O locuință cumpărată într-un an cu venituri salariale modeste nu dovedește, singură, existența unor bani ascunși. Economiile mai vechi, o moștenire sau un împrumut pot explica diferența. ANAF poate însă verifica situația fiscală personală dacă analiza patrimoniului și a cheltuielilor indică discrepanțe semnificative față de veniturile declarate, iar documentele devin esențiale pentru lămurirea provenienței sumelor.
Două condiții pentru diferența semnificativă
În procedura bazată pe risc fiscal, diferența dintre veniturile estimate de inspectori și cele declarate trebuie să fie mai mare de 10% și, în același timp, de cel puțin 50.000 de lei. Condițiile sunt cumulative. Pragul procentual nu trebuie citit separat de limita valorică, iar atingerea lui nu este o decizie de impunere.
Verificarea urmărește tabloul financiar al persoanei, nu doar un bun izolat. Pot fi analizate proprietățile, mașinile, investițiile, conturile, transferurile și cheltuielile. Inspectorii caută să stabilească dacă resursele disponibile explică patrimoniul acumulat. Valoarea unei achiziții și venitul declarat într-un singur an nu descriu întotdeauna toate sursele folosite pentru plată.
Din 2026 există și posibilitatea selectării aleatorii. Persoanele alese astfel nu pot depăși 10% din totalul celor selectate pentru verificare într-un an. Prin urmare, pragul diferenței semnificative explică selecția bazată pe risc, dar nu epuizează toate modalitățile legale prin care o persoană poate intra în procedură.
Notificarea de conformare și avizul au roluri diferite
Pentru persoanele identificate cu risc fiscal, etapa premergătoare controlului este notificarea de conformare. Aceasta comunică riscurile observate și permite reanalizarea situației, inclusiv depunerea unor declarații lipsă ori corectarea celor existente. Termenul este de 30 de zile de la primire. O rectificare nu exclude însă automat o verificare ulterioară.
Dacă procedura continuă, ANAF transmite avizul de verificare. De la comunicarea acestuia, contribuabilul are cel mult 60 de zile pentru documentele și explicațiile solicitate. O prelungire cu 30 de zile este posibilă o singură dată, pe baza unei cereri justificate și cu acordul fiscului, nu prin simpla decizie a persoanei verificate.
Cele două comunicări nu trebuie confundate atunci când este organizat răspunsul. Prima oferă posibilitatea conformării în raport cu riscurile indicate; a doua deschide etapa în care sunt cerute justificările pentru verificare. Data primirii fiecărui document contează pentru termenul aferent, iar documentele trebuie raportate la solicitările concrete ale inspectorilor.
Ce înscrisuri pot explica banii folosiți
Economiile acumulate anterior pot fi susținute prin extrase bancare și alte dovezi relevante. Pentru o moștenire sunt utile certificatul de moștenitor și documentele privind sumele transferate. Donațiile pot fi explicate prin actele corespunzătoare și dovezile plății. Astfel, contribuabilul poate arăta de ce resursele pentru o achiziție depășesc venitul curent.
În cazul împrumuturilor contează contractul, transferul banilor și documentele referitoare la rambursare. Vânzarea unui bun poate fi justificată prin contract și dovada încasării prețului. Pentru veniturile din străinătate pot fi prezentate înscrisuri de la angajatori, autorități fiscale ori instituții financiare, în funcție de natura sumelor și perioada la care se referă.
Un transfer bancar arată mișcarea banilor, dar nu stabilește întotdeauna natura lor. Aceeași încasare poate reprezenta un împrumut, o donație, plata unui bun sau restituirea unei datorii. Explicația trebuie susținută de documente care leagă operațiunea de sursa invocată, nu doar de existența unei intrări în contul persoanei verificate.
Când poate interveni impozitul de 70%
Cota de 70% privește veniturile constatate de organele fiscale a căror sursă nu poate fi identificată și se aplică bazei impozabile ajustate, potrivit articolului 117 din Codul fiscal. La obligația principală se pot adăuga dobânzi și penalități. Nu este o taxă aplicată automat diferenței dintre prețul tuturor bunurilor și salariul declarat.
Tratamentul depinde de natura reală a banilor. Un împrumut real nu este venit impozabil doar pentru că a intrat în cont. În schimb, identificarea unor încasări din activități nedeclarate poate genera obligații fiscale corespunzătoare. Dovedirea sursei și stabilirea regimului fiscal sunt, așadar, etape legate între ele, dar nu identice.
Dreptul la explicații și la contestare
La încheierea verificării, inspectorii prezintă constatările, iar persoana vizată poate formula un punct de vedere. Dacă rezultă obligații suplimentare, acestea sunt stabilite prin decizie de impunere. Decizia poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare, termen diferit de cele pentru conformare și prezentarea documentelor.
Pentru contribuabil, miza practică este reconstruirea coerentă a traseului financiar: când au fost obținuți banii, din ce sursă și cum au ajuns să finanțeze bunurile analizate. O evidență a contractelor și plăților oferă explicații verificabile. Existența controlului nu echivalează cu stabilirea unei datorii, dar lipsa documentelor poate îngreuna justificarea situației reale.
Surse: Digi24
