o companie de stat nu transformă automat tranzacția într-un act socialist", precizează specialistul.
Valoarea strategică versus prețul de achiziție
Una dintre principalele critici aduse potențialei achiziții se referă la prețul de tranzacție. Totuși, specialiștii în economie argumentează că evaluarea unui activ strategic nu se poate reduce la o comparație simplă cu prețurile istorice. Azomureș reprezintă o infrastructură complexă, care include nu doar hale și conducte, ci și logistică energetică, acces feroviar, instalații chimice, autorizații de mediu și funcționare, know-how tehnologic și forță de muncă specializată.
„Toate acestea valorează enorm tocmai pentru că sunt aproape imposibil de recreat rapid în Europa actuală. Dacă cineva ar încerca astăzi să construiască de la zero un combinat similar, costurile ar urca probabil spre miliarde", explică președintele AEI.
Managementul, cheia succesului
Experiența Romgaz în ultimii ani este prezentată drept un contraexemplu al prejudecății că proprietatea de stat ar fi sinonimă cu incompetența managerială. Compania a reușit să funcționeze cu o logică economică normală, să investească în proiectul Neptun Deep și să se poziționeze strategic în contextul securității energetice europene.
„Problema reală nu este exclusiv proprietatea. Problema este calitatea managementului, stabilitatea administrativă și rezistența la presiunile politice. Există companii private incompetente și companii de stat performante. Diferența o fac exclusiv oamenii care le conduc", consideră Chisăliță.
O alegere strategică pentru România
Analiștii economici subliniază că România se află la o răscruce. Opțiunea de a dezvolta lanțuri economice complete în jurul resurselor naturale – de la extracție la procesare industrială și producție de bunuri finite – ar putea transforma țara într-un actor industrial relevant în regiune. Alternativa este acceptarea unui rol pasiv de piață de consum și exportator de resurse brute.
„Întrebarea este dacă România mai vrea să fie o economie care produce ceva complex sau acceptă definitiv rolul de piață de consum și exportator de resurse brute. În absența unei viziuni, România riscă să rămână captivă într-un model economic periferic: exportă materie primă, importă produse finite și pierde constant capacitate industrială, know-how și autonomie economică", concluzionează analiza AEI.
Pentru mediul de afaceri românesc, această dezbatere are implicații majore. Relansarea producției de fertilizanți ar putea reduce costurile pentru agricultori, îmbunătăți securitatea alimentară națională și crea sinergii cu alte sectoare industriale. Deciziile care vor fi luate în următoarele luni vor configura probabil traiectoria economică a României pentru deceniul următor.
Surse: Asociația Energia Inteligentă (AEI), Agerpres, comunicate Romgaz și Azomureș
