”În contextul pandemiei de coronavirus, societatea civilă se confruntă cu situații nemaiîntâlnite și este nevoită să-și adapteze întreaga conduită la noile recomandări și măsuri adoptate de autorități.
Fie că vorbim de amputări ale dreptului la liberă circulație, de restrângeri ale libertății economice, de mutații ale formelor de exercitare a dreptului la învățătură sau la viață intimă, familială și privată, trebuie să fim conștienți că la acestea s-a recurs în încercarea de a proteja populația, în special categoriile vulnerabile, de consecințele nedorite ale îmbolnăvirii. Din acest motiv, sfidarea legii prin tergiversarea ostentativă a procesului de stopare a răspândirii virusului a fost sancționată de către legiuitor atât pe plan contravențional, cât și penal.
Aceste sancțiuni reprezintă, totodată, un element de noutate și pentru autorități, care au posibilitatea de a pedepsi activități care, în urmă cu puțin timp, erau permise și chiar încurajate: ieșiri în aer liber, participări la competiții sportive, evenimente sociale, culturale, religioase, deplasări cu mijloace de transport în comun ș.a.m.d. Însă aceleași autorități au obligația, morală și legală, de a interpreta și de a aplica în mod unitar și echitabil legea, lucru care, în unele cazuri, nu se întâmpla. Din acest motiv, precum și din tendința de a delimita „litera” de „spiritul” legii, se poate ajunge la săvârșirea unor grave erori sau chiar abuzuri, de către cei chemați să păzească ordinea publică.
Pe fondul raportării și al mediatizării unor situații în care agenți de poliție au aplicat în mod neîntemeiat sau necorespunzător amenzi persoanelor suprinse în spațiul public, este imperios necesar să subliniem faptul că, indiferent de parcursul stării de urgență, dreptul cetățenilor de a se apăra în fața erorilor sau abuzurilor nu poate fi atins. Cu alte cuvinte, orice persoană care consideră ca a fost sancționată nejustificat sau disproporționat cu gravitatea faptei, atât în ceea ce privește sancțiunea principala (amenda, care poate ajunge și la 20.000 lei), cât și măsurile complementare, respectiv „a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenție; b) interzicerea accesului prin aplicarea sigiliului de către organele abilitate; c) suspendarea temporară a activității; d) desființarea unor lucrări; e) refacerea unor amenajări.”, poate face plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii.
Modalitatea rămâne cea prevăzută de Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind necesar ca plângerea să fie depusă la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, în termen de 15 zile de la comunicarea – direct sau prin poștă – a procesului verbal. La plângere se vor anexa copia procesului verbal de contravenție, copia actului de identitate, dovada plății taxei judiciare de timbru (20 lei), precum și orice alte înscrisuri care întăresc motivele plângerii.
În ceea ce privește amenda, contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator, indiferent dacă acesta alege să conteste sau nu amenda. De subliniat este că prevederile art. 291 ale ordonanței 34/2020 se referă la jumătate din amenda primită efectiv, și nu din minimul prevăzut din lege, așa cum era prevăzut în ordonanța 2/2001. Chiar dacă există motive suficiente pentru ca procesul verbal să fie atacat, este de preferat ca jumătatea din amenda aplicată să fie achitată în termenul de 15 zile. Astfel, în cazul unei soluții nefavorabile a instanței, riscul de a plăti amenda integral va fi eliminat, iar în cazul uneia favorabile, suma plătită va fi recuperată”, a explicat avocata Irina Tomescu.
Vezi și:
Vești pentru pensionari în plină criză de coronavirus! Pensiile, în pericol?
Aplauze pentru Marcel Vela! Șeful MAI a rezolvat problema în timp-record
