Părinții pot alege prenumele copilului, dar libertatea lor are limite legale: în România nu pot fi înregistrate prenume indecente, ridicole sau de natură să afecteze ordinea publică, bunele moravuri ori interesele copilului. Nu există însă o listă oficială de nume interzise. Autoritățile analizează fiecare situație, iar un prenume rar, străin sau modern nu este respins automat doar pentru că nu se întâlnește frecvent.
Ce interzice legea, în lipsa unei liste de nume
Articolul 84 din Codul civil stabilește criteriile care limitează alegerea prenumelui. Textul legal nu enumeră variante concrete pe care părinții ar trebui să le elimine din start, ci se referă la caracterul indecent sau ridicol și la efectele pe care numele le poate avea. Protejarea intereselor copilului este, astfel, un criteriu central în evaluarea făcută la înregistrarea nașterii.
Aceeași regulă este prevăzută de articolul 15 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă. Cele două acte normative fixează cadrul în care alegerea părinților poate fi acceptată sau refuzată. Absența unei liste nu înseamnă că orice formulare trebuie înscrisă în acte, după cum existența interdicției nu transformă toate alegerile neobișnuite în nume ilegale.
Cine verifică prenumele ales de părinți
Prima analiză îi revine ofițerului de stare civilă care înregistrează nașterea. Acesta verifică documentele și aplică prevederile legale referitoare la prenume. Dacă apreciază că alegerea intră în categoria celor indecente, ridicole sau care pot afecta interesele copilului, are obligația de a refuza înregistrarea, nu doar posibilitatea de a le sugera părinților o altă variantă.
Funcționarul nu are însă libertatea de a transforma preferințele personale într-o regulă pentru toate familiile. Faptul că nu îi place un anumit prenume sau că acesta nu face parte din variantele tradiționale nu constituie, în sine, justificarea prevăzută de lege. Analiza trebuie să privească numele concret și criteriile legale, nu gusturile persoanei care primește declarația de naștere.
Refuzul trebuie explicat în scris
Un prenume nu poate fi respins printr-o simplă observație verbală rămasă fără explicații. Ofițerul de stare civilă trebuie să motiveze refuzul și să îl comunice în scris persoanei care declară nașterea. Această obligație este importantă tocmai fiindcă legea folosește criterii generale, iar aplicarea lor presupune o apreciere a fiecărei situații, nu consultarea unui inventar de cuvinte interzise.
Părinții află astfel de ce alegerea lor nu poate fi înscrisă în forma propusă. Un refuz motivat delimitează problema juridică de o simplă neînțelegere la ghișeu. În același timp, alegerea făcută în familie nu obligă automat autoritatea să o accepte: dreptul de a stabili prenumele trebuie exercitat în limitele menite să protejeze copilul și ordinea publică.
Ce se întâmplă dacă familia nu acceptă alt prenume
Atunci când ofițerul refuză înscrierea, iar părinții nu doresc să aleagă un alt prenume, intervine procedura indicată de autoritățile de evidență a persoanelor pentru rezolvarea situației. Aceasta este similară celei aplicate când părinții nu se înțeleg asupra numelui copilului și implică instanța de tutelă. Prin urmare, dezacordul nu se rezolvă prin impunerea verbală a uneia dintre variante.
Este o situație diferită de simpla alegere a unui prenume mai puțin cunoscut. Un nume străin sau foarte rar nu atrage singur această procedură. Pentru apariția unui refuz contează încadrarea în criteriile legale, iar pentru continuarea disputei contează faptul că părinții nu acceptă schimbarea propunerii. Legea separă astfel libertatea alegerii de rezolvarea unui conflict privind înregistrarea ei.
Limita de trei cuvinte și documentele de la naștere
Există și o restricție care nu ține de caracterul prenumelui, ci de lungimea lui: din 2 mai 2022, prenumele declarat la înregistrarea nașterii nu poate fi format din mai mult de trei cuvinte. Regula a fost introdusă prin Legea nr. 105/2022, care a modificat legislația actelor de stare civilă. Ea privește cuvintele care alcătuiesc prenumele, nu o listă de variante permise.
Dacă prenumele din certificatul medical constatator al nașterii diferă de cel declarat verbal sau depășește limita de trei cuvinte, actul de naștere se întocmește pe baza unei declarații scrise și semnate de ambii părinți. Pentru copilul născut viu, atunci când părinții nu se înțeleg asupra prenumelui, legea prevede înscrierea celui din certificatul medical; dacă acesta are mai mult de trei cuvinte, sunt păstrate numai primele trei.
Surse: Antena 3 CNN
