Cluj-Napoca și Drobeta-Turnu Severin poartă astăzi denumiri stabilite în anii regimului comunist, prin adăugarea unor nume antice la cele existente. Nicolae Ceaușescu a susținut aceste schimbări ca expresii ale vechimii și continuității românilor. Politica de redenumire a vizat și alte localități, iar în 1989 mai multe comune au primit nume inspirate din istoria dacică și romană.
Schimbările documentate privesc orașe, sate și comune din mai multe județe, nu redenumirea județelor înseși. Unele nume s-au păstrat până în prezent, în timp ce altele au rămas în vigoare doar câteva luni. După căderea regimului comunist, denumirile introduse în 1989 au fost abrogate, iar localitățile respective au revenit la numele anterioare.
Cum a devenit Clujul Cluj-Napoca
Propunerea de adăugare a numelui Napoca a fost discutată în ședința Comitetului Executiv al Comitetului Central al PCR din 15 octombrie 1974. Nicolae Ceaușescu susținea că numele antic avea origine dacică și fusese păstrat de romani. Conducerea partidului a aprobat în unanimitate propunerea sa.
A doua zi a fost adoptat Decretul Consiliului de Stat nr. 194, prin care municipiul Cluj primea oficial denumirea Cluj-Napoca. Documentul invoca aniversarea a 1.850 de ani de la ridicarea așezării antice la rangul de municipiu și prezenta schimbarea ca pe o mărturie a vechimii și continuității poporului român.
Argumentul invocat de Ceaușescu
În discuțiile din octombrie 1974, liderul comunist a explicat că istoricii îi prezentaseră Napoca drept o denumire dacică preluată de romani. Pentru el, asocierea numelor trebuia să amintească existența unei civilizații în acel loc cu aproximativ două milenii în urmă. Propunerea lega astfel denumirea administrativă de discursul politic despre trecut.
Numele Cluj avea, la rândul său, o istorie îndelungată. Între explicațiile originii sale se află forma latină Castrum Clus și interpretări legate de termeni germani. În Evul Mediu, așezarea s-a dezvoltat prin colonizarea sașilor, iar în 1405 a primit statutul de oraș regal liber, acordat de Sigismund de Luxemburg.
Drobeta-Turnu Severin, precedentul din 1972
Turnu Severin fusese redenumit cu doi ani înainte, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 197 din 15 mai 1972. Și în acest caz, inițiativa i-a aparținut lui Nicolae Ceaușescu. Numele Drobeta a fost adăugat pentru a lega orașul modern de așezarea antică de pe malul Dunării.
Schimbarea a însoțit aniversarea a 1.850 de ani de existență atestată documentar a localității și a 90 de ani de activitate a Uzinei de Vagoane. Festivitățile s-au desfășurat în prezența liderului comunist, cu o zi înaintea inaugurării oficiale a Sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier I.
În ședința din 1974 privind Clujul, Ceaușescu a revenit la acest precedent. „Așa cum Drobeta nu este romană, nici Napoca nu este romană”, afirma el, susținând originea dacică a ambelor denumiri. Argumentul era folosit pentru justificarea recuperării simbolice a trecutului prin numele orașelor.
Comunele redenumite în 1989
Un nou val de modificări a venit prin Legea nr. 2 din aprilie 1989, referitoare la reorganizarea administrativă. Pe lângă desființarea și comasarea a peste 300 de comune, actul normativ a schimbat denumirile unor localități. Mai multe nume noi trimiteau direct la personaje și așezări din Antichitate.
În Hunedoara, Orăștioara de Sus a devenit Decebal, Geoagiu a primit numele Germisara, Vețel a fost redenumită Micia, iar Totești a devenit Traian. Referințele erau la regele dac, la împăratul roman și la așezările antice ale căror vestigii se păstrează în zonă. În Olt, Dobrosloveni a primit numele Romula, după orașul roman de la Reșca.
Nume păstrate și nume abandonate
În județul Constanța, comuna Istria a devenit Histria, după colonia grecească de pe țărmul Mării Negre. Redenumirile din 1989 au avut însă o existență scurtă. Decretul-lege nr. 38 din 22 ianuarie 1990 le-a abrogat, iar localitățile au revenit la vechile denumiri.
Nu toate numele inspirate din istoria antică provin din perioada lui Ceaușescu. Satul Dacia din comuna Jibert, județul Brașov, poartă această denumire din 1931. Alte așezări numite Dacia sau Traian au apărut în perioada interbelică. Exemplele arată că folosirea trecutului antic în denumirile localităților a precedat regimul comunist, chiar dacă acesta a utilizat-o în propriul discurs politic.
Surse: Adevărul.
