sursa foto:  Facebook

Traian Berbeceanu detonează BOMBA! Cine au fost mereu „BOIERII” din Ministerul de Interne

Fostul șef al Brigăzii de Combate a Crimei Organizate (BCCO) Alba, Traian Berbeceanu, face noi dezvăluri explozive. Așa cum Bugetul.ro vă informa luni, comisarul Berbeceanu lucrează la o carte – „Radiografia unei mârșăvii judiciare”, pe care anunță, pe rețelele de socializare, că o va publica în curând.

Într-un nou fragment din aceasta, publicat pe pagina de socializare, Traian Berbeceanu dezvăluie cine au fost „boierii” din Ministerul Afacerilor Interne (MAI).

Fostul șef al BCCO Alba susține că fostul Departament de Informații și Protecție Internă (DIPI) a avut întotdeauna fonduri operative nelimitate, lucrătorii acestuia fiind „boierii” din MAI.

DIPI a fost urmașa celebrului serviciu „Doi și-un sfert” – serviciul secret al Ministerului de Interne. Guvernul Cioloș a transformat DIPI în DGPI – Direcția Generală de Protecție Internă.

„(…)După această acțiune, ne aflam la sediul Brigăzii, obosiți și ne gândeam să ne retragem câteva ore la odihnă. Claudiu și Geo erau la mine în birou, când a venit Iulian. Ascultase discuțiile purtate în ziua precedentă și m-a informat urgent:
– Șefu’, Szekely a avut ieri ceva discuții cu Cîrcu și Tofan, a rezultat că „mâine seară”, adică în seara asta, merge la Suceava după marfă. Se pare că este o cantitate mare!
L-am rugat să îmi aducă CD-ul, să ascultăm și noi convorbirile. Iulian a întârziat puțin, însă când a revenit avea o noua veste care parcă ne-a dat lovit în moalele capului:
– Șefu’, pe posturile lui Szekely și Moldovan, apar niște apeluri de la un număr necunoscut, la care ăștia nu răspund. Însă ce-i mai nasol, este că au fost localizați între Toplița și Rădăuți.
Szekely, Moldovan şi Kovacs reprezentau un alt segment infracțional care acționa pe raza județului Mureș. Erau deosebit de activi, lucrau pe picior mare. Fiecare transport efectuat reprezenta o cantitate importantă de țigări de contrabandă. Principala sursă de aprovizionare, era reprezentată de trioul Cîrcu, Rotar şi Tofan. Iulian ne spunea că deja se îndreptau spre Rădăuți și urmau să efectueze un transport important.
Convoc urgent echipa:
– Dragii mei, astea sunt datele problemei. Suntem toți foarte obosiți, avem doar doua variante. Prima este evidentă: facem un efort și mergem după ei, conducem pe rând, în timp ce ceilalți se odihnesc. Varianta a doua, așteptăm să facă un alt transport.
În unanimitate au optat să plecăm în acțiune. Cum să nu-i iubești?! Cum să nu fi mândru cu așa colegi ?
Înainte de a ne pune în mișcare, am informat procurorul de caz despre apelurile insistente primite de cei doi contrabandiști de la numărul necunoscut. Exista posibilitatea reală ca acela să fie un număr nou al furnizorilor Cîrcu sau Tofan. Activitățile anterioare ne indicau că aceștia schimbau foarte des cartelele PrePay folosite. Procurorul șef Mircea Adrian a fost de acord să autorizeze provizoriu interceptarea acelui număr pentru a avea un control cât mai bun asupra suspecților, în timpul acțiunii.
Cu patru echipaje, am plecat în mare viteză spre Rădăuți. Trebuia să ajungem undeva în zona Toplița înaintea acestora, să-i identificăm pe traseul Toplița-Reghin și să-i „lovim”.
Iulian și de astă dată, ne comunica pozițiile lor monitorizându-i în timp real. Întâmplarea a făcut ca Tofan și Cîrcu să nu îi „încarce”, pană noi am ajuns în zona Toplița. La un moment dat, am fost contactat de Iulian:
– Șefu’, au discutat ăștia cu Cîrcu, încarcă abia spre dimineață. Dar am o veste, nu știu, este bună-rea?
– Ia spune!
– Mi-a intrat numărul interceptat pe ordonanța provizorie. În ultima perioadă s-au întețit apelurile către Szekely și Kovacs. Mi s-a părut ciudat că ăștia nu răspund și am făcut niște verificări.
– Așa, și?
– Durata apelurilor este foarte mică, fișierele corespunzătoare acestora sunt asemănătoare cu ale apelurilor de localizare date de noi, doar că au alt format, altă extensie.
– Ia, fă tu o localizare a postului care dă apelurile!
– Imediat, așteptați vă rog în telefon.
După câteva secunde, Iulian îmi spune:
– Șefu’, toate apelurile sunt localizate pe București, la sediul D.I.P.I.!
– Ok, revin imediat!
Așadar, numărul care ne-a părut nouă suspect și a cărui interceptare fusese autorizată provizoriu de procurorul Mircea Adrian, era un număr al D.I.P.I.! Stupoare! Era deci evident că și altă structură monitoriza acest transport.
La acea vreme noi făceam monitorizările cu Direcția Operațiuni Speciale -D.O.S., o structură de elită a Poliției Române. Duceam o adevărată „luptă de convingere” cu comanda D.O.S.-ului pentru a ne asigura localizările în timp real, nu fiindcă ar fi fost rău intenționați, ci pentru că erau „săraci”.
Erau săraci ca orice structură a Poliției Române! Așa ne voiau conducătorii statului, săraci și dacă se putea, inoperanți! Îmi amintesc că la acea vreme, fiecare mașină de serviciu avea alocată o cotă de carburant de 100 litri / lună. Asta reprezenta carburantul necesar pentru o singură acțiune de genul celei descrise mai sus, iar noi făceam șapte-opt astfel de acțiuni, lunar, doar în acest dosar. Adesea, rămâneam cu mașinile burdușite de țigări confiscate, prin țară, în stațiile de carburanți, fără combustibil! De fiecare dată însă, eram ajutați de adjuncții Poliției Române, chestorii Florentin Robescu și Alexandru Tanco, comandanți adevărați și dedicați profesiei, prin plecarea cărora Poliția a rămas și mai săracă. Îi contactam telefonic și în câteva minute ne erau suplimentate cotele de carburanți, alimentam și ne duceam misiunile la bun sfârșit.
Revenind la apelurile descrise de Iulian, am concluzionat că reprezintă apeluri de localizare date de D.I.P.I., acelorași „ținte”, pe care și noi le urmăream. D.I.P.I. au fost mereu „boierii” Ministerului de Interne, la ei fondurile operative erau nelimitate! Și în cazul acesta, am constatat că apelurile de localizare aveau o frecvență, la care noi nici nu visam! Aveam în lucru autorizația provizorie pentru interceptarea cartelei D.I.P.I., așa că ne-am permis o mică „aroganță” – ce-i drept, am avut și o sadică satisfacție profesională!
– Iuliane, urmărim localizările rezultate de pe interceptarea cartelei D.I.P.I. și oprim localizările proprii! Facem economie, măi băiatule!
– Gata, șefu’! Tare vrăjeala asta!
Cu satisfacția faptului că D.I.P.I. lucrează pentru noi fără să știe, și mai ales fără să-și dorească, am hotărât să mergem spre Rădăuți, să încercăm să identificăm mașinile folosite de Szekely, Kovacs și Moldovan, înainte de încărcare. Speram chiar, să surprindem momentul tranzacției dintre aceștia și Cîrcu.
Ajunși la Rădăuți pe la miezul nopții, am început toate cele patru echipaje, să „bobinăm” orășelul, dinspre periferie spre centru. Într-un final i-am localizat pe cei trei ca fiind cazați la „Hotelul Gălan”. A fost o formalitate să le identificăm mașinile, în parcarea hotelului fiind doar două autoturisme cu numere de Ardeal, ce-i drept de Cluj și Sibiu. Astea trebuiau să fie: un Mercedes 250 D și un Opel Astra!
Iulian ne-a comunicat că încă nu se realizase tranzacția, așa că ne-am pus pe așteptat. Era frustrant să știm că bandiții dormeau la căldură în hotelul de trei stele, iar noi, rupți de oboseală, pândeam de afară plecarea lor. Erau minus paisprezece grade, stăteam cu motoarele pornite și încercam să nu adormim. Din când în când, ieșeam și înconjuram de două-trei ori hotelul, pentru a alunga somnul care ne dădea târcoale. Au trecut și vreo două echipaje ale poliției, ne-au văzut, nu au reacționat în nici un fel. Nu le-a părut suspect faptul că patru mașini necunoscute, cu motoarele pornite și pline de pasageri, staționau de două ore în centru orașului!
Pe la ora trei, Iulian ne-a anunțat că au apărut „mișcări” pe posturile telefonice. După câteva minute, contrabandiștii s-au pus în mișcare. Szekely și Kovacs cu mașina Opel erau antemergători, iar Moldovan „pe coadă”, cu Mercedes-ul.
A început filajul, adrenalina a spulberat orice urmă de oboseală! Contrabandiștii s-au deplasat chiar pe platoul din fața Mănăstirii Sucevița. Acolo s-au întâlnit cu un Pasat Variant. Mă aflam cu Cristi în mașina personală, fiind nevoiți să trecem de locația unde se realizase întâlnirea, însă Geo cu Cami, cu una din mașinile de serviciu au stat „pe spate”, reușind să supravegheze parcarea mănăstirii. Geo a comunicat că Pasatul a plecat din parcare, fiind preluat de la distanță de echipa formată de Ștefi și Mișu. La scurt timp, Ștefi a comunicat că Pasatul contrabandiștilor s-a întâlnit pe o stradă lăturalnică, cu o Dacia 1310, cu numere de MAI, inscripționată „Poliția”. Au fost nevoiți să facă supravegherea și „mai largă”, întrucât era evident că polițiștii locali erau „combinați” cu contrabandiștii, existând riscul de deconspirare.
Ștefi și Mișu au reușit totuși să observe plecarea Daciei de poliție, ca antemergător în fața Pasatului, fiind preluați de la distanță de Geo și Cami. La un moment dat, cele două mașini au oprit pe marginea drumului, iar din Pasat au fost descărcați cinci saci, lăsați în șanțul drumului. Dacia de Politie a rămas în zonă, staționând la vreo cinci zeci de metri de locul în care au fost descărcați sacii, iar Pasatul a revenit în parcarea Mănăstirii Sucevița, unde se aflau Szekely, Kovacs și Moldovan.
Deoarece nu mai aveam control asupra acestora, eu și Cristi am survolat zona, observând că imediat după trecerea noastră, Pasatul a plecat în urmărirea mașinii în care ne aflam, probabil pentru a verifica prezența noastră în zonă. Am accelerat puternic mergând doi-trei kilometri înspre Vatra Dornei, Passat-ul rămânând la o distanță considerabilă în spatele nostru. A urmat o curbă strânsă, astfel că cei din Pasat nu mai puteau să vadă luminile de poziție ale mașinii noastre. Imediat după aceea am găsit o pensiune cu porțile larg deschise, intrând în trombă în curtea acesteia. Am avut norocul ca în curte să mai fie vreo zece mașini din diferite județe ale țării. Am parcat între acestea și am sărit din mașină, fugind cu Cristi prin curtea pensiunii, printre mai mulți pitici de gradină, până în spatele unui gard de lemn de unde puteam supraveghea drumul. Câteva secunde au trecut doar până a apărut Passat-ul, care culmea, a virat să intre în aceeași curte în care ne aflam.
Cristi m-a întrebat în șoaptă:
– Ce facem, boss?
Am apucat doar să-i spun:
– Stai ciuci și nu mișca!
după care, farurile Pasatului au măturat pentru o fracțiune de secundă întreaga curte și evident, pe noi. Îl vedeam pe Cristi ghemuit între pitici, semănau grozav! M-a apucat râsul și abia mă abțineam, imaginându-mi că eram exact în aceeași situație. Totuși i-am spus printre dinți:
– Fă-te că te caci!
Cristi părea că explodează, în încercarea de a se abține dintr-un râs isteric.
Cei din Pasat nu ne-au observat, au stat câteva secunde cu farurile spre mașina noastră, văzând că nu era nimeni în aceasta. Au ieșit din curte în marșarier și s-au întors spre Sucevița, crezând mai mult ca sigur, că cei pe care i-au urmărit erau turiști cazați la acea pensiune.
Am revenit la mașina și am „degajat”, comunicând celorlalte echipe că nu mai putem să apărem în zonă, că ne vom poziționa pe drumul pe care Szekely, Kovacs și Moldovan urmau să plece după realizarea tranzacției.
În acest timp, Claudiu cu Make au procedat la fel, postându-se în apropierea stației OMV, dintre Sadova și Pojorâta. Au observat o mașină suspectă pentru acea oră, cu motorul pornit, în care se aflau doi bărbați. Era un Opel Vectra C, parcat lângă o semiremorcă TIR, fără cap tractor. Make s-a dus cu tupeu spre aceștia, ca și când ar fi vrut să îi abordeze direct. Nu a apucat, întrucât cel de pe locul din dreapta, autoritar l-a întrebat pe Make:
– Ce cauți la ora asta aici?
Make, polițist versat și cu multă prezență de spirit, a reacționat enervat:
– Eu ce caut? Voi ce căutați lângă remorca mea? Ia să vedem, ce vreți voi să faceți aici?
Make și-a scos telefonul făcându-se că apelează pe cineva, moment în care cei doi au părăsit în grabă parcarea. După câteva minute, aceeași mașină a trecut cu viteză mică prin zonă, având alte numere de înmatriculare. Era clar că erau polițiști, dar complet lipsiți de experiență! Erau beneficiarii apelurilor de localizare date de D.I.P.I.
Ștefi și Mișu au comunicat că „țintele” s-au pus în mișcare. Preluaseră marfa în mașina Mercedes condusă de Moldovan, iar antemergător, la circa un kilometru mai în față, se afla Opelul în care erau Szekely și Kovacs.
Contrabandiștii au ales pentru deplasare drumul numit de localnici „Palma”, un drum foarte rău, nu prea circulat, care făcea legătura dintre Suceava și Câmpulung Moldovenesc, plin de serpentine, prin pădure. Din drum, au fost preluați și de echipa Geo-Cami, aceștia raportând apariția unui autoturism suspect. Era un Audi A4, model asemănător mașinii noastre de serviciu în care se aflau Ștefi și Mișu. Evident și acesta era un echipaj de poliție, colegi ai celor cu Opelul Vectra!
În momentul în care am avut confirmarea itinerarului folosit de contrabandiști, eu și Cristi am „degajat”, înainte ca aceștia să ajungă în locația unde ne aflam. Pe drumul spre Pojorâta, am identificat două Dacia Logan cu însemne „taxi”, care nu își justificau prezența la ora aia și în acele locuri. Era evident că erau tot echipaje de poliție, a unor colegi lipsiți de imaginație și experiență. Ce să caute două taxi-uri, în pădure, pe marginea unui drum necirculat, la patru dimineața? Așteptau „clienți”!
Am comunicat prezența celor două Logan-uri echipelor care veneau „pe spate” iar ulterior, Geo și Ștefi au confirmat că și aceștia porniseră în urmărirea contrabandiștilor.
Ajunși la OMV-ul unde se aflau Claudiu și Make, le-am solicitat să ne urmeze. La scurt timp, Claudiu a raportat că în spatele său a apărut Opelul Vectra.
Era ca în filmele cu Louis de Funes! Noi știam că beneficiarii apelurilor de localizare ale D.I.P.I. erau polițiști, că foloseau cele două Loganuri, Opelul Vectra și Audi-ul A4, fără să știm cărei structuri de poliție aparțineau. Aceștia la rândul lor, în mod categoric au văzut cele patru mașini ale noastre, însă aveam avantajul că nu știau cine suntem! Mai mult ca sigur, suspectau că suntem complici ai contrabandiștilor și le era teamă să acționeze deoarece eram prea mulți. Iulian ne-a confirmat bănuielile, anunțându-ne că apelurile de localizare s-au întețit, aveau o frecvență de unul la cinci minute, indicându-ne faptul că D.I.P.I. se temeau să nu piardă din supraveghere mașina cu marfă.
Eram convinși că polițiștii necunoscuți nouă, nu riscau să acționeze, ci intenționau să ne ducă cât mai aproape de „baza” lor, unde să primească forțe de sprijin. Am comunicat echipelor hotărârea de a interveni!
Ajunși în Iacobeni, împreuna cu echipajele Claudiu – Make și Ștefi – Mișu, am blocat în trafic mașina condusă de Moldovan. Am pus din mers girofarurile magnetice, acționându-se în mare viteză! Nu trebuia să îl lăsăm pe Moldovan să reacționeze, să îi anunțe telefonic pe Szekely și Kovacs cu privire la cele întâmplate. Aceștia se aflau cam cu doi kilometri mai în față, iar în urmărirea lor a plecat în mare viteză, echipajul Geo-Cami.
Vă puteți imagina stupoarea celorlalți colegi? Vă dați seama ce au simțit, când au văzut că suntem polițiști și le suflăm captura de țigări de sub nas? Audi-ul și Opelul au dispărut instantaneu, iar polițiștii din cele doua Logan-uri au oprit în mijlocul drumului, la cincizeci de metri de locul unde ne aflam, privind buimaci înspre noi. Ca și cum nimic nefiresc nu s-a întâmplat, am început să descărcăm țigările găsite în portbagajul Mercedes-ului condus de Moldovan, stivuind pe trotuar, la vedere cele 8.000 pachete de Doina. În acest timp, Geo si Cami i-au adus la fața locului, escortați, pe Szekely si Kovacs.
Ulterior am aflat că polițiștii respectivi erau din cadrul D.G.A. Mureș, supravegheau și ei acest segment al grupării, având indicii că ar fi sprijiniți de polițiști mureșeni. Pe bună dreptate, zic eu! Suportul tehnic, așa cum am arătat, le era asigurat de D.I.P.I.
Recunosc, am fost puțin sadici, dar nu ai cum să nu fii fericit știind că ai „speriat” o captură a D.I.P.I., că le-ai folosit tehnica fără voia și știința lor! În semn de profundă recunoștință, am transmis de pe telefonul personal, pe cartela folosită de aceștia și interceptată de noi, un SMS cu mesajul „Mulțumim pentru colaborare! BCCO Alba Iulia”. Iulian mi-a confirmat că l-au primit!
(…)Din activitățile desfăşurate a rezultat preocuparea tuturor membrilor grupărilor infracționale de a ascunde cât mai bine activitățile ilicite, prin aceea că, în intervale scurte de timp, schimbau terminalele mobile şi cartelele SIM folosite, cu frecvență foarte mare, pentru a limita cât mai mult riscul de a fi interceptați şi înregistrați de către organele de aplicare a legii. Astfel pe durata de cinci luni, cât au fost efectuate activități în cadrul acestei operațiunii, unii dintre contrabandiști au folosit 10-12 terminale mobile diferite sau cartele SIM. Au existat situații în care unele cartele au fost dedicate unui singur transport de țigări, după care au fost aruncate. În alte situații, contrabandiștii le foloseau alternativ, revenind la numerele folosite, la intervale diferite de timp. Se poate lesne observa, că interceptarea comunicațiilor acestora, a fost extrem de importantă în scopul localizării și identificării contrabandiștilor și mijloacelor de transport folosite, pentru realizarea zecilor de prinderilor în flagrant.
Astfel, în cauză au fost interceptate peste opt sute de posturi telefonice utilizate de cele peste 140 de persoane investigate, operațiunea finalizându-se cu trimiterea în judecată a 110 persoane. Numerele de apel pentru cele mai multe dintre telefoanele acestora, au rezultat succesiv din interceptările anterioare efectuate în aceeași cauză.
A fost o muncă titanică a polițiștilor echipei noastre, inclusiv aceste mijloace investigative folosite, contribuind la unicitatea operațiunii „Trabucul lui Moș Crăciun”, la nivel național!
Aceste ultime aspecte relatate, sunt importante a fi reținute, întrucât pe parcursul cărții vă veți mai întâlnii cu ele! Au reprezentat la un moment dat, acuzații mincinoase folosite de ticăloși împotriva mea, construind în mod ilegal un dosar bazat pe probe contrafăcute, false! (…)”, dezvăluie Traian Berbeceanu.

Vezi și Un celebru jurnalist dă cărțile pe față! Cine vrea să distrugă DNA

Se dublează prețul rovinietei! Ce mașini sunt vizate

Dezvăluire bombă: pentru cine a lucrat actuala iubită de 24 de ani a lui Liviu Dragnea

TAGS

SHARE

COMENTEAZĂ

articole similare



Nu uitaţi să daţi „Like”. În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.