Zilele de concediu de odihnă aferente anului 2026 nu dispar automat la trecerea în 2027. Dacă salariatul nu le-a putut efectua din motive justificate, angajatorul are obligația să le acorde într-un interval de 18 luni, începând din anul următor, cu acordul persoanei în cauză.
Termenul pentru concediul rămas din 2026
Regula este prevăzută de articolul 146 alineatul (2) din Codul muncii. Pentru drepturile aferente anului 2026, perioada de reportare începe la 1 ianuarie 2027 și se încheie la 30 iunie 2028. Obligația privește acordarea efectivă a zilelor de odihnă care nu au putut fi folosite.
Termenul nu se calculează de la ultima zi de concediu luată de angajat și nici nu se oprește la sfârșitul anului 2027. Reperul legal este începutul anului următor celui în care s-a născut dreptul la concediu, iar durata stabilită este aceeași indiferent de numărul zilelor restante.
De exemplu, dacă au rămas 5 zile neefectuate din motive justificate, acestea intră în intervalul de reportare menționat. Faptul că restanța este redusă nu schimbă termenul aplicabil. Nici existența unui număr mai mare de zile nu mută automat începutul perioadei prevăzute de Codul muncii.
Regula de bază rămâne efectuarea anuală
Posibilitatea reportării nu înlocuiește regula generală din articolul 146 alineatul (1): concediul de odihnă se efectuează în fiecare an. Intervalul suplimentar răspunde situațiilor în care angajatul nu și-a putut utiliza integral dreptul din motive justificate, nu unei amânări nelimitate a odihnei anuale.
Pentru clarificarea situației concrete, salariatul poate solicita departamentului de resurse umane numărul zilelor rămase pentru 2026. În aceeași discuție poate fi stabilită perioada în care vor fi efectuate. O cerere scrisă și răspunsul primit ajută la păstrarea unei evidențe clare a demersurilor.
Este util ca soldul zilelor să fie lămurit înainte de întocmirea programării pentru anul următor. Astfel, concediul restant poate fi urmărit distinct de cel cuvenit pentru noul an. Reportarea nu înseamnă că angajatul poate lipsi de la serviciu fără parcurgerea procedurii de acordare.
Cine stabilește programarea zilelor libere
Articolul 148 din Codul muncii reglementează programarea concediilor. Când aceasta este colectivă, angajatorul consultă sindicatul sau reprezentanții salariaților, după caz. Pentru programarea individuală, consultarea se face cu persoana vizată. Organizarea concediilor pentru anul următor trebuie realizată până la finalul anului calendaristic.
La rândul său, salariatul are obligația să efectueze concediul în perioada programată, conform articolului 149. Excepțiile privesc situațiile prevăzute expres de lege sau împrejurările obiective care împiedică efectuarea lui. Existența zilelor restante nu elimină aceste reguli privind planificarea și folosirea lor efectivă.
Din acest motiv, dreptul la reportare și aprobarea unei anumite perioade trebuie privite împreună. Angajatorul trebuie să asigure acordarea concediului în condițiile legii, iar angajatul trebuie să urmeze procedura pentru zilele solicitate. Simplul fapt că anul 2026 s-a încheiat nu rezolvă programarea restanțelor.
Ce se întâmplă în cazul concediului medical
Există o regulă distinctă pentru salariatul aflat în incapacitate temporară de muncă pe întreaga durată a unui an calendaristic. Articolul 145 alineatul (6) păstrează dreptul la concediu anual de odihnă și obligă angajatorul să îl acorde în perioada de 18 luni care începe în anul următor.
Dacă situația medicală a acoperit întregul an 2026, intervalul relevant se încheie la 30 iunie 2028. Dreptul la odihnă nu este eliminat numai pentru că persoana nu a putut lucra în acel an. Aplicarea sa urmează însă condițiile specifice prevăzute pentru această situație.
O altă împrejurare apare când incapacitatea temporară de muncă intervine chiar în timpul concediului de odihnă. Acesta se întrerupe, iar zilele rămase se efectuează după încetarea situației medicale. Dacă folosirea lor imediată nu este posibilă, partea neefectuată trebuie reprogramată.
Pierderea dreptului nu se stabilește automat
La analiza concediului neefectuat contează și dacă salariatului i s-a oferit o posibilitate reală de a beneficia de el. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că lipsa unei cereri nu justifică, singură, pierderea automată a dreptului la concediul anual plătit.
Angajatorul trebuie să poată demonstra că a oferit această posibilitate, inclusiv prin informarea corespunzătoare a lucrătorului. În cazul refuzurilor repetate, păstrarea cererilor și a răspunsurilor ajută la reconstituirea situației. Pentru zilele din 2026, programarea trebuie urmărită în intervalul legal care se încheie la 30 iunie 2028.
Verifică numărul zilelor restante.
Solicită stabilirea perioadei de efectuare.
Păstrează cererile și răspunsurile angajatorului.
Surse: Capital.
