Județul Galați se confruntă cu un paradox economic greu de explicat. Pe de o parte, are aproximativ 10.000 de șomeri în evidențele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, fiind unul dintre județele cu cele mai mari rate ale șomajului din România. Pe de altă parte, angajatorii din agricultură oferă salarii de până la 400 de lei pe zi pentru culesul strugurilor și nu găsesc oameni dispuși să accepte jobul. Fenomenul reflectă o realitate tot mai răspândită în întrega țară: deconectarea dintre oferta de muncă și cererea de forță de muncă.
Perioada de recoltare a strugurilor, care se prelungește până la sfârșitul lunii octombrie, este una criticȓ pentru viticultorii din zona Tecuci și Berești. Fără muncitori sezonieri, recolta riscă să putrezească pe viță. Reprezentanții stațiunilor de cercetare viticolă din zonă spun că este o bătălie între toți cei care au nevoie de forță de muncă, iar principiul primul venit, primul servit funcționează din plin. Cu toate acestea, muncitorii nu se înghesuie, deși câștigul potențial depășește net salariul mediu pe economie.
De ce nu vor românii să lucreze cu 400 de lei pe zi
Explicațiile sunt multiple. Prima și cea mai des invocată este natura muncii. Culesul strugurilor este un job fizic, obositor, care presupune ore îndelungate în picioare, îngenuncheri sau cocoșați, adesea în condiții de soare puternic sau de umiditate. Mulți șomeri preferă să aștepte un loc de muncă mai puțin solicitant fizic, chiar dacă salariul este mai mic. Asistența socială, deși modestă, oferă un confort minim care descurajează acceptarea unui job temporar și greu.
O altă explicație este lipsa infrastructurii de transport. Mulți șomeri locuiesc în orașe sau sate aflate la zeci de kilometri de viile unde se face recrutarea. Fără un mijloc de transport propriu, drumul zilnic la câmp devine o corvoadă, iar angajatorii nu oferă de obicei microbuze sau decont de transport. De asemenea, munca sezonieră nu oferă stabilitate: odată terminată recolta, muncitorul rămâne din nou fără venit, ceea ce face ca efortul să nu pară justificat.
Concurența străină pe piața muncii
Un factor care complică și mai mult situația este migrația forței de muncă. În timp ce românii din Galați refuză joburile agricole, alte județe importă muncitori din străinătate. Aradul, de exemplu, a ajuns să ofere cazare la hotel și bonuri de masă, pe lângă salariu, pentru a atrage muncitori din Gorj, Teleorman și Prahova. În unele zone, angajatorii au început să recruteze chiar și din afara granițelor, aducȓnd forță de muncă din Asia sau din Republica Moldova.
Acest fenomen arată că problema nu este neapărat lipsa locurilor de muncă, ci nepotrivirea dintre calificările și așteptările angajaților, pe de o parte, și oferta angajatorilor, pe de altă parte. Românii sunt tot mai puțin dispuși să accepte munci grele, sezoniere, în condiții dificile, chiar dacă remunerația este atractivă. Preferă locurile de muncă din domeniul serviciilor, unde efortul fizic este redus, chiar dacă salariul este similar sau chiar mai mic.
Statistici alarmante ale șomajului
Galațiul, cu cei aproximativ 10.000 de șomeri, nu este singular. Doljul conduce clasamentul cu aproape 20.000 de persoane fără loc de muncă, urmat de Suceava cu 12.000. Aceste cifre reflectă atât probleme structurale ale economiei, cât și lipsa de mobilitate a forței de muncă. Mulți șomeri sunt persoane cu vârste peste 45 de ani, cu învățământ profesional în domenii dispărute sau în declin, care nu se pot reconverti ușor.
Tinerii, la rândul lor, părăsesc aceste județe în căutarea unor oportunități mai bune în București, Cluj sau Timișoara, sau chiar în străinătate. Rezultatul este un dezechilibru demografic și economic accentuat: zonele rurale și mici orașe se depopulează, în timp ce marile centre urbane se confruntă cu presiuni pe piața locuințelor și pe infrastructură. Soluționarea acestui paradox necesită politici publice coerente, care să stimuleze relocarea forței de muncă și reconversia profesională.
Soluții posibile
Experții în economie propun mai multe soluții. Prima este creșterea mobilității geografice, prin subvenționarea transportului pentru muncitorii sezonieri. A doua este oferirea de contracte pe perioadă determinată, cu garanții de reangajare în sezonul următor, pentru a oferi stabilitate. A treia este investiția în automatizarea agriculturii, care ar reduce dependența de forța de muncă manuală, deși aceasta este o soluție pe termen lung și costisitoare.
Până atunci, viticultorii din Galați vor continua să se bată pentru fiecare muncitor disponibil, oferind sume din ce în ce mai mari. Dar, după cum arată experiența recentă, banii nu sunt totul. Respectul pentru muncitor, condițiile decente de lucru și siguranța zilei de mâine sunt factori la fel de importanți, dacă nu chiar mai importanți, decât salariul zilnic de 400 de lei. Până când angajatorii nu vor înțelege acest lucru, recoltele vor continua să putrezească pe viță.
Ce spun experții în economie
Economiștii consultați de presa centrală spun că fenomenul reflectă o schimbare structurală a pieței muncii din România. Generația tânără pune mai mult preț pe echilibrul dintre viața personală și muncă, pe condițiile de siguranță și pe perspectivele de carieră, decât pe câștigul imediat. Această schimbare de mentalitate forțează angajatorii să se adapteze, oferind nu doar salarii mai mari, ci și pachete integrate de beneficii. Cei care nu vor face această tranziție vor rămâne fără angajați, indiferent cât oferă.
10.000 de șomeri, numărul șomerilor din județul Galați
400 de lei pe zi, salariul oferit pentru culesul strugurilor
20.000 de șomeri, numărul din județul Dolj, lider negativ
72 de milioane lei, cifra de afaceri Dristor Kebab, firmă separată
Octombrie, sfârșitul perioadei de recoltare
Surse: Ziare, Antena3, Digi24.
