Colonelul Florin Șperlea, istoric militar, le reamintește românilor care au uitat ororile comise de ruși vorbele celebrului actor Constantin Tănase: <<Era rău cu „der, die, das”/ Da-i mai rău cu „davai ceas”!>>
Într-un text publicat pe presamil.ro, colonelul Șperlea afirmă că propaganda rusă de azi „ignoră anii 1939-1941, marcați de excelenta cooperare a celor două dictaturi – nazistă și stalinistă, în baza Pactului Ribbentrop-Molotov – care și-au împărțit Europa centrală și estică așa cum au crezut de cuviință”.
Practic, rușii omit că au ciopârțit România, împreună cu Germania nazistă, prin criminalul Pact Ribbentrop-Molotov.
<<Propaganda rusă ignoră anii 1939-1941, marcați de excelenta cooperare a celor două dictaturi – nazistă și stalinistă, în baza Pactului Ribbentrop-Molotov – care și-au împărțit Europa centrală și estică așa cum au crezut de cuviință.
Când, recent, Ambasada Federației Ruse la București a organizat sărbătorirea zilei naționale, la 12 iunie, a făcut-o propunând un concurs de eseuri privind perioada 22 iunie 1941-23 august 1944 – ocolind, din nou, anii bunei înțelegeri dintre Germania nazistă și URSS, sub auspiciile Pactului Ribbentrop-Molotov, dar și perioada 1944-1945, deci a cooperării, altminteri dificilă, româno-ruse pe frontul de Vest –, subliniind, straniu, că marchează, în acest fel, tocmai „relațiile româno-ruse”, adică atunci când ne-am aflat ca adversari în conflictul mondial!
Premiul pentru cel mai bun eseu care acoperea perioada stabilită de organizatori (aș fi curios dacă laureatul a invocat, în textul său, măcar o dată Pactul Ribbentrop-Molotov, dar ar fi fost puțin probabil să câștige râvnitul premiu!) a fost un ceas de mână, ceea ce înseamnă că rușii recunosc, în sfârșit,
mi-am zis, că au „ras” cam toate instrumentele cu limbi, indicând orele și minutele, din locurile prin care au trecut în drumul lor spre Berlin.
Ce recompensă materială putea fi mai reprezentativă pentru Rusia decât, iată, restituirea sub forma unui premiu, a multelor ceasuri de mână fotografiate indecent pe mâna soldatului sovietic care arbora drapelul roșu cu secera și ciocanul, în mai 1945, pe Reichstag-ul german în ruine!
Inspirați diplomații ruși de la București, nimic de zis. A fost răzbunat Constantin Tănase, mort în condiții suspecte chiar în anul în care, pe scena Teatrului de Revistă, în 1945, rostea cupletul celebru: Era rău cu „der, die, das”/ Da-i mai rău cu „davai ceas”!
Lupta împotriva unui totalitarism de dreapta – cel nazist – a legitimat, prin victoria Aliaților, deci și a URSS, după Al Doilea Război Mondial, un totalitarism de stânga, la fel de nociv, care a acaparat jumătate din continentul european pentru aproape 50 de ani, impunând o nouă confruntare care avea să fie Războiul Rece.
Al Doilea Război Mondial ne arată că autonomizarea obiectivului militar (înfrângerea cu orice preț a inamicului) în raport cu cel politic (organizarea păcii și a refacerii postbelice) înseamnă abandonarea unei viziuni necesare despre ceea ce îți propui să realizezi după încheierea conflictului, când inamicul de altădată trebuie să devină partener al unei construcții politice, economice și militare durabile, deși orice abordare de acest fel, astăzi, este silită să țină seama de potențialul profund distructiv al armamentului nuclear.
Noile regimuri staliniste est-europene, ipocrit denumite „democrații populare”, impuse prin forță și dictat, au aplicat un program verificat de Stalin în URSS, în anii Marii Terori, distrugând vechile elite politice, economice și militare, organizând represiunea prin structuri secrete, copiate după CEKA și NKVD, și au contribuit la generalizarea Gulagului sovietic în Europa Centrală și de Sud-Est.
Când și-au slăvit, în 2017, la Centenar, inauguralul lor comunist, sub vechea denumire bombastică și falsă, deopotrivă, a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie (pe care și-l dorește spre resuscitare Putin!), rușii au proslăvit, de fapt, un regim bolșevic și criminal, care, exportat după 1945 în jumătatea continentală est-europeană, a multiplicat dramele umane și dezastrele naționale.
Propaganda rusească numește asta „ajutor pentru eliberarea de sub controlul Germaniei naziste”. Însă de când Calul Troian a fost calea înșelătoare pentru cucerirea unei vechi cetăți, a rămas celebră formula „de greci, mă feresc chiar și când vin cu daruri.” Ei bine, la așa „daruri” rusești, zic și eu, astăzi, „de ruși, mă feresc chiar și când pretind că vin cu daruri”>>, spune Florin Șperlea.
