Companiile din afara Uniunii Europene ar putea avea de îndeplinit noi condiții pentru anumite investiții industriale realizate în spațiul comunitar, inclusiv în România. Cerințele sunt discutate în cadrul proiectului de regulament privind accelerarea industriei europene, prezentat de Comisia Europeană în martie 2026. Nu sunt reguli deja intrate în vigoare.
Europarlamentara Mariana Grapini a descris propuneri referitoare la participarea investitorilor, angajarea lucrătorilor europeni și finanțarea cercetării. Aplicarea lor ar depinde de forma finală a regulamentului și de domeniul său de aplicare. Condițiile prezentate nu trebuie înțelese ca obligații generale pentru orice investiție dintr-o țară terță.
Ce urmărește proiectul de accelerare industrială
Inițiativa europeană urmărește creșterea ponderii industriei prelucrătoare la 20% din economia Uniunii până în 2035, față de 14,3% în 2024. Obiectivul privește consolidarea producției europene, într-un context în care costurile și concurența internațională apasă asupra activității fabricilor.
Potrivit Marianei Grapini, scăderea ponderii industriei și pierderea unor locuri de muncă, inclusiv în sectorul auto, au determinat căutarea unor măsuri suplimentare. Proiectul ar completa demersurile de reindustrializare prin facilitarea investițiilor și prin condiții menite să protejeze piața internă.
Europarlamentara a precizat că a formulat aproximativ 40 de amendamente după discuții cu patronate din România și din alte state europene. Existența acestor amendamente arată că textul este încă în dezbatere, iar propunerile prezentate public nu echivalează cu prevederi definitive și obligatorii pentru companii.
Pragurile de 50% și 49%, în descrierea Marianei Grapini
Între condițiile enumerate de Mariana Grapini se află cerința ca minimum 50% dintre lucrătorii implicați în investiția vizată să fie europeni. Europarlamentara a vorbit și despre o limită de 49% pentru participația investitorului din afara Uniunii, conform descrierii sale asupra proiectului.
Aceste procente trebuie citite în contextul investițiilor care ar intra sub incidența viitorului regulament, nu ca limite aplicabile automat tuturor firmelor cu capital din țări terțe. Delimitarea operațiunilor și a domeniilor acoperite ar trebui urmărită în forma adoptată a textului.
Grapini a menționat și necesitatea existenței unui buget pentru cercetare-dezvoltare încă de la început. În explicația sa, verificarea resurselor ar urmări sustenabilitatea investiției, astfel încât proiectul economic să nu se rezume la deschiderea temporară a unei activități, urmată de retragerea investitorului.
România ar intra în aria de aplicare
Fiind stat membru al Uniunii Europene, România ar fi inclusă în cadrul comun avut în vedere de propunere. Asta nu înseamnă că toate investițiile realizate aici ar primi aceleași restricții, indiferent de sector, dimensiune sau proveniență. Relevante ar fi criteriile stabilite prin regulamentul final.
Mariana Grapini a făcut o distincție între capitalul provenit din alte state membre și investițiile din țări terțe. În sensul proiectului descris de ea, investițiile din afara Uniunii ar constitui categoria vizată, spre deosebire, de exemplu, de cele provenite din Olanda sau Belgia.
Tot potrivit europarlamentarei, statele membre ar urma să aibă autorități responsabile de analizarea investițiilor respective. Proiectele ar fi notificate Comisiei Europene și statului în care s-ar realiza, pentru verificarea condițiilor. Este mecanismul prezentat în discuția despre propunere, nu o procedură nouă deja obligatorie în România.
Principiul „produs în Europa” rămâne în negociere
O altă componentă discutată privește originea produselor și a componentelor utilizate, sub principiul „produs în Europa”. Mariana Grapini a legat această dezbatere și de lucrările privind achizițiile publice, unde susținerea producției europene reprezintă o temă importantă.
Procentul componentelor care ar trebui să provină din Europa nu este stabilit definitiv, potrivit explicațiilor sale. Valorile vehiculate în dezbatere sunt variante de negociere, nu praguri adoptate. Companiile nu pot considera, așadar, că există deja o cotă unică obligatorie pe baza acestor declarații.
Discuția este complicată de dependența de materii prime și componente din afara Uniunii. Grapini a atras atenția și asupra intereselor diferite ale companiilor europene care și-au mutat o parte din producție în țări terțe, dar și-au păstrat sediile centrale în spațiul comunitar.
Anul 2028 este o estimare, nu un termen adoptat
Mariana Grapini a indicat sfârșitul anului 2028 ca orizont estimat pentru implementare în statele membre și a vorbit despre continuarea lucrărilor în 2027. Ea a evocat inclusiv posibilitatea unei aplicări în trepte, ceea ce ar presupune un calendar diferențiat.
Aceste repere exprimă o anticipare a europarlamentarei, nu un termen legal deja adoptat. Pentru investitorii interesați de România, obligațiile concrete ar rezulta din textul final și din calendarul aprobat, dacă proiectul va fi adoptat, nu din simpla prezentare a propunerilor aflate acum în discuție.
Surse: Antena 3 CNN.
